Modest, dar cu o amplasare foarte bună

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea ce aveam s-o aleg pentru Sozopol, m-am orientat în special să fie aproape de centrul vechi, adică de peninsula istorică, şi de ambele plaje, deci oarecum la hotarul dintre oraşul vechi şi cel nou. Regimul de masă nu-l voiam decât la nivel de mic-dejun, pentru a ne putea opri pentru mese acolo unde ne-ar fi făcut cu ochiul vreo terasă în locurile unde ne-ar fi purtat paşii prin perindările noastre prin oraş. În acelaşi timp, nu voiam ceva scump, dar măcar să fie curăţel şi să ofere un confort cât de cât ok.

Cu harta deschisă din aplicaţia booking în faţă, mă opresc la Family Hotel Verona, un hotelaş, după cum îi spune şi numele, de familie, adică o afacere micuţă, dar cu potenţial.

Amplasarea sa pe principala stradă a orășelului Sozopol, Republikanska, foarte aproape de plaja centrală (2 min) și de penisula istorică sau de plaja Harmanite, au înclinat balanța definitiv în favoarea hotelului FamilyVerona. Deși nu avea cele mai bune referințe lăsate de alți turiști care locuiseră înaintea noastră, m-am gândit că nu va fi de nesuportat și am avut dreptate.

Câteva cuvinte despre Family Hotel Verona Sozopol

Hotelul cu terasă și restaurant-bistro, ba chiar cu un magazin de haine într-o parte, la parter, aparține unei familii septuagenare: Vlado și Radka, intelectuali, foști directori de fabrică pe vremea comunismului, undeva în Plovdiv, de vreo 26 de ani retrași în Sozopol, locul de obârșie al lui Vlado. Amândoi vorbesc engleză fluent, amândoi sunt volubili, în special Radka. Ambii au o lentoare a mișcărilor specifică vârstei, lucru de înţeles, dar nederanjant.

Din ce am văzut, există două corpuri de hotel lipite, unul mai înalt care dispune și de lift, unul mai scund în care am stat și noi, cu trei etaje, fără ascensor. Camerele au vedere la mare cel puțin lateral unele, altele frontal, însă de mai de departe, fiindcă hotelul nu se află imediat pe strada vecină cu marea. În ceea ce privește camerele, acestea sunt de mai multe tipuri: duble, triple, studiouri, apartamente. Noi am optat pentru o cameră dublă, suficientă pentru trebuințele noastre.

Experiența noastră

Am ajuns la hotel destul de ușor, ghidați de maps. me, pe la orele 14,00, așa cum estimasem și transmisesem gazdei. La recepție se afla Vlado, repejor s-a ocupat de noi, ne-a explicat regulile casei în privința cheilor de la cameră și de la ușa hotelului pe perioada nopților, ne-a înmânat ambele chei și apoi ne-a condus la cameră, la etajul întâi. M-am cam mirat văzând că am primit o cameră triplă, dar nu am comentat nimic gândindu-mă că știu ei ce fac. Apoi, am coborât, am achitat în euro, Vlado fiind bucuros să primească euro, l-am întrebat de bancomate, case de schimb valutar, parcări, magazine, etc. Am primit răspunsuri pertinente și utile, mai puțin în privința parcărilor, informațiile sale dovedindu-se inexacte.

Noi găsiserăm deja o parcare privată subterană în apropiere unde lăsaserăm mașina, urmând să ne întoarcem să ne luăm bagajele după ce ne-am fi cazat. Parcarea a costat 18 leva/zi, dar după o negociere ușoară, băieții de acolo s-au învoit la 16 leva/zi. Vlado ne trimisese la o parcare publică lângă stadion, ce-i drept mult mai mare, dar și mai ieftină: 6 leva/zi, însă fără niciun loc disponibil.

Reveniți la hotel cu brațele încărcate de bagaje, Vlado ne iese în față își cere scuze că este nevoit să ne repartizeze o altă cameră, una dublă, așa cum rezervaserăm și achitaserăm, dar din neatenție, ne condusese mai devreme la una triplă. Fiindcă apucasem să fac câteva fotografii și din cea triplă, le voi atașa și pe acelea.

Camera dublă era situată la etajul al doilea, avea doar lateral vederea spre mare, dar nu era bai, evident era ceva mai mică, dar mobilată cam în același stil: adică un amestec de elemente vechi cu chestii mai noi, ca de altfel și finisajele camerei: unele recente, mai moderne, altele vetuste și mai uzate.

Intrarea în cameră se făcea după ce treceam mai întâi printr-un holișor de unde pe stânga era ușa spre baie. În hol aveam un corp ciudat de mobilier, care ținea loc și de dulap deschis de haine, și de suport de încălțăminte şi de cuier, cu un grad mare de utilitate, însă părea demodat demult.

Odată ce pășeam în cameră, patul de mijloc era piesa de bază a acesteia și pot spune că a fost foarte confortabil și destul de mare, încadrat la capete de noptiere deasupra cărora erau montate spoturi, înfățat cu lenjerie foarte curată. Pe peretele cu patul, aparatul de aer condiționat s-a dovedit bine plasat fiindcă nu ne bătea în cap și absolut necesar deoarece căldura era înăbușitoare atât ziua, cât și noaptea. Însă și el se asorta bine cu vârsta gazdelor, dar măcar era perfect funcțional. Vis-á-vis de pat, pe perete erau înșirate toaleta cu oglindă care putea fi și birou, precum și un minibar absolut expirat, încastrat într-un corp gen soldat. Suspendat, într-o parte, televizorul cu tub și diagonală mică ne privea de la înălțime cu aerul său retro. Măcar aveam o sumedenie de programe, dintre care un număr considerabil din cele cu muzică, preferatele noastre.

Pardoseala din parchet recent montat şi zugrăveala proaspăt dată salvau mult din aspectul vechi al camerei, însă ar mai fi fost nevoie și de altele reînnoite, precum tâmplăria, aparatele electrocasnice.

Curățenia era făcută cam de ochii soacrei, în sensul că aparent totul era ok, dar la priviri în detaliu, mai atente și mai în miezul lucrurilor, nu mai era chiar foarte bine.

Balconul era dotat cu măsuță și scaune de plastic unde ieșeam la cafeaua de dimineață să luăm pulsul străzii, privind până hăt departe spre mare. Tot în balcon am găsit o foarte utilă sfoară de rufe cu clești aferenți, excelentă pentru a usca prosoapele și costumele de baie.

Baia fusese recent renovată și se observa acest lucru din prima privire: gresia și faianța montate bine, obiecte sanitare noi, baterii moderne și instalații absolut funcționale. În baie chiar era curat și s-a menținut curățenia pe tot parcursul șederii noastre. Nu am avut cabină de duș, mai avuseserăm genul acesta, adică atunci când te speli, întreaga baie devine cabină de duș, dar se usca, spre surprinderea mea, destul de repede pe jos. Consumabilele primite au fost de genul hârtie igienică și săpun/gel de duș încorporat într-un recipient cu pompiță pe chiuvetă.

Optând pentru varianta cu mic-dejun inclus, am plătit în plus câte 3€/persoană pentru a beneficia de acesta, adică de la 148 €/4 nopți, la 172 €. Micul-dejun începea dimineața la orele 08,00 când ne-am prezentat și noi invariabil în fiece dimineață și ne era servit ad-hoc, individual, pregătit de Radka. La început, în prima dimineață am fost singurii consumatori, apoi, în zilele următoare am mai văzut o familie de bulgari care ne ţinea companie. Am avut parte de patru mese diferite, farfuriile ne erau aranjate dinainte, doar aduse în momentul când ne așezam pe terasă. A fost vorba de ceva clasic în prima şi ultima zi, cu roșii, salam/şuncă, brânză, caşcaval, ouă fierte, apoi de o omletă bogată, apoi de friganele. Am primit zilnic și fructe: pepene roșu, pepene galben, nectarine. Cafeaua espresso a fost foarte bună. Oricum, pentru noi micul-dejun a fost exact atât cât trebuia astfel încât să ne săturăm fără a fi în pericol că ne-am putea îngrășa, ceea ce n-a fost rău deloc, scăpând de ispita de a dori să mâncăm în exces. :) J Altfel spus, destul de modest.

Pe de altă parte, wi-fi a funcțioant foarte bine, cu excepția ultimelor două zile când se pierdea semnalul, deși aveam routerul la noi la ușă. Însă, noroc că eram în UE și aveam date mobile suficiente prin abonament, nefiind puși în situația de a nu avea conexiune la internet.

Concluzie

Per total, șederea la Family Verona Hotel n-a fost nici prea rea, nici prea bună: am avut avantajul major de a sta în „buricul târgului” , dar cu dezavantajul unei cazări cam demodate, administrată de oameni buni, dar cam învechiți. Însă, cum noi nu suntem foarte pretențioși și nu ne place să ne enervăm sau să ne stricăm vacanța, nu băgăm în seamă toate amănuntele, ba chiar suntem dispuși să facem haz dacă ne-ar umbri ceva șederea. Voi recomanda hotelul pentru amplasarea sa foarte bună, dar pentru rest cred că fiecare trebuie să decidă în dreptul său. Eu doar am semnalat și am povestit despre ce am găsit, decizia aparține fiecăruia dintre noi.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI