De la Paclele Mari, cu nostalgie...

TIPĂREȘTE

M-am hotarat sa vizitam cu totii vulcanii noroiosi mai mult din cauza amintirillor... Pe vremuri, cand eram noi mici se faceau si excursii cu scoala, era ca si cum ai vizita cartea de geografie. Profesoara si dirigintele stateau in fata, intr un autobuz chinuit facand cu randul rolul de gardian si de ghid. Aflam pe unde trecem si de ce, prin ce e renumita zona, cat de norocosi suntem ca tara ca avem grau, porumb, vita de vie, sonde si noroi (cu gaze incluse) si intre timp ca x si y vor avea nota scazuta la purtare daca nu si extrag fundul de sub scaune ca sa si l aseze regulamentar pe ele. Acolo era o experienta instructiv distractiva unde numai dirigintele facea poze cu un aparat rusesc iar noi ne imparteam pe grupuri, ne hlizeam la vulcani si haladuiam in perimetrul permis spravegheati cu un ochi ingaduitor de data asta de profesorii catarati in cel mai inalt punct, asudand in soarele dupa amiezii.

Cu familia am fost odata si tot ne a marcat sentimentul de "monument al naturii". Am citit cu daruire panourile, am calcat cu grija prin noroi si am facut diapozitive sa le pastram pentru posteritate. Nu mai stiu ce s a intamplat cu ele...

In anii facultatii ne am inghesuit mai multi in masina unui coleg mai cu staif, am bajbait prin sate cu o harta veche, am hodorogit masina pe un drum incredibil de prost si ajunsi acolo am alergat, am tipat, am facut picnic pe vulcan (sau ma rog, pe langa) si ne am simtit stapanii lumii, ai Pamantului, ai Lunii si ai lui Marte la pachet, cum numai la varsta aia si cu prietenii aproape poti sa te simti.

Acum am fost cu cei mici, doi parinti un pic stresati un pic nerabdatori, cu rucsacul cu schimburi-apa-de mancare-servetele tot timpul la purtator, cu gandul la ce vor face cei mici si daca le va place...

La vulcani e tot frumos, si da, merita!

E o vizita in cartea de geografie, e un monument al naturii, e un playground de pe Luna (sau Marte), e toate cele de mai sus si ce mai vreti voi sa fie.

De pe drumul Buzau-Nehoiu in dreptul comunei Satuc se face dreapta (sau stanga daca veniti din partea celalalta) spre Berca. Apoi imediat ce treceti de pod e o bifurcatie si un indicator mare spre stanga catre Vulcanii noroiosi - 14 km (parca). Drumul e ok, un pic saltaret pe alocuri dar perfect practicabil. Sunt mereu indicatoare, spre capat e un altul, stanga spre Paclele Mari si dreapta spre cele mici. Noi le am ales pe cele mari, accesul era mai usor cu copii.

Acolo e o ghereta a unui paznic ce vinde ceva magneti si vederi, si a rasarit o pensiune cu numele de rigoare cu parcare mare, restaurant si destule camere din ce se putea vedea.

Accesul in rezervatie e cu plata 4 lei de adult si parca 2 de copil. Imediat pe stanga te intampina un panou cu poze si explicatii despre flora specifica acolo, o diversitate neasteptata. Oricum in zona vulcanilor totul e arid dar in rest sunt vai verzi si dealuri frumoase.

Platoul vulcanilor e impresionant, noroiul intarit a creat mici vai si ravene, solul crapa la caldura si capata aspectul pielii de elefant, e spectaculos. E bine cand e asa uscat, pe ploaie sau imediat dupa am inteles ca e impracticabil, foarte moale si alunecos.

Vulcanii troneaza in varful platoului, nu sunt impresionanti prin dimensiune dar e spectaculoasa bolboroseala si bulele, si asteptarea pentru inca un bildabac a facut deliciul copiilor. Am avut de furca cu ei, alergau plini de nerabdare de la un vulcan la altul, alunecau, se buluceau... oricum le a placut. E frumos sa ajungi pe seara, cand lumina de culoarea mierii schimba un pic perceptia culorilor si chiar simtul perspectivei. Vaile si dealurile de un verde profund din departare sunt estompate si par si mai departate, noroiul uscat are culoarea bronzului vechi iar cel umed sclipeste gri argintiu-auriu. Formele de relief sunt accentuate de umbrele lungi, umbrele oamenilor populeaza aceasta vale cu uriasi in miscare, aerul vibreaza la fiecare sunet.

Copii s au jucat indelung prin santurile create de noroiul uscat, au sarit peste parleazuri, au scormonit in pamant... au fost veseli si incantati, deci din punctul nostru de vedere a fost un succes.

Am plecat dupa apusul soarelui, admirand la plecare un panou al pensiunii care stipula "Nu plecati fara sa gustati ciorba si carnati". Noi n am mai avut timp sa ne conformam dar asta nu inseamna ca trebuie sa faceti la fel...

Cateva sfaturi:

Daca mergeti vara luati palarii de soare, apa, servetele umede si ceva masinute pentru copii, o sa le placa.

Noroiul se pare ca e iritant pentru piele deci evitati contactul sau curatati l repede in caz ca inevitabilul s a produs.

Vulcanii emana si gaze (se simte mirosul) deci nu stati mult deasupra lor si in nici un caz nu fumati

Nu mergeti pe ploaie... mai bine lasati pe altadata.

Dar de mers mergeti, n o sa va para rau!

---

VIZUALIZĂRI: 4377 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI