Honeymoon in Zakopane

TIPĂREȘTE

Totul a plecat de la faptul ca anul acesta am implinit 36 de ani de casatorie si ca, tot anul acesta am schimbat masina cumparand mult laudata Dacie Logan 1.0 SCE. Sotia mi-a sugerat sa facem un rodaj mai lung, pe drumuri europene deci, am purces la cercetari geografice zonale. Si... mi-am adus aminte de trofeul celor 5 trambuline la schi si de orasul Zakopane. Mi-au luat o buna perioada cercetarile, cititul AFA, studiul hartilor, al banilor, confirmarea nevestei si apoi rezervarea cazarii. Greu de crezut insa in perioada dorita (13-16 august) nu am gasit cazare (Booking.com) ieftina la nici un hotel sau pensiune. Mi-am indreptat cercetarile spre apartamente de inchiriat, acolo unde am si gasit satisfactie. 3 nopti - 512 lei.

Fara mic dejun - Cazare si atat. In dimineata zilei de 12 am plecat de dimineata spre Transalpina (un drum absolut minunat) apoi, Alba Iulia (un loc de vizitat), Turda (salina) si final in Oradea. Dimineata, pentru a evita aglomeratia de vara din vami am urcat mai sus spre necunoscuta trecere in Ungaria, valea lui Mihai (o trecere in padure), apoi Debrecen.

Din Debrecen (unde am platit rovigneta) ne-am asezat pe autostrada spre nord, spre Slovacia, urmand apoi sa trecem printre muntii Tatra, in Polonia. Un drum minunat, pe care il recomandam oricui, la 5 ore de mers din Oradea, pe niste sosele in care s-a vazut cum au cheltuit cu chibzuinta banii europeni, alte tari, cu drag de concetatenii lor. Una peste alta, ca sa n-o lungesc prea mult, am ajuns la Zakopane, in Polonia, fara sa ne mai controleze nimeni la pasapoarte sau carti de identitate, sa aratam acte sau sa trecem vre-o limita imaginara de delimitare intre state. ULUITOR pur si simplu!! Nu uitati sa cumparati de la o statie de benzina rovigneta in Slovacia, in Polonia nu se plateste taxa de drum.

Am ajuns intr-un loc de basm (numai datorita GPS, mersi Ioana) deoarece cred ca era extrem de greu sa nimerim in locatia de dormit doar cu harta. Am gasit o garsoniera confort lux, intr-o vila confort lux, intr-o statiune care bate de departe Poiana Brasov din toate punctele de vedere, inclusiv marimea ca si km patrati. La poalele muntilor Tatra s-a construit locul potrivit, de odihna si sporturi de iarna cu toate facilitatile pe care un om normal si le poate dori. Inclusiv preturi rezonabile, ca sa nu spun mici la toate cele necesare. In conditiile in care salariul mediu este in jur de 700 €, toate erau cu preturi similare ca in RO. Paritatea LEU - ZLOT este 1-1. Judecati si dvs. Pretul benzinei la fel, o ciorba de carnati, specific poloneza, 10 zloti, etc etc. Toata statiunea este plina de restaurante si terase unde poti sa mananci vorba sotiei, mancare de alpinisti. Ciolan afumat, scaricica, frigarui, alaturi de nelipsitii cartofi noi trasi in ulei si nelipsita si traditionala bere poloneza,7€. O masa normala, 2 persoane, cu fel 1, fel 2 si berici, in jur de 80 zloti + spaguta la ospatar!! O fi bine?

Toate casele din statiune sunt construite din lemn si veti admira, cu aparatul foto in mana, ingeniozitatea arhitectilor polonezi si curatenia absolut impecabila care este asternuta PESTE TOT. Va recomand o plimbare cu trasura, la pas, sau o vizita in muzeul figurilor de ceara sau... ascensiuni cu telefericul, telecabina sau trenuletul, pe muntii semeti din apropiere sau o zi la Thermele din Zakopane. Sau.....

O zi la Cracovia. Asta ne-am dorit de la inceput. Situata la doar 100 km de Zako, am ajuns cat ai zice peste in alt loc de poveste al tarii prietene. Fiind sf. Maria, ziua in care am ajuns, ne-am dus direct spre catedrala sf. Maria din centrul orasului unde se tinea slujba traditionala. Doresc tuturor sa ajunga sa auda si sa asiste la asa ceva, in aceasta zi mareata pentru ortodocsi si catolici. IMPUNATOR. Si slujba si constructia in sine. A fost si zi de targ organizat, asa ca in imagini veti putea observa cum arata ceva frumos si bine organizat. Am vizitat tot centrul vechi, cartierul evreiesc (unde am si mancat) si nenumaratele biserici aflate la tot pasul. Am plecat in cursul serii inapoi spre Zako cu o mare durere in suflet, ca niste oameni educati si civilizati au facut sa straluceasca acest oras in timp ce la mine acasa, in Bucuresti, este imposibil.

Ne-am intors inapoi in Zako, pentru ultima zi, pentru ultimele cumparaturi locale (vodca traditionala, branza traditionala si bere) si cu informatia foarte utila ca, de fapt localnicii sunt rude bune cu taranii nostrii din maramures cu care se aseamana din o multitudine de motive, inclusiv vestimentatia. Vom pleca inapoi spre casa cu o mare amaraciune pentru timpul scurt petrecut aici si cu promisiunea ca in cel mai scurt timp vom reveni si cu faptul ca, vom povesti tuturor, ce loc minunat se afla relativ aproape de granitele noastre. Duceti-va si convingeti-va, eu va stau marturie. Eu, si... pozele!!

P. S. Camera a fost perfect echipata cu WIFI, televizor, cu frigider, aragaz si vesela unde se putea gati linistit si ieftin. In cazul nostru nu a fost cazul !!

---

VIZUALIZĂRI: 4177 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI