Minivacanţă la malul Mării Negre, în Sozopol

TIPĂREȘTE

De regulă, luna august nu prea era perioadă de vacanță pentru noi, însă anul acesta, unul diferit mult faţă de alţi ani, n-am spus nu unei scurte escapade la miez de gustar. Am lipit trei zile de concediu de un weekend şi gata a ieşit o minivacanţă, destinaţia fiind deja aleasă la Sozopol, în Bulgaria.

De ce Sozopol? Fiindcă am vrut un loc fără aglomeraţie, un loc care să ne spună o poveste cu parfum vechi, un loc nu foarte comercial, dar să fie neapărat la mare, şi nu în ultimul rând să ne încânte retinele, adică să fie frumos!

În plus, Bulgaria nu impunea nicio restricție de călătorie pentru turiștii români, chiar și declarația pe proprie răspundere fusese eliminată, deci liber la plimbare, fără niciun impediment!

Drumul

Am plecat cu noaptea în cap într-o dimineaţă de miercuri spre Giurgiu, în dorinţa de a nu prinde schimbul de tură la punctul de trecere a frontierei. Ne-am mişcat repede, nu erau foarte multe maşini, am achitat taxa de pod la noi, 14 lei, apoi am intrat în Bulgaria. Cu o zi înainte, achitaserăm vigneta pentru o săptămână:15 leva direct pe https://web. bgtoll. bg/.

Traseul pe care l-am ales prin Bulgaria a fost cel recomandat de viamichelin https://www.viamichelin.com/: Ruse - Razgrad - Shumen - Karnobat - Burgas – Sozopol, în total 465 km de la noi de la bloc şi până la cazare. Drumul a fost destul de liber, în special pe segmentul Shumen-Karnobat, dar cu ceva serpentine la un moment dat, însă fără a fi prea dificil.

Am beneficiat şi de un segment de autostradă de vreo 40-50 km după ce am ieşit din Karnobat, fiind vorba de autostrada Sofia-Burgas, care ne-a ajutat să recuperăm din timpul parcurs prin zona de curbe succesive. De la Burgas la Sozopol am mai avut încă 35 km, aproape în linie dreaptă.

Sozopol, cel mai vechi oraș de coastă al Bulgariei la Marea Neagră

Auzisem de Spozopol în urmă cu câţiva ani buni, poate mai bine de zece, când nişte prieteni de familie ne-au vorbit foarte frumos de acesta deoarece ei mergeau cu rulota ani la rând în campingul de lângă oraş. Încă de când am început să mă documentez despre oraş şi am văzut şi câteva fotografii, mi-am dat seama că locul va fi pe placul nostru.

Orașul vechi ocupă o peninsulă stâncoasă de dimensiuni nu prea mari: cel mult 600 m în lungime, lățimea maximă fiind de 300 m, aceasta reprezentând pe bună dreptate atracția locului. Dincolo de orașul vechi s-a dezvoltat altă parte, numită orașul nou, așa încât orașul contemporan beneficiază de două părți distincte, granița dintre orașul nou și cel istoric fiind perfect sesizabilă.

Sozopol, care în traducere înseamnă „orașul mântuirii” (iertării), are o poveste impresionantă și foarte veche. Nu a avut acest nume dintotdeauna, ci abia din secolul al IV-lea D. C. l-a primit, înainte vreme fusese întemeiat de grecii veniți din Milet (Asia Mică) sub numele de Apollonia Pontica, în timpul campaniilor de colonizare a coastei Mării Negre, din anii 600 Î. C. Aceștia botezaseră așezarea în cinstea zeului Apollo Tămăduitorul, căruia îi ridicaseră o statuie măreață din bronz, înaltă de 13 m, ce nu a rezistat în timp, se spune că după cucerirea romană din 72 Î. C., a fost dusă la Roma, în Capitoliu, și acolo ar fi rămas.

A avut o perioadă de înflorire atât în vremurile elenistice, cât și în timpurile de influență romană, dar a stat întotdeauna în calea invaziilor beneficiind de o poziție strategică pe promontoriul stâncos pe care s-a fortificat. După bulgarii și bizantinii ce s-au succedat rând pe rând la putere aprope un mileniu, odată cu stăpânirea otomană, instalată în 1453, orașul a început să decadă ușor, devenind un sat de pescari și de cultivatori de viță-de-vie. La dobândirea independenței ţării, Sozopol nu mai avea nimic din gloria sa de altădată, specificul pescăresc păstrând-se până în zilele noastre.

În prezent, zona veche a Sozopolului este arie protejată și se înfățișează privitorului cu multitudinea sa de străduțe pietruite, cu case înalte, cu garduri de piatră, acoperișuri roșii și flori la ferestre. Aici te simți ca și cum ți-ai fi dat întâlnire cu istoria la fiecare pas.

Plajele

La o privire de ansamblu pe hartă, inclusiv spre zonele de la extremități, se poate spune că în Sozopol sunt patru plaje: două la extremități, Zlatna Ribka la vest, Smokini la est, situate la distanță apreciabilă față de centru și două proprii orașului: plaja centrală și Harmanite pe care le frecventează cel mai mult toți cei cazați în oraș. Noi am făcut plajă numai la cea centrală și doar am vizitat-o pe Harmanite. Amândouă au Blue Flag, ambele au nisip fin, sunt amenajate cu șezlonguri și umbrele contra cost, dar se poate veni și cu cearșaful şi umbrela de acasă în zonele gratuite. Salvamarii își fac datoria exemplar și pe una și pe cealaltă. Prețurile erau mai mult decât accesibile: 3,5 leva șezlongul sau umbrela pentru toată ziua, așa că pentru 10,5 leva aveam asigurate trei piese, bonus și măsuță. Șezlongurile erau așezate păstrându-se distanța aferentă de 2 m între scaunele de la umbrele diferite, la coborârea pe plajă exista dispenser cu dezinfectant de mâini, iar de aglomerație ca la noi la mare nici vorbă! Totul mi s-a părut foarte civilizat, cu toți lucrătorii cu care am interacționat, cu toți am vorbit în engleză, bulgarii surprinzându-ne foarte plăcut în această zonă.

Plaja centrală, mai mică decât Harmanite, are o poziție foarte frumoasă într-un golf semirotund, străjuit de două țărmuri înalte stâncoase, cel din stânga fiind cel al peninsulei istorice. Are nisip fin și auriu, apa este mică la intrare dar după vreo douăzeci de metri se adâncește brusc, iar la Harmanite chiar mai repede. Aceasta din urmă, este mult mai lungă față de prima, este amenajată aproape integral, totuși în colțul său sudic are aspectul unei plaje mai degrabă sălbatice.

În spatele plajelor există o multitudine de terase, de restaurante, taverne, cafenele, baruri, așa încât nu e nici o problemă pentru turistul de rând să-și potolească foamea sau setea la prețuri decente. Pentru cine dorește să ia masa la restaurante de soi, cu atmosferă deosebită, dar și la prețuri pe măsură, o poate face la cele situate pe conturul peninsulei istorice unde acestea se întrec în stil și rafinament. Altfel spus, există oportunități pentru fiecare buzunar, atât pentru cei nepretențioși, cât și pentru cei cu dare de mână și gusturi alese.

Oraşul nou

Dincolo de peninsula istorică se întinde orașul nou ce s-a dezvoltat de-o parte și de alta a străzii Republikanska, practic după ce ai trecut de clădirea primăriei. Orașul nou cuprinde multe pensiuni, hoteluri, aparthoteluri, vile de calitate, posibilitățile de cazare fiind multiple și de toate tipurile de confort, magazine de toate felurile: alimentare sau cu diverse alte mărfuri, bănci, stadion, și bineînțeles tot feluri de localuri de luat masa, dar și casele locuitorilor permanenți al căror număr abia depășește 15.000 de suflete. Peste tot în orașul nou am văzut case de schimb valutar al căror curs pentru moneda noastră era invariabil: pentru 100 lei se primeau 38,40 leva. De asemenea, bancomate se găseau fără dificultate, deci obținerea de numerar nu a fost o problemă. Se putea achita și cu cardul, dar nu peste tot.

În orașul nou există câteva resorturi de lux cocoțate pe stâncile brodate de relieful înalt, pe unul numit Sozopolis îl puteam și noi distinge destul de greu în depărtare, peste golful Korenyata, pe când stăteam la plajă pe șezlong.

Aș spune câteva cuvinte și despre parcările din orașul nou: lângă stadion există o parcare publică generoasă care costă 6 leva/zi, dar, atenție că nu se prea găsesc locuri, de asemenea, se mai află una publică la același preț încadrată de hotelurile VIP și Briz, la fel cu aceeaşi problemă: locuri limitate. Alte două private costă de la 10 leva/zi, până la 18 leva/zi.

Oraşul vechi sau orașul cu parfum medieval

Cea mai interesantă şi mai frumoasă parte a Sozopolului este orașul vechi sau peninsula istorică, un loc romantic și plin de farmec în care te plimbi pe faleză sau pe străduțele înguste fără să te plictisești o clipă. La tot pasul, sunt terase, magazine de suvenire și cafenele, ba chiar câte o pensiune sau vreun minihotel dicihisit. Pot fi văzute zidul cetății, turnul cetății, case cu arhitectură otomană, cu etajul/etajele scos/scoase în consolă, mai multe monumente de cult din perioada Renașterii Bulgare. Casele au parterul din piatră, iar etajul/etajele din lemn, cel puţin aşa se observă din exterior.

Traseele noastre prin orașul vechi au vizat atât conturul peninsulei, cât și străduțele din miezul acesteia: un hățiș de câteva principale, paralele și mai multe secundare, perpendiculare pe primele, care duceau invaribil la mare.

Desigur, nu puteam rata portul orașului care este plin de bărci și iachturi. Acesta se află pe partea vestică a peninsulei, iar într-una dintre zile am văzut cum a ancorat şi un vas de lemn, din acela de excursii„, decorat” cu piraţi, debarcând zeci de turişti veniţi din Nessebar să petreacă un răstimp în Sozopol. Se pot închiria ambarcațiuni și echipament pentru pescuit pe Marea Neagră pentru cine doreşte.

În zona portului există două parcări pe cât de generoase, pe atât de pline-ochi, am văzut cum unii doritori au fost refuzaţi pe motiv de lipsă locuri. Parcarea costă 18 leva/zi într-una şi 24 leva/zi în cealaltă. Problema spinoasă, din ce am observat, ar fi că în Sozopol, mașinile parcate în locuri nepermise sunt ridicate în mod constant de autorități, deci atenție unde parcați!

Un pic mai departe de port, pe un braţ ce se desprinde în stânga de peninsulă, se vede o clădire maiestuoasă, dar ruinată, care aparţine statului bulgar, pare-se o fostă academie navală. De altfel, accesul este interzis spre acest braţ, însă la o privire mai atentă se poate observa starea degradată a edificiului.

Deja când te îndrepţi pe strada Han Krum spre centrul vechi, îţi apare în cale pe partea dreaptă biserica Sf. Zosim, un lăcaş vechi, micuţ, din piatră. Alături se află un parc cu loc de joacă pentru copii, dar şi un cort sub care se găseşte o replică în mărime naturală a unei bărci de pescuit de lemn specifică locului, folosită câteva sute de ani, până în secolul trecut. Un pc mai încolo se observă şi monumentul din marmură ridicat în cinstea compozitorlului bulgar contemporan, Georgi Minchev.

Înaintând pe strada principală, imtrăm în zona pietonală a oraşului vechi, unde putem întâlni amfiteatrul unde se ţin spectacole în aer liber, clădirea Muzeului de Arheologie cu capela Sf. Nikolai în spatele său. De partea cealaltă a străzii Han Krum se află frumoasa biserică a Sf. Kiril şi Metodiu, mai nouă, dar în apropierea căreia se află vestigiile bisericii Sf. Nicolae Făcătorul de Minuni, ce datează din secolul al VII-lea.

La Muzeul de Arheologie am ţinut neapărat să ajungem şi am ajuns într-o după-amiază pe când muzeul era gazda unui vernisaj al unor tineri pictori cu potenţial. Am fost invitaţi şi noi să intrăm şi să admirăm picturile aşezate printre exponate, fără să plătim biletul de intrare care, oricum era unul modic: 2 leva/persoană. Atât piesele din muzeu (multe amfore de toate mărimile, multe ancore, unelte, stele, etc.), cât şi creaţiile pictorilor ne-au încântat, iar la final, înainte de a ieşi ne-au servit cu prăjiturele şi mici gustări.

Înaintând spre inima peninsulei, dăm de o deschidere amplă din care se remarcă clădirea poştei, contrastând un pic cu restul construcţiilor din jur, iar de acolo pornesc câteva străzi care taie în lungime peninsula: Kiril şi Metodiu, Apolonia, Anakasimandar, Ribarska şi pe conturul vestic Kraybreznha ce se continuă cu Morski Skali care mărgineşte peninsula la nord ca o cingătoare.

Din vechile fortificaţii se mai pot vedea pe partea vestică ruinele unor ziduri cu o poartă cu arcadă cu care se fotografia toată lumea, iar pe partea estică, cea cu plaja centrală, zidurile şi turnul cetății, reconstruite, constituie un traseu pietonal pe o alee pietruită, vecină cu marea. Pe alocuri sunt câteva puncte de belvedere de unde se obţin vederei superbe asupra plajei centrale şi asupra stâncilor din josul zidurilor. O priveliște frumoasă asupra acestora, am surprins și din vecinătatea Capului Skamni spre care am coborât pe o potecă neturistică pe când ne aflam în nordul peninsulei să admirăm insulele Sveti Ivan și Sveti Peter, aflate în larg.

În capătul nordic-estic al peninsulei, se poate admira clădirea Galeriilor de Artă, un edificiu înalt şi masiv faţă de ceea ce se întâlneşte în peninsulă (fostă şcoală), gazdă a expoziţiilor de artă atunci când se organizează. Un alt sediu al Galeriilor de Artă se poate vedea pe str. Kiril şi Metodiu, în Casa Laskaridi, edificiu construit la fine de secol XVIII, început de XIX. De fapt, în peninsulă există câteva zeci de case autentice ridicate în perioada Renaşterii Bulgare care s-au păstrat foarte bine, altele mai puţin bine dar se încearcă reablilitarea acestora. Unele sunt chiar de vânzare, pesemne că întreţinerea lor este scumpă şi deloc uşoară.

O astfel de casă, Casa Kourtidi de pe aceeaşi stradă Kiril şi Metodiu, găzduieşte în prezent Muzeul de Etnografie şi încântă ochii cu structura sa deosebită, în plus, are o superbă vedere la mare, pe partea cu plaja. O altă casă, Zagorov, de pe strada Apolonia, construită la fine de secol 19, este ocupată astăzi de Galeriile de Artă Bisera, şi exemplele ar putea continua.

Punctul info, de la care am luat hărţi turistice şi câteva plinate, se află pe strada Apolonia, vis-à-vis de biserica Sveti Georgi, iar puţin mai încolo se află Complexul Episcopiei Medievale, de fapt vestigiile acesteia, datând din secolele V-VII, ridicată pe locul altui templu din antichitate.

Însă cea mai frrumoasă și cea mai veche (sec. al XV-lea), dintre bisericile funcționale, este cea cu hramul Adormirii Maicii Domnului (Sveta Bogoroditsa) , situată pe str. Anaksimandar, care uimește prin aspectul său deosebit. Se spune că orașul vechi din Sozopol deține mai mult de douăzeci de biserici și capele medievale, unele în stare bună, altele nu.

Plimbările noastre zilnice pe promenadă, în orașul vechi, în port au fost parte din programul unei vacanțe reușite, chiar dacă le-am tot repetat mereu, pot spune că în detaliu găseam mai mereu câte o străduță pe care n-o văzuserăm și eram bucuroși că mai găseam ceva nou de vizitat.

Concluzie

În Sozopol am avut o vacanță relaxantă în care cuvântul de ordine a fost tihna, iar încărcarea cu energie pozitivă a fost cumva implicită, orașul dovedindu-se pe cât de mic, pe atât de ofertant. Am întâlnit foarte puțini conaționali, peste 90% dintre turiști erau autohtoni, iar de alte naționalități nu prea cred să fi auzit decât germana sporadic. Nu am găsit aglomerat din cale afară, așa cum am văzut că ar fi la noi pe litoral, puteai respira în voie, după cum, atunci când te deplasai, nu te loveai de alți trecători.

Dacă ajungeți în Sozopol, nu plecați din „orașul smokinilor” , așa cum îmi place mie să-i spun Sozopolului, fără cel puțin un borcan de dulceață de smochine pe care-l puteți cumpăra de la numeroasele tonete ce vând și smochine proaspete. Smochinii sunt prezenți peste tot, pe toți văzându-i încărcați de fructe.

În septembrie are loc anual festivalul de artă „Apollonia Arts Festival” , care se ține anul acesta între 01-06 septembrie, deci vă invit cu plăcere să mergeți în Sozopol pentru a fi părtași la acesta, începând cu anul următor, sunt convinsă că merită! Acesta ar fi doar un motiv suplimentar față de ceea ce am încercat să vă prezint despre oraș!

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 6029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI