Departe de lumea dezlănțuită și totuși atât de aproape...

TIPĂREȘTE

Lefkada a fost inițial doar locul de unde aveam să luăm ferry către Kefalonia. E drept, sunt 3 curse pe zi în plin sezon, însă fiind foarte solicitate, e bine să faci rezervare din timp pentru una din ele. Ca să stăm noi liniștiți, am zis să ne luăm o noapte de cazare în zona portului. Pe urmă „mai m-am gândit” : o insulă atât de faină Lefkada asta; să trecem noi ca vântul și ca gândul prin ea?! Păi se face așa ceva?! Normal că nu se face! Hai, 2 nopți! Ba, dacă-i bal... mai bine 3, într-o zi să ajungem la niște plăjuțe pentru care data trecută n-a mai fost timp și într-alta să revedem „vedetele” : Porto Katsiki, Egremni, Milos poate...

În 2012 mi-a plăcut mult Ag. Nikolaos, am zis că dacă ne-om întoarce cândva în Lefkada, acolo ne cazăm. Sătucul ăsta este de fapt o alee pietonală, cu terase și pensiuni de-o parte și de alta și-o plajă mică în capăt. Mai mult lung decât lat, ceea ce înseamnă că foarte puține locuri beneficiază de view. Iar prețurile... My God!... Asta e, eu am încercat!... Tati a propus zona Sivota (Sivota de Lefkada, mai e o Sivota pe continent, nu departe, lângă Parga), dar n-am găsit nici pe-acolo ceva să ne coafeze (nu știu cum Dumnezeu n-am găsit, că la fața locului am constatat că erau grămadă! ; probabil că multe nu-s pe booking).

În fine... Am extins un pic aria de căutare, păstrând criteriile la care nu voiam să facem rabat: relativ aproape de Nidri (dar nu în Nidri), vedere la mare, parcare, preț rezonabil, anulare gratuită. Și iată ceva cât de cât... Mărturisesc că n-am simțit acel fior de „dragoste la prima vedere” pe care l-am avut cu multe alte cazări, dar am rezervat totuși, gândindu-mă că ulterior pot anula dacă găsesc ceva mai bun. Ei bine, asta a rămas până la final: Vliho Bay Boutique Hotel. O cameră dublă (de fapt, triplă în regim de dublă), cu mic dejun inclus, 3 nopți, 244 euro. Am garantat rezervarea cu cardul de credit (urmând a plăti la proprietate) și am beneficiat de posibilitatea de a anula gratuit până cu 2 săptămâni înainte de sejur.

Hotelul se află în peninsula Yenion, care, împreună cu o porțiune din țărmul estic al insulei, imediat la sud de Nidri, delimitează golful Vliho – unul dintre cele mai propice locuri de înnoptat pentru bărci și bărcuțe. Practic, după Nidri mai rulezi câțiva kilometri, apoi, în loc s-o ții înainte spre Vasiliki, virezi stânga și, pe un drum bun, dar cam îngust, înconjuri golful cu pricina. Vei întâlni în cale multe pensiuni mai mari sau mai mici, chiar și câteva taverne, majoritatea cu ieșire la apă. Aproape de capăt, pe dreapta, pe un loc ceva mai lărguț și mai înalt, se ridică hotelul nostru – o clădire cărămizie în mai multe ape, cu 3 niveluri, uși și ferestre cu ancadramente albe și obloane albastre.

În zona asta drumul se lărgește și el, pe partea dinspre mare este un spațiu generos unde poți lăsa mașina, asta dacă nu ai chef s-o cocoți în parcarea dedicată, care se află în dreapta hotelului. Am ajuns pe la vreo 5 după-amiaza, soarele ardea încă destul de tare, nu se zărea nicio mișcare prin zonă. Din parcare se intră în incintă, aveam să constatăm că poarta stă mereu deschisă. În față se zărea piscina azurie, în stânga hotelul (doar 2 niveluri vizibile de pe partea asta), în dreapta altă clădire în același registru cromatic, dar mai scundă. Pe 2 din laturile piscinei, o mică terasă cu mese și scaune, în capăt de tot bucătăria și chiar la intrare Recepția, cu ușa încuiată. Un anunț pe ușă spunea că din cauză de covideală, nu-i permis accesul turiștilor înăuntru. Puțin încurcați, am început a ne foi, cântărindu-ne opțiunile, când am fost reperați de stăpânul casei, un tip tinerel și jovial.

Hai, bine-ați venit, alea-alea... Ia să căutăm noi în scripte (în telefon, adică). Aha, ați rezervat o cameră la parter (și-aici s-a posomorât un pic), dar – ce să vezi?! – tocmai s-a eliberat una la etaj și pot să v-o ofer (și-aici îi reveni buna-dispoziție). Acum... sigur-sigur eu nu mai știam ce rezervasem, nu prea țineam minte totuși să fi fost mai multe feluri de camere, dar dacă omu’ zice, cine-s eu să-l contrazic?! Am acceptat un pic fâstâciți (oh, ce băiat de treabă, uite, ne face up-grade!). Ulterior, am căutat rezervarea și am constatat că nu era specificat niciunde „parter” , ci doar „cameră cu vedere la mare” . De fapt, toate au vedere la mare. Sigur, cea mai bună vedere oferă camerele de la ultimul etaj, cele de la parter au priveliștea parțial obstrucționată de vegetație și, în loc de balcon, au ieșire direct pe zona verde din fața hotelului.

Am primit camera 22, la nivelul intermediar. De fapt, trebuia chiar să coborâm 4-5 trepte până la ușa de la intrare, dar dinspre mare părea că-i etajul 1. Mai exact, era prima din margine, chiar lângă parcare (ceea ce nu înseamnă nici avantaj, nici dezavantaj). Tânăra noastră gazdă ne-a condus și ne-a prezentat pe scurt facilitățile, ne-a înmânat formularele de cazare pentru a le completa și a i le returna mai apoi, precum și foi cu regulile anti-covid și cu alte informații utile. Și cam asta a fost, ne-a lăsat să ne acomodăm.

Așadar... ce-avem noi aici?!... Camera are formă pentagonală, spațiul se lărgește pe măsură ce înaintezi spre balcon. Se intră într-un hol, în dreapta se face baia, în față camera propriu-zisă și pe urmă terasa. Aspect cromatic destul de sobru: alb, cărămiziu, bej, maro. Totul pare nou, bine alcătuit și funcțional (cu mici sincope). Alimentarea cu curent electric se activează după ce pui într-un locaș special un soi de breloc atașat cheii, după modelul deja binecunoscut.

Camera poate fi împărțită arbitrar în 2 zone, cea de dormit și cea de relaxare. Prima ocupă nișa din dreapta și conține patul matrimonial încadrat de 2 noptiere. Fără reclamații la acest capitol, am găsit salteaua suficient de groasă și confortabilă, lenjerie albă, de calitate, câte 2 perne de fiecare. Pe „eșarfa” de la capătul patului am găsit câte 2 prosoape albe, frumos împăturite. Deasupra noptierelor, câte o veioză, întrerupătoare și prize.

Pe partea opusă, o canapea (care se poate desface, acomodând la nevoie a treia persoană), un dulap în 2 uși și măsuța-birou sub care se află răcitorul, ascuns într-un corp asortat cu restul mobilierului. În răcitor ne aștepta un pet de apă, apreciat de noi la venire, după arșița de afară. Pe măsuță, o cană-fierbător și o tavă cu 2 pahare și 2 căni (fix strictul necesar pentru a confecționa cafeluța de dimineață, căci cea oferită de hotel n-avea să se dovedească chiar pe gustul nostru). Deasupra, pe perete, o oglindă, iar și mai sus, deasupra șifonierului, TV-ul (cam ciudată poziție, dar, cum noi nu l-am deschis, nu ne-a deranjat defel).

Mai erau 2 chestii, un taburet și un suport de bagaje, pe care le-am găsit puse chiar la capul patului; total neinsiprat, fiind aproape imposibil să nu te lovești de ele – noaptea, de exemplu – dacă dormi pe partea dinspre fereastră, mai ales că spațiul dintre pat și perete oricum e destul de strâmt în zona asta. Așa că noi aveam să le mutăm pe partea cealată, în continuarea măsuței; și-acolo încurcau un pic ieșirea spre terasă, dar oricum, era mult mai bine.

Baia conține chestii obișnuite, bine amplasate și de foarte bună calitate. Am avut cabină de duș walk-in, iar pe blatul chiuvetei era destul loc de depozitat cosmeticalele. Din partea casei, am fost aprovizionați cu săpunele ambalate, flaconașe de șampon și gel de duș și, desigur, cu hârtie igienică. Precum am întâlnit prin toate insulele grecești (și, în general, prin insule), e recomandabil să nu arunci hârtia folosită în vasul de toaletă! Mai uiți o dată, de 2 ori la început, dar pe urmă te obișnuiești.

Balconașul conține o măsuță rotundă înconjurată de 3 scaune (pe unul l-am exilat într-un colț). De gărduțul traforat era agățat un suport pentru uscat rufele. Cârlige ne-am adus de acasă, cele cumpărate anul trecut, din Milos. Era și o scrumieră pe masă, nouă nu ne-a fost utilă, a ajuns din start pe scaunul din colț. Priveliștea e minunată, către golf și muntele de dincolo de el, de coasta căruia stau agățate vreo 2 sate. Adevărată terapie să stai pe balconaș, în parfumul zecilor de flori și plante aromate din jur, admirând plutirea lină a bărcilor în sus și-n jos!

La capitolul „și altele” : Wi-fi parolat, parola am găsit-o pe formularul primit de domnul-gazdă; Tati se mai agită să testeze rețelele astea pe unde mergem, eu nu-s prea curioasă (doar dacă n-am încotro), rămân pe datele mele mobile. Sistemul de răcire a aerului țin minte că l-am văzut montat chiar deasupra ușii de la intrare, dar n-a fost nevoie să-l folosim, în ciuda temperaturilor ridicate din timpul zilei; dimineața trăgeam draperiile și seara, la întoarcere, găseam încă răcoare în cameră, iar noaptea era perfect cu ușa de la balcon rabatată în sus (am încercat s-o lăsăm deschisă, dar ne cam vizitau mâțele din zonă). Țânțari – da, erau, cu carul! Am folosit Autan la greu, dar tot ne-au cam capsat. Curățenie – lună; deși în formular scria că se va face curățenie doar la cererea turiștilor, s-a intrat zilnic în cameră, am găsit mereu patul aranjat, gunoiul dus, prosoapele schimbate.

Micul dejun se servește pe terasa din jurul piscinei, zilnic între 8 și 11, în regim de bufet suedez. Oferta de produse nu-i foarte extinsă, dar ok cât să nu pleci la drum cu burta goală: cașcaval și șuncă feliate, ouă ochiuri sau omletă, pizza, bacon prăjit, roșii, iaurt și fructe – pepene roșu, struguri. Erau și niște prăjituri gen negrese, foarte dulci. Cafea de filtru, ceai, apă și un suc zis de portocale, era de ajuns să-l privești ca să-ți dai seama că n-avea nicio treabă cu portocalele. Ca să te servești din canțarolele lor, trebuia să-ți pui niște mănuși de plastic, era o tanti acolo care avea grijă să nu ratezi acest aspect. În fine, ne-am fi putut lipsi de micul dejun, dar așa a fost oferta de rezervare. Oricum, în ultima zi l-am ratat, plecând devreme spre port.

Am întrebat puțin după ce am ajuns dacă se pot asigura și alte mese sau ceva de băut pe lângă piscină. Doamna de la bucătărie a zis că da, poate prepara câte ceva, chestii nesofisticate: pizza, sendvișuri, salate. De băut, aveau sucuri, apă și o bere draught foarte bună, dar destul de scumpă (5 euro halba). Ne-a fost lene în prima seară să luăm drumul înapoi să căutăm vreo cârciumă-ceva și doamna ne-a pregătit o pizza în stil grecesc (cu roșii, feta și măsline) și o salată. Pizza a fost delicioasă; și salata, dar nah, salată, nimic spectaculos... Am pus consumația „pe cameră” și la final, împreună cu berulele pe care le-am tot balotat cât am stat pe-acolo, am plătit 36 euro extra.

Piscina este funcțională între orele 8:30 – 20:30 și arăta foarte bine, dar mai mult de-atât nu prea pot să vă spun. Dimineața, cât bătea soarele peste ea, nu ne-nduram să rămânem prin zonă în detrimentul plajelor, iar când ne întorceam era umbrită toată și nu prea-ți venea să te bagi.

Am fost însă în prima după-amiază, după ce am sosit, la plăjuța din vecinătatea hotelului. Practic, traversezi drumul, cobori 10-15 m pe o cărăruie și ai ajuns. Mă rog, mult spus chiar și plăjuță... Un petic de nisip grosier amestecat cu pietricele, atât cât să încapă vreo 5-6 șezlonguri. Pentru bălăceală, e însă bună, cu condiția să porți pantofi de apă, căci marea e plină de pietre de toate dimensiunile. Sunt și vreo 2 caiace de plastic puse la dispoziția oaspeților de la Vliho Bay Boutique, le poți folosi cu încredere.

Dacă ne-am fi uitat un pic pe hartă, am fi constatat că nu departe, în capătul sudic al peninsulei (să fie vreo 2 km), se află plaja Desimi, am vizitat-o a doua zi dimineață (dar n-am rămas). Cu siguranță ar fi fost o variantă mult mai bună de petrecut prima după-amiază, e spațioasă, apa pare că se adâncește lent și se pot închiria hidrobiciclete cu care să poți explora micile grote din vecinătate. Ca idee, sunt 2 campinguri în apropiere și o tavernă chiar pe plajă.

Una peste alta, n-a fost rău deloc la Vliho Bay Boutique!... Un hotel drăguț și cochet, cu facilități multe, servicii excelente și personal amabil. În plus, o poziție grozavă, departe de agitația stațiunilor consacrate, dar totuși nu foarte departe – 15 minute cu mașina până în portul Nidri, 30 până în Vasiliki și tot cam atâtea spre capitala insulei. La puțin peste 1 km pe drumul de întoarcere se înșiră 3 taverne una după alta; Elena am înțeles că-i foarte bună, neapărat cu rezervare, cel puțin pentru cină (noi n-am apucat să testăm niciuna).

M-aș întoarce la Vliho Bay Boutique Hotel?! Da, de ce nu?! Dacă n-aș găsi o ofertă mai bună, l-aș alege din nou cu ochii închiși!...

---

VIZUALIZĂRI: 1549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI