Wellnes Tuşnad - frumosul leopard

TIPĂREȘTE

Unul din principalele obiective, pe care l-am avut în vedere după ce am stabilit că mergem la Tuşnad, a fost să ne relaxăm în apele termale de care beneficiază zona şi nu oriunde ci la noul centru Wellnes Tuşnad. Am citit despre el, prin review-uri, că este nou construit, frumos realizat şi dotat cu echipamente moderne de relaxare dar şi de tratare şi recirculare a apei din bazine. Excelent!

Într-una din zile, în staţiune fiind, pe când soarele ardea aşa de tare încât ne-a tăiat pofta de orice plimbare, ne-am echipat cu hainele de "bălăceală", ne-am urcat în maşină şi am purces hotărâţi spre centrul cu pricina pentru a ne înmuia oasele, trata toate cele şi a ne petrece câteva ore cu burţile la soare. Ştiam că ştrandul este amplasat pe undeva în centrul localităţii Băile Tuşnad, pe lângă lacul Ciucaş aşa că ne-a fost foarte uşor să-l găsim mai ales că la şoseaua principală este amplasat un indicator care te îndrumă către el - ştrand dar şi către lac, Piatra Şoimilor dar şi spre gară.

De la şoseaua principală am intrat pe un drum pietruit care ne-a dus exact la ştrand. Am intrat cu maşina în incinta complexului şi am dat o tură pentru a găsi un loc de parcare cât mai la umbră. Ghinion însă, alţii mai vrednici ne-au luat-o înainte, calculând mai exact mişcarea celestă a soarelui ocupând deja toate locurile umbrite, aşa că am "înfipt" maşina la soare, lângă un gard peste care se vedea lacul Ciucaş. Pe lac, jale mare, stufăriş şi gunoaie cât încape iar restaurantul din mijlocul lui, lăsat în paragină, crea o imagine dezolantă în contrast total cu clădirea ştrandului care arăta ca "scoasă din cutie" - înger şi demon, agonie şi extaz, au fost doar două din alăturările care mi-au venit în minte.

Luăm prosoapele de plajă din maşină (am aflat tot de pe net că nu primim la ştrand) şi intrăm în clădirea ştrandului. Înăuntru, altă viaţă, răcoare frumos, curat şi destul de elegant. Ne îndreptăm spre ghişeul de bilete şi văd pe un perete un anunţ cum că datorită unor lucrări bazinul cu apă termală nu este funcţional şi prin urmare preţul biletului pentru un adult este mai mic cu 5 lei, respectiv în loc de 30 lei este 25 lei.

Ne oprim şi stăm oarecum descumpăniţi: avem o vârstă, şi eu şi soţia, iar când mergem pe undeva pe la ştranduri căutăm în special bazinele cu apă termală, practic pentru ele mergem. Am trecut deja de vârsta în care să mergem la ştrand şi să ne dăm pe tobogane de la 30 de metri, să jucăm "oglinda" sau, cum făceam când eram copii, să sărim "bomba" în "bazinul elefanţilor" - ăsta este acela cu apă termală în care-mi place să mă scald acuma - iar moşii şi babele să ne înjure de mama focului spre amuzamentul nostru - nu elaborez că mă deprimă.

Stăm în faţa casei de bilete şi nu ştim ce să facem, să mai intrăm sau nu, dar ne spunem că dacă tot am venit hai să intrăm, vedem noi ce facem înăntru. Aflăm că pentru 30 de lei (25 de lei fără bazinul cu apă termală) ai voie să stai doar 3 ore, dacă depăşeşti timpul alocat cu până la 30 de minute mai plăteşti 5 lei. Şi pentru ca totul să fie clar, primeşti o brăţară pe care este înscris, electronic fireşte, ora la care intri în complex, respectiv când treci prin turnicheţi. Poţi să cumperi şi bilet pe toată ziua dar costă 80 de lei de persoană - adult. Copiii au reducere, la fel cum au şi toţi localnicii şi pensionarii, dar numai cei loco, care au domiciliul în Tuşnad. Nu-mi bat capul dacă este discriminare sau nu pentru că nu ştiu din ce fonduri a fost renovat pentru că dacă pentru reabilitare s-au folosit bani şi de la bugetul local al urbei atunci mi se pare o chestie destul de corectă.

Mă uit prin holul în care am intrat: o măsuţă, câteva fotolii, un pult cu articole de baie şi un suport de perete pe care atârnă 3 lanţuri care habar n-am ce sunt şi la ce folosesc. Faianţa şi gresia care acoperă pereţii şi pardoseala sunt asortate între ele dar şi cu mobilierul iar pe rândul de faianţă cel mai de sus sunt lipite peste tot fotografii cu tot felul dar şi cu informaţii despre ştrand.

Achităm biletele de intrare şi primim o singură cheie! "Vestiar comun? " întreb. "Nu, mi se răspunde, cheia este de la dulapul unde să vă lăsaţi bagajele" "Serios! " îi răspund vânzătoarei "Da, sunteţi familie, aşa-i? " "Da, îi zic dar am plătit bilet individual şi nu bilet de familie. Dacă nu eram soţ şi soţie primeam două chei, AŞA-I?! " "Da, dar e multă lume, aglomerat... " şi-mi întinde ezitant încă o cheie. O împing înapoi şi plec spre vestiar. Cred că am văzut un petic din "blana leopardului".

Ajung la dulap şi altă surpriză: stilul ăsta de dulapuri l-am mai văzut undeva - un stil foarte aiurea, în care un fişet metalic este împărţit în două, cumva asimetric pe orizontală, în aşa fel încât amândoi "chiriaşii", şi cel de sus şi cel de jos, să aibă loc să-şi atârne hainele pe umeraşe. Ia ghiciţi de la ce parte a fişetului am primit eu cheia? Evident, aţi ghicit, de la partea de jos. O soluţie ar fi fost să fi amplasat dulapurile pe nişte băncuţe din milă pentru sciatica şi gonartrozele celor mai în vârstă. Aştept ca ceilalţi oameni, care se agitau la dulapurile învecinate, să-şi termine treaba (din motive criză de spaţiu şi frică de aplecat înainte cu persoane în spate :)) ) şi-mi vâr hainele şi lucrurile în micul dulap. Le înghesuim, pentru că înăuntru nu este numai un umeraş.

Mă uit după uşa de acces către bazine dar nu văd decât uşile de acces către cele două camere de duş: cea pentru bărbaţi şi cea pentru femei. Mă, îmi zic trebuie să fie un indicator undeva. Mai dau o tură de-a lungul peretelui, nu găsesc uşa împricinată, dar îmi cade fisa: se ajunge la bazine din camera duşului! Intrăm fiecare, funcţie de sex, pe uşa alocată şi ne reîntâlnim la ieşirea de la duşuri în incinta bazinelor. Excelent gândită treaba!

La intrare, pe stânga, un loc de joacă pentru copii, foarte cochet amenajat iar în dreapta un jacuzzi de dimensiuni medii, unde, în bulbucii relaxanţi şi inspiraţionali, mai multe doamne povesteau ceva despre cum se pun murăturile - le-am auzit involuntar pentru că vorbeau destul de tare. Deasupra intrării, urcând pe o scară laterală se află un loc - snck-bar - unde se poate bea o cafea, un suc sau o apă sau se poate servi o gustare - la pungă - chips-uri, snacks-uri, etc. (nu vă gândiţi la prostii!)

Mergând drept înainte, după intrare, este bazinul de copii, uşor de recunoscut după adâncimea apei şi după animăluţele de plastic care îl decorează. De menţionat că Tmperatura apei este undeva la 28 - 30 de grade - dar pentru copii oricum nu contează, apă să fie! Trecem de el şi ajungem, tot în interior, la bazinul de înnot. Destul de lung, cam 20 de metri, marcat, pe fundul apei, cu 4 culoare de înot, având adâncimea de 1,20 metri şi cu o temperatură a apei de 28 - 30 de grade este inutil să vă mai spun că este imposibil să-şi atingă scopul - poate fi folosit la orice altceva dar nu la înot - dacă înot înseamnă să dai din mâini şi din picioare şi să pluteşti de-a lungul unui culoar. Apa este prea caldă, adâncimea prea mică iar cei care-şi bălăceau pieile în el oricum nu i-au înţeles scopul făcând orice altceva dar nu înot. Aşa cum este el acuma este bun doar de bălăceală.

De jur împrejurul bazinului de înot sunt dispuse şezlonguri şi scaune albe, din plastic iar ce este foarte relaxant este faptul că prin ferestrele de deasupra bazinului precum şi pe cea din capătul bazinului intră lumina soarelui realizând o atmosferă destul de plăcută. Câteva ghivece cu flori, plasate lângă fereastră completează decorul. Trecem mai departe şi... dezolare totală: pe partea stângă bazinul cu apă termală zace gol, fără apă. Pe un afiş citim că apa ar fi avut 32-34 de grade - ideal!

În dreapta este bazinul de bălăceală, care din când în când şi prin anumite locuri mai scotea nişte bulbuci, făcând poporul să se înghesuie la "aerare" Bazinul acesta se continuă şi în afară, unde este mult mai mare ca dimensiune iar trecerea dinăuntru în afară se face pe sub un geam termopan culisant în sus, deschis parcă cu zgârcenie, doar atât cât să poţi trece cu capul deasupra apei. Un lucru nasol este mirosul puternic de clor care m-a lovit de cum m-am apropiat de apa bazinului. Undeva pe un perete văd un colac de salvare - probabil salvamarul de serviciu - dar mă gândesc că mai utile erau nişte măşti de gaze pentru clorul care poluează aerul.

Tot înăuntru, prin dreapta bazinului de bălăceală este un culoar care duce la sala de fitness (care se plăteşte extra), saună (este în preţ), la masaj (se plăteşte extra) şi la camera cu sare. Există două săli de saună iar imediat lângă ele este o cameră de relaxare cu şezlonguri şi televizor. Nu le-am utilizat căldura de afară fiindu-ne suficientă.

Bazinul de afară este, aşa cum am spus, continuarea celui dinăuntru - sau invers depinde cum şi când priveşti lucrurile. Într-o parte a lui sunt plasate trei rânduri de şezlonguri de plastic iar pe o parte un rând de scaune. Apa are puţin peste 1 metru şi este călduţă. Tot afară, la capătul şirului de şezlonguri, este o gheretă cu îngheţată şi răcoritoare. Totul trebuie plătit cu bani cash, lucru destul de "ne modern", am fost la unele centre wellnes unde consumaţia se plătea cu ceasul brăţară primit la intrare iar la ieşire achitai cash ce ai consumat peste zi.

Am intrat doar în bazinul de bălăceală dar n-am rezistat prea mult datorită mirosului puternic de clor aşa că am stat mai mult la plajă sau plimbându-mă prin centru wellnes şi făcând fotografii. Trei ore ni s-au părut suficiente dar am plecat dezamăgiţi de faptul că tocmai pentru ce am venit, apa termală, lipsea "la apel".

Comparativ cu alte ştranduri pe care le-am vizitat, mi-a lăsat impresia unui ştrand de la ţară dar totuşi curăţel şi destul de modern şi nou amenajat. Să nu uit, pentru cei pudici nu-l recomand defel, pentru că zona duşurilor şi/sau a vestiarului este în permanenţă traversată de oameni care se deplasează înspre şi dinspre bazine, neexistând un loc unde să te poţi schimba în intimitate.

Dar cel mai deranjant aspect este faptul că spaţiul exterior este destul de mic, este îngrădit cu un gard destul de înalt, oferind senzaţia de "închis" sau "strâmt" iar când afară este foarte cald se creează senzaţia de saună deoarece orice adiere de vânt este oprită de gardurile înconjurătoare. Coroborat cu faptul că nu ţi se oferă prosoape pentru plajă şi nu este un restaurant pentru cei care doresc să stea peste zi, biletul de acces fiind cu doar o intrare, nu l-aş recomanda decât pentru o singură vizită şi doar din curiozitate. Şi uite aşa a apărut leopardul în toată splendoarea lui!

Vă doresc concediu liniştit, relaxare plăcută şi distracţie maximă.

---

VIZUALIZĂRI: 4149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI