În Bruges, o oră

TIPĂREȘTE

O oră? În Bruges, acest oraș - bijuterie flamandă, doar o oră? Ei, bine, da! Când am citit programul circuitului MAREA BRITANIE pe care urma să-l fac în 2016, în dreptul zilei de 23 august - între altele - scria: “Popas în Brugge (1 oră)” . Doar atât despre Bruges. Fascinată de atâtea alte obiective interesante la care aveam să ajung în cele 20 de zile ale circuitului, n-am dat importanță acestui amănunt. Acum, după ce am petrecut o oră în Bruges, pot spune că a fost aproape un sacrilegiu.

Așadar, în ziua de 23.08.2016 când ne-am încheiat periplul în Marea Britanie, am traversat Canalul Mânecii (de astă dată cu ferryboat), de la Dover la Calais. Momentul în care am luat din nou contact cu continentul a fost pentru mine un șoc. În Calais, pe partea stângă a șoselei, din autocar, priveam hipnotizată Tabăra de emigranți - “Jungla de la Calais” cum mai era denumită. Nu mai văzusem așa ceva în realitate. Nu mai văzusem atâtea rânduri de garduri cu sârmă ghimpată și atâtea adăposturi improvizate, înghesuite, în care refugiații zăceau în mizerie, plini de speranța că vor ajunge în cele din urmă în țara visurilor lor - Regatul Unit - care refuza să-i primească.

Pe continentul european, am făcut prima oprire - un popas de numai o oră, precum am spus - la Bruges, un orășel care mie mi-a lăsat frumoase amintiri.

Eram conștientă că nu voi avea timp pentru muzee, pentru vreo plimbare cu barca pe vechile canale… Poate doar să încerc a lua pulsul orașului în care nu am mai pus piciorul niciodată, să degust minunata ciocolată locală… Am decis să urmez orbește ghidul și să fac poze, multe poze cu ajutorul cărora să redescopăr - acasă - locurile prin care am trecut. Unii dintre noi nici nu s-au mai obosit să-l urmeze pe ghid (care oricum avea un mers cam… prea alert) și s-au resemnat în fața unei halbe cu bere locală, așteptându-ne.

Înainte de orice, vreau să fac o mențiune. Francezii numesc orașul Bruges, iar olandezii Brugge. Ambele denumiri pot fi întâlnite la fel de bine în textele tipărite sau pe hărți. Noi, românii, îi spunem fie Bruges, fie Brugge, ambele denumiri fiind considerate corecte. În cele ce urmează, eu voi folosi doar denumirea franțuzească, adică Bruges.

Bruges, capitală a provinciei Flandra de Vest, este o așezare cu o veche istorie. Devenit oraș în 1128, în Evul Mediu Bruges a făcut parte din Liga Hanseatică, o vreme fiind chiar capitală a acesteia.

Centrul vechi, istoric, al orașului - unul dintre cele mai bine păstrate din Europa - este inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Bruges, cel mai turistic oraș din Belgia, apare înscris pe această listă nu doar pentru centrul său istoric, ci și pentru beguinajul său care face parte din beguinajele flamande și pentru turnul-clopotniță, unul dintre cele mai frumoase turnuri-clopotniță din Belgia. În plus, orașul apare pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii datorită procesiunii Sfântului Sânge despre care ghidul ne povestise în autocar, chiar înainte de a debarca în Bruges ca vizitatori de numai o oră.

Basilica Sfântului Sânge - păstrează un flacon cu sângele lui Iisus. Poate că cei mai credincioși, dar și cei mai curioși dintre noi ar fi dorit să intre în biserică. Nu era timp pentru vizite în interior, am admirat în goană fațada decorată în stil gotic, cu decorațiuni din piatră și cu statui aurite. Ni s-a spus că la sărbătoarea Înălțarea Domnului prețiosul flacon este scos din biserică și purtat în procesiune, anual, începând din 1291.

Markt - Piața centrală, foarte largă, cu statuile lui Pieter de Coninck și Jean Breydel (eroi ai revoluției din 1302) amplasate în mijloc, este pietruită și este mărginită de clădiri monumentale, în stil flamand. Nu departe se află stația de trăsuri care pot fi închiriate pentru o plimbare în pasul calului pe străduțele centrului istoric. Piața centrală flancată de frontoanele originale ale fostelor clădiri ale breslelor, găzduiește în fiecare miercuri dimineața un târg, și - bineînțeles - iarna, Târgul de Crăciun din Bruges. Cele mai remarcabile construcții din piață sunt Provinciaal Hof - clădirea guvernului și Turnul-clopotniță.

Provinciaal Hof - clădirea guvernului provinciei, cu o arhitectură deosebită, în stil gotic, a fost construită în perioada 1887-1921. Ferestrele sunt înalte și frumos decorate. De altfel, întreaga clădire este frumoasă, decorată cu multe turnulețe de diferite mărimi.

Turnul-clopotniță este o altă construcție din piața centrală care nu poate trece neremarcată. Are 83 m înălțime, fiecare nivel fiind mai redus ca suprafață, dar în întregime împodobit cu o bogată decorațiune. Am aflat că turnul poate fi vizitat în interior, fiecare nivel având ce arăta celor care ajung acolo. Efortul de a urca scara în spirală, cu 366 de trepte, va fi răsplătit de imaginile panoramice asupra orașului și a împrejurimilor lui. Cele 47 de clopote - de tip carillon - sunt acționate printr-un mecanism (montat în 1748) sau manual, de la un pupitru aflat la baza turnului. Se spune că clopotarul ar fi funcționarul cel mai bine plătit din oraș. Am aflat că nu este recomandat să te afli în vârful turnului atunci când clopotele pornesc să bată. Zgomotul este asurzitor. Cred că acesta este și motivul pentru care clopotarul este atât de bine plătit.

Burg este o altă piață a orașului, mai mică, mai liniștită, de asemenea înconjurată de clădiri cu o arhitectură deosebită. Primăria - Stadhuis - este una dintre cele mai renumite clădiri din Europa, cea mai veche construcție de acest gen din Țările de Jos, demonstrând astfel importanța orașului Bruges în Evul Mediu. Construită în 1376-1420, în stil gotic flamboiant, are fațada împodobită cu statui.

Palatul Libertatii aflat alături este unul dintre cele mai frumoase edificii din Bruges. A fost construit în 1525 și a fost o perioadă reședință a familiei regale. În prezent găzduiește arhivele naționale. Nu ai cum să treci pe lângă el fără a-l imortaliza în fotografie.

După cum am spus, în acest tur-maraton mi-am urmat ghidul fără să încerc a memora traseul. Ar fi fost și imposibil, dar și inutil dat fiind că la o eventuală vizită ulterioară, îmi voi face propriul traseu. Am trecut pe lângă Muzeul Janshospitaal o clădire cu o istorie pe cât de veche, tot pe atât de interesantă. Acum opt secole, călugări și călugărițe îngrijeau acolo bolnavi. Inițial spital, construcția este în prezent un muzeu în care putem face cunoștință cu tehnicile medicale de acum câteva secole, dar și să vedem câteva opere de artă semnate Hans Memling.

Minnewater - Lacul iubirii este un loc de o frumusețe aparte, care mi-a rămas în suflet.

De pe vechiul pod (construit în 1740) se pot face fotografii frumoase. Sunt multe legende legate de acest loc, una dintre ele făcând referire la un tânăr credincios care și-a îngropat iubita și a vărsat atâtea lacrimi pe mormântul ei încât s-a format un lac, Lacul iubirii.

Pe lac și în jurul lui, ciugulind în iarbă, sunt multe lebede. Aceste elegante păsări sunt un simbol al orașului Bruges. Există și o legendă potrivit căreia - pentru că o lebădă a fost împușcată - Maximilian a pedepsit orașul Bruges obligându-l să aibă grijă ca pe lacurile și pe canalele orașului să existe întotdeauna lebede.

În Bruges sunt foarte multe muzee. Nu știu cât timp ți-ar trebui pentru a le vizita pe toate. Unul dintre ele este Gruuthuse din spatele Bisericii Sfintei Fecioare. Așezământul a aparținut uneia dintre cele mai bogate familii din perioada medievală a orașului. Numele Gruuthuse face trimitere la cuvântul “gruut” - crupe de orz sau de grâu, ingredientul principal pentru producerea berii în Evul Mediu, activitate prin care familia s-a îmbogățit. O parte din ceea ce se vede astăzi a fost construit pe la 1465 de Lodewijk van Gruuthuse, membru al familiei, diplomat și mare iubitor de artă.

Un loc pe lângă care am trecut, dar despre care ghidul nu ne-a putut da nici o lămurire, a fost Maison béguinale. Dacă am fi avut timp să intrăm, poate că m-aș fi lămurit într-o oarecare măsură. Nevizitând acest muzeu, am mai înscris pe lista mea o temă de cercetare pentru acasă.

Beguinajele sunt lăcașuri specifice Țărilor de Jos, datând din Evul Mediu timpuriu, cu rol de a adăposti femei singure, necăsătorite sau văduve, care trăiau într-o comunitate religioasă, aproape de stilul mănăstiresc. Totuși, ele puteau oricând părăsi comunitatea dacă voiau să se căsătorească. Beguinajul din Bruges a luat ființă în 1245. Bineînțeles, acum nu mai există ca formă de organizare a vieții umane, dar construcțiile au rămas. Beguinajul din Bruges este unul dintre cele mai bine conservate din Belgia.

Vă întrebați, poate, dacă am vizitat Biermusseum - Muzeul Berii din Bruges. Bineînțeles că nu, dar nici nu am regretat. Am trecut pe lângă el și am fotografiat intrarea amintindu-mi de renumita berărie din München - Hofbräuhaus pe care o vizitaserăm cu doar câteva zile în urmă.

Popasul nostru la Bruges a luat sfârșit. Am văzut în mare goană mai multe clădiri frumoase și am aflat câteva lucruri despre oraș, această bijuterie a Țărilor de Jos. Orașul ar fi meritat mai mult de o oră, poate chiar mai multe zile, pentru că mustește de istorie și de frumusețe.

Dacă ajungeți la Bruges, dacă aveți mai mult timp la dispoziție, nu uitați că Onze-Lieve-Vrouwekerk - Biserica Sfintei Fecioare, construită în sec. XIII-XIV, cu un turn înalt de 115,6 m, adăpostește multe comori de artă între care Madonna de Bruges, lucrare realizată în 1504 de Michelangelo. Este singura sculptură în marmură a lui Michelangelo care se află în afara Italiei. Aceasta fusese inițial destinată Domului din Siena - Italia, dar cum a ajuns la Bruges nu știu. Iată, mai am încă o temă de cercetare.

Poate că v-ați întrebat de ce am rămas în Bruges numai o oră, de ce nu am insistat pe lângă ghid să ne mai prelungească popasul. Trebuia să ajungem în aceeași zi la Bruxelles unde - până în seară - trebuia să facem un tur pietonal prin oraș și mai apoi să ne cazăm la Best Western County House - Brussels. Ne-am încadrat în program, dar am ajuns la hotel târziu, după ora 21.

---

VIZUALIZĂRI: 540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI