Mănăstirea Nechit

TIPĂREȘTE

Pentru că am vizitat de nenumărate ori vechile, arhicunoscutele și multmediatizatele mănăstiri nemțene (Neamț, Agapia, Văratec, Secu, Sihăstria, Horaița), am decis ca anul acesta să nu mai trecem pe la ele. Alte așezăminte monahale, mari și la fel de importante, dar pe la care încă nu trecuserăm, erau pe lista noastră de opțiuni turistice. Așa se face că într-una din zilele minivacanței noastre în Neamț, ne-am abătut și pe la Mănăstirea Nechit. Traseul era complet necunoscut pentru noi, de aceea ne-am documentat și cu o mică hartă a zonei (printată de pe internet), am pornit la drum.

De la Piatra Neamț, prin Săvinești, apoi prin Roznov (vezi impresii), la sensul giratoriu drumul ne-a condus spre dreapta, înspre Tazlău.

Continuăm prin satele Chintinici, Ruseni și ajungem la Borlești unde harta și GPS-ul ne îndeamnă să virăm la dreapta pentru satul și Mănăstirea Nechit. La 35 km sud de Piatra Neamț și la 9,5 km vest de Borlești, pe valea pârâului Nechit, într-un cadru natural cum n-am visat vreodată, la ieșirea din sat, am descoperit vechea așezare monahală Nechit. O altă cale de acces, din Bacău, apoi din Buhuși, prin Cândești și Rediu, conduce la Borlești. De aici, pe același drum de 9,5 km, se ajunge la Mănăstirea Nechit.

Am oprit lângă poarta de lemn și - în timp ce încercam intrarea - a mai apărut o mașină cu un călugăr. Crezând, poate, că vrem să intrăm cu mașina în incintă, ne-a spus că după câțiva metri vom găsi o a doua intrare, dotată și cu un spațiu generos pentru parcare. Am mulțumit pentru informație, dar pentru că aleea mărginită de brazi și turnul clopotniță care se profila la capătul ei ne-au fascinat, am decis să lăsăm mașina pe drumul ce șerpuiește paralel cu pârâul și să continuăm pietonal.

Scurt istoric - text inspirat din istoricul mănăstirii, înrămat, afișat vizibil.

Legendele locale spun că într-un trecut îndepărtat, Nechita Sihastrul s-a stabilit aici, în adâncul pădurilor. Valea, muntele, pârâul și ulterior satul, vor lua numele lui. Împreună cu ucenicii care i s-au alăturat, sihastrul Nechita a ridicat o mică biserică din lemn cu hramul „Sf. Nicolae” cunoscută în acea vreme sub numele de „Sihăstria lui Nechita” sau „Schitul Nechit” .

Cea mai veche datare documentară a așezării monahale este din 1399-1419 când se consemnează că pe pământurile lui Huba exista Schitul Nechit cu hramul „Sf. Nicolae” , având în apropiere un sat, moară și siliște. Și un hrisov de danie domnească emis în 1419 de Alexandru cel Bun amintește de Schitul Nechit și de curtea boierească din „Câmpul lui Dragoș” .

Tot legendele locale vorbesc despre faptul că - după ctitorirea Mănăstirii Tazlău - în anii 1496-1497, Ștefan cel Mare ar fi transferat călugări de la Nechit la nou înființata lui mănăstire.

În prima parte a sec. XIX, la Schitul Nechit, viata monahală a început a se stinge. După o perioadă de uitare, lângă bisericuța de lemn lăsată în paragină, în anul 1864 s-a ridicat biserica de zid, clopotnița și câteva chilii. Prosperitatea din secolul următor i se datorează în bună parte lui Zenovie Ghidescu venit pentru prima oară ca stareț la Nechit în 1948. În 1960 - ca și alte sfinte lăcașuri monahale - Schitul Nechit a fost desființat, iar starețul Zenovie numit preot paroh în diverse locuri. Redeschis în 1972, sub a doua stăreție a părintelui Zenovie, așezarea monahală trece printr-o perioadă de refaceri și adăugiri. Se reface biserica mare, cu hramul „Schimbarea la Față” , se construiește paraclisul, iar în perioada 1979-1982 monahia Viorica Crețu de la Mănăstirea Prislop execută pictura. Adaosul făcut edificiului inițial este pictat de meșterul Mihai Chiuariu în anii 1991-1992.

În perioada 1998-2001, pe principalul drum de acces în mănăstire, a fost construit noul turn-clopotniță. Având 51 metri înălțime, se spune că este cea mai înaltă clopotniță din zonă. Turla principală este încadrată de patru turnulețe care completează construcția în mod fericit. Clopotnița are și un gang de trecere, iar la etaj găzduiește un paraclis - Paraclisul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pictat în frescă de Cristian Surugiu, cu o catapeteasmă sculptată în lemn de stejar de preotul Alexandru Argatu din Boroaia, Suceava. Alături, în iarbă, sunt plasate, decorativ, vechile clopote ale bisericii.

Înconjurată de arbori, de flori și de tufișuri înflorite, biserica mare a Mănăstirii Nechit este foarte frumoasă. Este o construcție din piatră și cărămidă pe fundație de beton, are formă de cruce și este compartimentată în pridvor închis, naos, pronaos, și altar. Are două turle, una pe naos (octogonală la exterior, luminată de 8 ferestre mari, arcuite) și alta pe pronaos (mai scundă, pătratică). Până la zidirea clopotniței din incintă, turla mică a bisericii a îndeplinit și rol de clopotniță. Biserica mare este o construcție armonioasă, înaltă, având exteriorul tencuit cu ciment alb și praf de piatră. Un brâu median separă zona inferioară, cu ferestre, de cea superioară, ornamentată cu firide în care sunt pictate chipuri de sfinți. Finalizată în decembrie 1977, biserica mare are acoperișul din tablă, în solzi.

Intrarea în biserică se face prin partea de vest, printr-o tindă străjuită de icoanele praznicare - în stânga Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia, iar în dreapta Schimbarea la față. Ușa de lemn este sculptată pe ambele fețe cu Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia, sora sa. De asemenea, catapeteasma și tot mobilierul bisericii sunt minunat executate în lemn de stejar sculptat. Interiorul este spațios, bine iluminat natural prin ferestrele din pereții de nord și de sud.

În afară de biserica mare și de turnul-clopotniță, ansamblul Mănăstirii Nechit include și alte clădiri, unele terminate, altele în curs de execuție. Casa „Cuviosul Zenovie Ghidescu” este o frumoasă construcție din lemn, cu trei etaje, fiecare cu câte un cerdac susținut de stâlpi de lemn. Aceasta este o casă de oaspeți, destinată pelerinilor care vin la mănăstire. În incintă mai sunt și alte clădiri - chilii pentru monahi și spații administrativ-gospodărești.

În partea de nord a bisericii se află o construcție în lucru, o clădire din beton și cărămidă, cu parter și două etaje, care va adăposti Centrul Social - Cultural Sfântul Cuvios Nechita Sihastrul, o sală de conferințe, o sală de mese, chilii pentru personalul permanent al mănăstirii, precum și spații de cazare pentru pelerini.

De asemenea, nu trebuie să uit a menționa Altarul de vară „Sfântul Spiridon” . Piatra de temelie a acestui altar a fost pusă de IPS Nestor Mitropolitul Olteniei, la 11 octombrie 1997, Mănăstirea Nechit fiind locul în care Înaltpreasfinția Sa a intrat în viața monahală.

Bineînțeles, atunci când am fost noi acolo, într-o zi de lucru, totul era cufundat într-o liniște profundă, propice meditației și relaxării. Alei pietruite, curate, bănci pentru odihnă, multe, multe flori și arbori umbroși…, totul îngrijit de mâinile neobosite ale monahilor de acolo.

Mormântul starețului Arhimendrit Zenovie Ghidescu (1919-2014) ctitor și restaurator al Mănăstirii Nechit, învăluit de vrejuri de caprifoi înflorit, te duce cu gândul la cel care - în fruntea obștii de călugări - a trudit atâția ani în aceste binecuvântate locuri.

Pe parcursul anului, Mănăstirea Nechit sărbătorește patru zile de hram: Schimbarea la față - 6 august, Sfinții Mucenici Zenovie episcopul și Zenovia, sora sa - 30 octombrie, Sfântul Nicolae - 6 decembrie și Sfântul Spiridon al Trimitundei - 12 decembrie.

---

VIZUALIZĂRI: 9891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI