ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.11.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Târgoviște
ÎNSCRIS: 02.05.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
SEP-2020
DURATA: 1 zile
Cuplu
PREȚ 30 bilete combinate
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE: EXCELENT
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Santorini

Orașul antic Thera din Santorini

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Aveam de-acasă o listă cu ce să nu ratăm în Santorini, fără o ordine anume a obiectivelor, dar la situl antic Archaia Thera ne-am gândit că e bine să pornim a doua zi, din mai multe motive. Fie pentru că eram nerăbdători de alte pietroaie antice, fie că reprezenta o provocare accesarea acestuia, aflându-se cumva deasupra Perissei, în vârful muntelui Mesa Vouno la 369 m altitudine, fiind necesar să străbatem un traseu de drumeție de cam o oră, teoretic, însă practic mai mult, având în vedere toate opririle la poze. Ne refăcuserăm forțele în ziua precedentă, după oboseala prilejuită de tot ce însemnase călătoria cu avionul, veniserăm pregătiți cu încălțăminte de trekking, așa că hai la drum!

După micul-dejun şi o vizită la biserică, încropim un bagaj cu apă, ceva de ronțăit, cremă de protecție solară, și ne lansăm spre periferia Perissei, de unde începe poteca montană, din dreptul hotelului Marianna.

Este important de reținut că muntele Mesa Vouno poate fi accesat din trei părți: cu mașina dinspre stațiunea Kamari (cel mai bun caz), fie cu pasul, pe cărări de drumeție, dinspre Perissa și dinspre Pyrgos-Profitis Ilias prin șeaua Sellada.

Ce înseamnă Thera antică?

Ca să vă faceți idee despre acest oraș antic, vă voi spune că acesta nu este nici pe departe atât de vechi pe cât s-ar crede, deoarece insula are un trecut mult mai îndepărtat, ce coboară cu mai multe mii de ani înaintea întemeierii acestuia. Pe atunci, pe aceste meleaguri, înflorise o civilizație ce devenise destul de avansată pentru acele timpuri, similară cu cea minoică din Creta, iar insula avea o formă circulară purtând numele de Strongyle (rotundă în greacă).

Zbuciumul și frământarea insulei, la propriu și la figurat, au izbucnit odată cu puternica erupție vulcanică ce s-a produs acum mai bine de 3600 ani. În urma cataclismului, insula a rămas mică precum o semilună și nelocuită secole de-a rândul, oamenii temându-se de furia naturii pentru a se mai pripăși pe insula „ciuntită” . Totuși, odată cu trecerea timpului, fenicienii s-au dovedit un popor curajos hotărând în jurul anilor 1300 Î. C. să se stabilească aici. Au numit insula Kalliste, adică cea frumoasă și au rămas aici vreme de cinci generații.

În secolul al IX-lea Î. C., coloniștii dorieni, adică acei greci, aprigi războinici, plecați din Sparta să invadeze diverse teritorii, au ocupat insula și s-au așezat aici numind-o Thera, după conducătorul lor, Theras. Este numele care a dăinuit în timp, derivând în Thira, așa cum îi spun grecii și în zilele noastre, deși o lume întreagă o cunoaște drept Santorini.

Recunoscând poziția strategică a locației, pe o creastă stâncoasă, dorienii au fondat orașul Thera care a fost locuit până în anul 726 când o altă erupție vulcanică a produs cutremure ce au distrus clădirile din areal. E drept că cele mai multe dintre acestea se păstraseră din perioadele elenistică, romană şi bizantină, iar referitor la materialele din care fuseseră ridicate, acestea erau fie din calcarul muntelui (cele publice şi cele ale persoanelor mai importante), fie din piatră ordinară (cele ale oamenilor de rând) extrasă tot din munte, lemnul nefiindu-le cunoscut localnicilor din simplul motiv că nu exista, chiar în zilele noastre copacii aproape nepreaexistând în peisaj, cu excepţia unor pini contorsionaţi de vânturile puternice. Dar, în compensaţie, se pare că aici se găseau singurele izvoare naturale de pe insulă.

Cum am ajuns acolo?

Per pedes, normal! Deși panoul de la capătul Perissei, ce marchează începutul traseului, ne spunea că în 40-50 minute vom sosi sus, pe platoul pe care fusese edificat orașul, nouă ne-a luat aproape dublu din mai multe motive. Ba că era un vânt de te spulbera, nu alta, făcându-ne parcursul dificil (două cupluri de polonezi plecați înaintea noastră au făcut cale întoarsă spunând că nu pot înainta din cauza acestuia), ba că am făcut o mulțime de pauze de fotografiat, peisajul dovedindu-se de-a dreptul splendid, însă cel important fiind faptul că am făcut o abatere de traseu la bisericuța Panagia Katefiani, care parcă te cheamă la ea atunci când o privești de jos, din Perissa.

După ce am urcat cele 90 de trepte către care săgeata ne ghida spre bisericuță, am ajuns la aceasta, dar era închisă. Totuși, în fața acesteia am făcut un popas admirând, de la cele 200 m înălțime, împrejurimile și albul său ce contrastează puternic cu stânca pleșuvă.

Bisericuța este foarte veche și are o poveste impresionantă: ridicată cu trudă în vremurile medievale, era folosită ca loc de „refugiu” sau „ascunzătoare” în vremuri de pericol, ceea ce explică și numele ei (katefio care tocmai asta înseamnă în greacă). Mulți localnici și-au găsit adăpost aici în anul 1650, în timpul erupției craterului submarin Kolumbo, de la nord-est de insulă. Pe 8 septembrie, de Nașterea Fecioarei, este hramul bisericuței, motiv de sărbătoare în Perissa.

Repuși din nou pe potecă, după ce pe parcursul urcușului ne-am dat seama că acolo ar fi fost una dintre necropolele orașului, ajungem sus, la capătula acesteia aflându-se o rulotă pe post de tavernă, cu snacksuri, sucuri, bere, apă, mărunțișuri. Însetați tare, bătuți de vânt și arși de soare, ne hidratăm cu câte o bere pe care o bem retrași în spatele „gheretei” , că altfel nu puteam de vântul nărăvaș.

La întretăierea celor trei „rute” , dinspre Perissa, Kamari și Profitis Ilias, dăm de un generos sens giratoriu și o parcare mărișoară unde își lasă mașinile cei ce vin din Kamari sau autocarele ce aduc turiști în vizită. Ne îndreptăm spre intrarea în sit și acolo, la casa de bilete, aveam să întreb un lucru pe care-l aflasem de acasă, însă nu știam dacă pe timp de pandemie rămânea valabil, și anume existența unui bilet de intrare pentru trei obiective notabile din Santorini: situl antic Thera, situl preistoric Akrotiri și Muzeul Thera antică din capital, la preț de 15 €/persoană, altfel biletele individuale la fiecare dintre acestea, însumate, costând mult mai mult. Însă, cu condiția ca cele trei vizite să se facă în zile consecutive, în felul acesta programul fiind oarecum prefigurat. Aici, spre exemplu, accesul ar fi costat 6 €/persoană.

Pe geamul casei de bilete era un afiș ce menționa acest tip de bilet combinat, noi cerând doar lămuriri suplimentare când să fie făcute vizitele, informații pe care am fost bucuroși să le primim.

Ce am văzut/Cele mai importante puncte din sit

Odată ce am cumpărat biletele combinate, doamna de la casă ne-a înmânat și pliante despre cele trei atracții ale insulei, cel despre Thera Antică conținând și o minihartă a sitului, foarte utilă pentru a ne orienta în spațiu. La o scurtă privire ne dăm seama că există două trasee de parcurs: unul roșu, principal, de cca 1,5 ore care străbate orașul pe toată lungimea sa și altul albastru, de cca o oră care conduce prin miezul „orașului” antic. Decidem repede să urmăm traseul roșu și pe urmă, dacă mai avem timp și răbdare, pe cel albastru.

Orașul vechi, pare-se că ar fi constat dintr-o stradă de aproape 800 m lungime și mai ales lată pentru vremea sa care se extindea în direcția sud-est și cuprindea mai multe clădiri impunătoare. Din aceasta se desprindeau restul străzilor, multe erau de fapt fundături din cauza reliefului înclinat. În secolul al IV-lea Î. C., sub ptolemei, odată cu instalarea pe acest loc a unei garnizoane, oraşul a devenit o importantă bază navală egipteană.

Dar să revenim la oile noastre! După primii pași făcuți urcând câteva trepte refăcute, cel dintâi lucru care-ți ia ochii la propriu este priveliștea extrordinară asupra stațiunii Kamari. Aceasta și, un pic mai departe, aeroportul, dar mai ales pista se văd superb, așa încât inima îți dă ghes să rămâi un pic în expectativă admirând peisajul. Apoi, la începutul traseului roșu, dăm de capela Agios Stephanos (secolul al XVI-lea), construită pe ruinele unei bazilici din secolele IV-V, dedicate Arhanghelului Mihail. Se pare că acesta ar fi primul lăcaș de cult din Santorini potrivit unei inscripții găsite aici, creștinismul a pătruns pe insulă în secolul al IV-lea.

Mai departe, se întinde situl arheologic propriu-zis, compus din străzi pavate cu piatră, piețe, clădiri publice, case cu mozaicuri, sanctuare, o exedră, un forum, un teatru, un gimnaziu, băi, etc. Vederile largi ce se deschid asupra Mării Egee, de la înălțimea celor aprox. 370 m, sunt fabuloase, iar vechii locuitori ai insulei aveau posibilitatea să surprindă „tot ce mișcă” în cele două porturi ale orașululi antic la care acesta avea asigurată deschidere. Acestea erau Oia, care nu e totuna cu Oia de azi, din nordul insulei, ci cu cel ce se afla pe locul modernului și actualului Kamari, și la sud, Elefsina, din apropierea capului Exomitis.

De pe traseul roșu se remarcă mai întîi ruinele templului Afroditei, apoi cele ale lui Artemidoros, „cititorul de vise” . Cel de-al doilea, săpat în stâncă, datează din sec. IV-III Î. C., din fațada acestuia păstrându-se inscripții, simboluri ale zeităților, dedicații și chiar portretul lui Artemidoros din Perge (Pamfilia).

Cea mai amplă deschidere din oraș era agora sau forumul, adică centrul comercial și adminstrativ, considerată pe drept inima sa. Lângă aceasta, la sud-vest se afla Stoa Regală, un imens portic, întins de-a lungul agorei. Generoasa colonadă a fost construită în perioada romană, pe latura sa estică înșiruindu-se statuile ce reprezentau membrii familiei imperiale. În proximitate se aflau odinioară băile romane şi mai multe clădiri rezidenţiale, dar şi casa zeiţei Tyche, cea a sorţii.

La doi pași, pe partea cu marea, eram curioasă să văd rămășițele teatrului, deși citisem că nu sunt cine știe ce. M-am convins repede că așa era, totuși amplasarea acestuia de la care priveai nu doar scena și orchestra edificiului, ci marea în imensitatea ei, te face să uiți că nu se vizitează, iar starea sa de conservare nu este una tocmai bună. În timpurile sale de glorie din perioada romană, deși fusese construit în cea ptolemeică, cu trei sute de ani mai înainte, teatrul avea o capacitate de 1.500 persoane.

Am vrut să ne continuăm parcursul până la capătul traseului roșu, căci mai aveam de trecut în revistă câteva ruine de clădiri importante şi temple, dar calea era închisă, aşa că ne-am lansat repede pe traseul albastru, pe nişte ulicioare pietruite în trepte, printre ziduri şi blocuri de piatră. Am remarcat templul lui Apollo Pythios, apoi am ajuns în punctul cel mai înalt de unde ni se deschidea în faţa ochilor o perspectivă uluitoare asupra Perissei. După o şedinţă foto inevitabilă, o pornim către aglomerarea de „bolovani” , trecând pe lângă templul Zeilor Egipteni şi o coamă semeaţă a muntelui. Apoi, cărarea ne poartă pe trepte, multe trepete şi intrăm în zona din miezul oraşului de demult, din care mai zărim ici, colo câte un panou care ne indică ce fel de clădiri erau pe acolo acum mii de ani: templul lui Dionysos, Postul Garnizoanei Ptolemeice, multe case ale locuitorilor oraşului, Gimnaziul Garnizoanei Ptolemaice.

Curând am dat tot în traseul roşu, aproape de intrarea în sit şi în felul acesta ne-am încheiat explorarea oraşului antic.

La final, aş aminti ce se spune despre Thera antică şi anume că nu era locul care excela în artă, cunoscut fiind faptul că spartanii erau oameni conservatori şi austeri care nu încurajau cultivarea artei şi a educaţiei, fiind mai degrabă interesaţi de îndeletnicirile legate de lupte şi războaie, dar surprinzător rămâne faptul că Thera a fost unul dintre primele locuri care a adoptat alfabetul fenician ca bază a scrierii greceşti.

Oraşul antic a fost scos la lumină în urma săpăturilor demarate între 1895-1902 de baronul Hiller von Gaertringen, un reputat arheolog german.

Concluzie

Drumeţia pornită din Perissa către Thera antică, aşezarea cocoţată în vârful masivului Mesa Vouno, ne-a adus bucuria revederii pietroaiele antice, dar într-un cadru natural deosebit. Aşa am cunoscut un sit arheologic prestigios cu o amplasare fabuloasă, aşa cum grecii din antichitate ştiau să aleagă locuri strategice în care să se cantoneze.

Dacă veţi merge în Santorini şi aveţi chef să priviţi de la înălţime Kamari şi Periss, a dar să vă şi plimbaţi printre pietroaie antice, puteţi lua în calcul Thera antică, un loc absolut deosebit! Nouă ne-a plăcut mult!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=UgwNfije0CI

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de irinad in 18.11.20 06:32:00
Validat / Publicat: 18.11.20 08:23:31
VIZUALIZĂRI: 339INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Turcia, Serbia, Bulgaria, Albania, Grecia, Malta, Iordania, Israel, Italia, Franţa, Cipru
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 42500 PMA (din 45 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    9 ecouri scrise, până acum

    webmasterX [18.11.20 08:23:03] »

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    maryka CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [18.11.20 14:58:30] »

    Ei, da, a venit rândul tău să mă emoționezi cu acest articol. Doamne, câtă vreme a trecut. Am Fost Acolo acum 3 ani. Am urcat pe aceeași potecă, noi venind din Perivolos, mai mult cu cca 2-3km. Era atât de cald, dar singurul noroc a fost că nu era soare, era așa mai mult o pâclă... de mai era și soare, cred că renunțam!  

    Regret doar că nu ne-am dus la mica biserică, este atât de frumoasă! Mă bucur mult că am văzut-o la tine în poză, cu tine cu tot!

    Și eu spun că este un obiectiv important acest oraș antic, tocmai pentru a vedea că Santorini înseamnă mai mult decât Caldera, mai mult decât Oia sau Fira.

    Întotdeauna istoria, trecutul- face parte din viața noastră, fie că vrem, fie că nu!

    Felicitări, foarte frumos, m-am plimbat cu mare plăcere încă o dată cu voi, virtual de data asta!

    crismisscris / TELEFON [18.11.20 15:03:25] »

    Temerarilor! Îmi amintesc că am vizitat și noi situl arheologic în vara lui 2013, când am petrecut o săptămână de vacanță în Santorini. Baza am avut-o tot în Pesissa; plimbându-ne pe țărmul mării, ne cam atrăgea biserica albă dintre stânci, dar nu se punea problema s-o abordăm, cu noi fiind niște prieteni care aveau un bebe de doar 1 an jumate. Așa că am închiriat mașină și am ajuns în sit via Kamari, pe un drum serpentinos care ne-a dat o mie de palpitații! Și vântul acela de pe platou, ce ne lua pe sus - îmi amintesc foarte bine! Chiar ne întrebam: cum or fi trăit oamenii ăia acolo, pe asemenea vântoase?! Și priveliștea spre Kamari mi-o amintesc, ce frumusețe!...

    Când am coborât, țin minte că am mâncat la o chestie care nu mai știu cum se numea, dar avea titulatura de "eatery". Am exclamat încântată: "Eatery, adică mâncătorie! Exact cum zice prietena mea, Doina! " După amiaza ne-am petrecut-o ​pe plaja din Kamari... Amintiri, amintiri...

    Abia aștept să citesc pe unde ați mai colindat! Să ne revedem cu bine!

    irinadscris / TELEFON CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [18.11.20 15:52:54] »

    @maryka:  Păi, da, așa se întâmplă când știi că ai fost și tu acolo, iar  când vine cineva și povestește despre acel loc, inevitabil te înfiori un pic mai cu seamă dacă e vorba de un loc mai greu accesibil.

    ​Ți-am adus bisericuța mai aproape, ai văzut!

    Acest sit este un obiectiv de seamă al insulei, chiar dacă înălțimea, drumul și vântul nu sunt prietenoase, iar dacă îți plac și bolovanii antici, atunci clar face parte din categoria must. ​

    Mulțumesc pentru vizită, ecou, vorbe frumoase! ​

    irinadscris / TELEFON CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [18.11.20 16:37:06] »

    @crismis:  Mă bucur că ți-am trezit amintiri plăcute! Așa am pățit și noi, de când am văzut bisericuța sus, între stânci, eram chitiți să ajungem la ea.  

    Și eu mi-am pus aceeași întrebare referitoare la​ vânturile cicladice, cum or fi trăit oamenii ăia bătuți de acestea. Dar, aveau gene de spartani, așa că e explicabil!

    Noi, însă, eram terminați: urechile ne vâjâiau, ochii sufereau îngrozitor, iar vântul sufla neîncetat. Abia am putut bea berile acelea, pitulați după baraca aceea, exact lângă coșurile de gunoi care erau "proptite"​ bine cu pietre tocmai pentru a nu fi luate pe sus. Iar când am ajuns pe creastă, am primit un telefon important de la serviciu la care era musai să răspund. Nu m-am putut înțelege din cauza zgomotului produs de vânt, așa de tare urla Meltemi! Am apucat să spun că revin cu un apel într-o oră- două.

    Mulțumesc pentru vizită, aprecieri, ecou! Voi mai povesti despre plimbările noastre santorineze.

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [19.11.20 11:44:40] »

    @irinad:  O pagină extraordinară de istorie agrementată cu panorame spectaculoase! Ce ți-ai putea dori mai mult?!!

    Felicitări pentru urcușul per pedes și pentru rezistența la vânt...

    Și desigur, pentru review și pozele superbe!

    Să auzim numai de bine și să ne revedem sănătoși și în formă maximă cât de curând! ​​​

    irinadscris / TELEFON CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [19.11.20 13:59:19] »

    @Carmen Ion:  Mulțumesc frumos pentru vizită, vot, aprecieri! E drept că nouă ne cam place să ne cocoțam, suntem încântați de priveliștile de la înălțime și nu pregetăm să urcăm, atâta vreme cât ne-or mai  ține picioarele! Ne ghidăm la propriu după : "Continuă să urci, de sus totul se vede mai bine! "

    În plus, e vorba și de un sit antic, deci de neratat pentru noi!

    Subscriu, să ne revedem cu bine și mai ales sănătoși cât mai curând!

    msnd [19.11.20 20:58:53] »

    Sărut mâna!

    Alte aduceri aminte. Am vizitat situl la prima excursie, cea din 2010. Am avut parte de o vreme excelentă, fără pic de vânt. Poate nițel cam prea cald (sfârșit de august). Noi am urcat cu microbuzul, din Kamari; până la sensul giratoriu. Interesant a fost faptul că în prima zi am ratat excursia, pentru că la ora 13.00 situl se închidea. Probabil din cauza căldurii. Dar, a doua zi, am ajuns din timp. Am povestit despre acestea în vezi impresii.

    Noi am urmat un traseu oarecum circular, în sens incers acelor de ceasornic, după Templul lui Artemidorus urcând spre dreapta către Garnizoana perioadei Ptolemeice. După ce am ajuns în capăt, ne-am întors pe ceea ce euam numit „strada principală” . Am recunoscut în pozele tale multe din locurilevăzute de noi. Mi-am amintit cu multă plăcere de imaginile asupra stațiunilor de jos, inclusiv cea (amea) în care decola un avion.

    Am încercat să revăd locul și la a doua vizită, după câțiva ani. Tot cu microbuzul. Încă de jos bătea ceva vântul. Dar când am ajuns la sensul giratoriu, practic nu ne puteam ține pe picioare. Chiar și de respirat era destul de greu. Am renunțat, dar ne-am întors pe jos. Imediat sub nivelulgiratoriului de laSellada, vântul nu s-a mai simțit așa de tare. A fost o plimbare plăcută.

    Mulțumesc și pentru aceste aduceri aminte!

    O seară excelentă!

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [19.11.20 22:23:35] »

    @msnd:  Seară bună! Cu siguranţă ne vom mai "intersecta" şi cu prilejul altor locuri  din Santorini văzute şi de dvs. şi de noi, ceea ce nu este decât un motiv de bucurie că avem gusturi comune în materie de obiective turistice.

    Experienţa vizitării acestui oraş antic este unică, indiferent dinspre care loc este accesat acesta. Platoul acela, sus, în vârf de stâncă este superb, efortul depus pentru a-l bate cu piciorul depăşeşte multe neajunsuri. Problema cea mai spinoasă mi s-a părut mie că ar fi vântul, lucru pe care mi-l confirmaţi şi dvs. din ecou.

    Mie mi-a părut rău că acum nu se putea vizita chiar tot situl, accesul nu era permis de la teatru drept înainte, dar nu le poţi avea mereu pe toate. ​​

    Din păcate, eu nu citisem articolul dvs. (mea culpa pentru asta, dar voi remedia), însă cu ocazia aceasta constat că deja ​articolul meu ar fi al treilea pe tema aceasta, al oraşului antic Thera, existând deja unul mai nou al colegei @maryka, putându-se crea, cred, o rubrică separată dedicată  acestuia, pentru a putea fi găsite mai uşor de orice doritor.

    ​Nu mă gândeam că în Santorini sunt atât de multe locuri interesante de văzut, de aceea nu am rezervat vacanţei decât o săptămână. Pe urmă mi-am dat seama că aş mai fi avut nevoie de încă pe atât s-o cuprindem în ansamblul său. Este foarte bine că dvs. aţi reuşit să aveţi două sejururi în insulă.

    Mulţumesc pentru vizită, vot, ecou, cuvinte frumoase! Vă aştept şi cu ocazia altor subiecte pe care le voi aborda, sunt sigură că sunteţi în măsură să aduceţi comentarii​! O seară liniştită, toate cele bune!

    ​ 

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    crismis, irinad, maryka, msnd
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.087749004364 sec
    ecranul dvs: 1 x 1