Mănăstirea Ciolpani

TIPĂREȘTE

Dacă ați ajuns la Buhuși e păcat să nu continuați 3,5 km până la Mănăstirea Ciolpani. Drumul (DJ156H, apoi de la troiță, la stânga, pe DC1A) este foarte bun, asfaltat, iar vederea unui sfânt lăcaș nou și atât de frumos nu poate fi decât o bucurie.

Mănăstirea Ciolpani adăpostește o parte din moaștele Sf. Mucenic Emilian de la Durostorum. Biserica mănăstirii este singura din țară care poartă hramul acestui sfânt. Paraclisul aflat în incintă este închinat Adormirii Maicii Domnului, iar vechea bisericuță de lemn Sfântului Nicolae.

Am ajuns la Mănăstirea Ciolpani mai mult din dorința de a vedea Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” despre care aflaserăm că este un monument istoric. Îmi plac modestele sfinte lăcașuri din lemn. Am căutat și am găsit multe în drumurile noastre, dar încă nu văzuserăm bisericuța de la Ciolpani. Legenda spune că - pe la anul 1590, pe când în Moldova domnea Petru Șchiopu - sulițașul Ciolpan a întemeiat un schit pe aceste locuri. Ulterior, el s-a și călugărit aici. În 1730, medelnicerul Teodosie Cantacuzino a refăcut vechiul schit ruinat și a construit bisericuța de lemn pe care o vedem și noi astăzi. În decursul timpului Bisericuța de lemn „Sfântul Nicolae” de la Ciolpani a trecut prin mai multe faze de reparații, mai importante fiind cele din anul 1846 când s-a refăcut acoperișul și cele din perioada 2000 - 2002 când lăcașul de lemn a fost restaurat și readus la forma inițială. Din păcate, nefiind deschisă, nu am putut vedea și în interior Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” Ciolpani - una dintre cele mai mici din Moldova, o adevărată bijuterie realizată în lemn de stejar.

Tradiția locală spune că pe la sfârșitul sec. XIX, aici, la Ciolpani, exista un schit de maici. Nu se știe când și în ce împrejurări schitul de călugări a devenit schit de maici, cert este că bisericuța de lemn datând din anul 1730 a fost punctul de început al Mănăstirii Ciolpani care ființează astăzi. Lăcașul monahal a fost desființat în 1959, dar după anul 1989, din iniţiativa credincioşilor din Buhuși și din satele învecinate, sub coordonarea stareţului Mănăstirii Runc, așezământul monahal de la Ciolpani s-a reînfiinţat. Pe terenul donat de un localnic, Petre Păduraru, în 1991 s-a început înălțarea Paraclisului cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” , iar în 1993 s-a sfinţit locul pentru biserica mare, cu hramul „Sf. Mc. Emilian de Durostorum” . Construcţia bisericii a început în toamna aceluiași an și a fost finalizată la 21 septembrie 1997 când a avut loc şi sfinţirea întregului complex monahal.

Deasupra ușii de la intrarea în Biserica „Sf. Mc. Emilian de Durostorum” pisania ne informează: „Cu voia Tatălui ceresc s-a zidit pe aceste plaiuri moldovene sfânta biserică cu hramul Sf. Mare Mucenic Emilian în anii mântuirii 1994-1996 prin străduința părintelui arhimandrit Emilian Panait starețul Mănăstirii Runc, duhovnicul Mănăstirii Ciolpani, ctitorul acestei mănăstiri și cu contribuția credincioșilor din întreaga țară.”

Îmi amintesc de măicuța care, în Piața Sudului din București, ținând la vedere o plăcuță pe care scria: „Ajutați la construirea Sf. Mănăstiri Ciolpani - Buhuși” , încerca să sporească fondurile necesare înălțării noului lăcaș.

Biserica înaltă, în formă de cruce, are două turle și impresionează prin individualitatea decorului. Nu este pictată la exterior, decorația executată în praf de marmură de sculptorul Poleuca Gheorghe din Vicovul de Sus - Suceava, face din sfântul lăcaș o adevărată bijuterie.

Farmecul deosebit al pridvorului deschis, precum și al interiorului este dat de pictura în frescă și de iconografia în stil neobizantin realizată de pictorul Matei Gheorghe din Arad ajutat de trei ucenici.

Catapeteasma și întregul mobilier din stejar sculptat au fost realizate de sculptorii Gaman Vasile din Vânători - Neamț, profesor Huțanu Alexandru din Bacău împreună cu ucenicii și Poleuca Gheorghe din Vicovul de Sus - Suceava.

Am vizitat Mănăstirea Ciolpani singuri, în drum spre Piatra Neamț. Era o zi de lucru - luni. Nici o mașină în parcare, nici un alt vizitator în incintă. În biserică două măicuțe își înfăptuiau ascultarea citind rugăciuni. Am respectat momentul și nu le-am deranjat prea mult cu prezența noastră. Menționez totuși că am avut masca pe figură și ne-am dezinfectat mâinile - atât la intrare cât și la ieșire - cu materialul sanitar pus la dispoziție la intrarea în biserică.

Și aș vrea să mai menționez că în curtea bisericii, în dreapta, este mormântul deosebit de frumos și de bine îngrijit al Arhimandritului Emilian Panait - starețul Mănăstirii Runc și duhovnicul Mănăstirii Ciolpani, ctitorul acestei mănăstiri. Modul în care este amenajat și îngrijit acest mormânt denotă dragostea și respectul ce-l poartă măicuțele celui căruia îi datorează ctitorirea frumosului lor lăcaș. La ieșire, în gangul de sub poartă, există un panou mare pe care este înscris un fel de bun rămas al Părintelui Arhimandrit Emilian Panait plecat la Domnul la vârsta de 90 de ani: „Părinți, frați și copiii mei iubiți, Chiar dacă vremelnic am plecat dintre voi să știți că nu vă voi lăsa orfani și dacă voi găsi îndrăzneală la Bunul Dumnezeu vă voi pomeni mereu în rugăciuni. Să mă iertați pentru tot ceea ce v-am greșit și să știți că eu v-am iertat pe toți” .

Cine este Sf. Mucenic Emilian, pe scurt.

În vremea împăratului Iulian, a existat o cumplită prigoană împotriva creştinilor. Trimisul său în Cetatea Durostorum, închinător la idoli, cerceta dacă în cetate există cineva care se împotriveşte zeilor mărturisindu-se creştin. În timpul unui festin, Emilian, rob al unui bărbat păgân, mai mare în cetate, cu un ciocan de fier a sfărâmat idolii și a distrus lăcașul de închinăciune păgân. Vina a căzut asupra unui țăran care a fost supus unor mari cazne. Văzând aceasta, Emilian și-a spus: „De voi tăinui eu lucrul meu, apoi ce folos va fi din aceasta; oare nu-mi voi îngreuna conştiinţa mea, facându-mă pricinuitor de moartea omului celui nevinovat şi voi fi pedepsit ca un ucigaş înaintea lui Dumnezeu?”

Predându-se, mucenicul a fost bătut fără cruţare, apoi - scos afară din cetate - i s-a dat foc pe malul Dunării. Ca prin minune, văpaia nu s-a atins de trupul său, totuși, întors cu faţa spre răsărit şi făcându-și semnul crucii, mucenicul Emilian a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu!” , apoi a adormit întru Domnul. Trupul său, nevătămat de foc, a fost luat de credincioşi și îngropat cu cinste „în locul numit Ghizidina, departe de cetatea Durostor ca la trei stadii” .

Sfântul Mucenic Emilian a pătimit pentru Hristos la 18 iulie, zi rămasă ca zi de pomenire a sa.

Încheiere

Pe zidul turnului de la intrarea în incinta Mănăstirii Ciolpani se poate citi programul de vizitare. Acesta este: 1 Aprilie - 30 Septembrie orele 6.00 - 21.00 și 1 Octombrie - 31 Martie orele 8.00 - 18.00.

De asemenea, se comunică faptul că sfântul lăcaș nu are locuri de cazare pentru bărbați.

---

VIZUALIZĂRI: 1527 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI