Harghita-Mădăraş, Muntele Sfânt al Secuilor

TIPĂREȘTE

Mulţi zic ca nici nu a fost in Secuime cel care nu a vizitat Muntele Sfânt al Secuilor, Harghita-Mădăraş.

Este o experienţă ce nu ar trebui ratată, chiar dacă pentru noi, românii ortodocşi, acest munte nu are o semnificaţie deosebită.

În drum spre vârful cel mai înalt (1801 m) al Munţilor Harghita te cuprind sentimente profunde. Pe lângă admiraţia oferită de peisajul feeric, ireal de frumos, ce se deschide jur-împrejur (în zilele foarte senine se văd munţii Făgăraş, Apuseni, Ceahlău, Rodna... după cum exemplifică fotografiile panoramice expuse aici), având senzaţia că ai "tot Ardealul la picioarele tale " - te mai cuprinde înca un sentiment. Ajungi într-un loc mistic în care vei înţelege de ce este Sfânt acest munte. Energiile divinităţii şi/sau telurice le-am simţit cel mai intens aici. Şi poate că nu numai noi, oamenii, am simţit aceasta.

Am fost aici de mai multe ori în ultimii ani, dsr în drumeţia din 2013, exemplificată în videoclipul ataşat, fiind probabil printre cei mai matinali pelerini, călăuză ne-a fost câinele care apare în montajul video. S-a lipit de noi în zona cabanelor şi apoi a început să alerge în sus şi în jos în jurul nostru, îmboldindu-ne să continuăm drumul, oprindu-se să vadă dacă mai venim şi parcă mustrându-ne că ne mişcăm aşa încet... şi, surprinzător, ajunşi sus, nu era dornic de o răsplată culinară pentru serviciile de ghid făcute... ci să stea întins la soare printre monumente... rămânând şi după plecarea noastră.

Vârful Harghita-Mădăraş, cu ai săi 1801 m, este cel mai înalt din segmentul sudic al lanţului eruptiv Călimani - Gurghiu - Harghita. Vârful este situat în partea centrală a masivului Harghita de Nord, delimitat la nord de pasul Şicasău (limita cu Munţii Gurghiu), iar la sud de pasul Vlăhiţa sau Tolvaioş (limita cu masivul Harghita de Sud) - vezi harta turistică.

Pentru ca să ajungi în vârful Harghita-Mădăraş trebuie ca mai întâi să ajungi în zona cabanelor din staţiunea Harghita-Mădăraş (vezi harta). Din staţiune până în vârful muntelui este foarte uşor de ajuns. Sunt vreo 2 km cu o pantă lină. Nu trebuie echipament special, iar în condiţii normale, se face în jumătate de oră.

Staţiunea Harghita-Mădăraş este situată la mare altitudine (circa 1.700 m), are mai multe cabane din care unele foarte noi şi este renumită pentru pârtiile de schi situate între 1500 şi 1760 m altitudine. Sezonul de schi începe în decembrie şi poate dura până în mijlocul lunii aprilie. În condiţii favorabile sezonul de schi se poate prelungi şi până la mijlocul lunii mai.

În staţiune se poate ajunge cu mijloace auto obişnuite şi pe jos, astfel (vezi harta):

- din orăşelul Vlăhiţa, practic din drumul naţional Miercurea Ciuc - Odorheiu Secuiesc, se face la nord pe un drum asfaltat până la ieşirea din localitate. De aici, drumul nemodernizat (forestier) continuă pe valea râului Vârghiş la început printr-o zonă deschisă. Treceme pe lângă instalaţiile unei microhidrocentrale. Treptat valea devine din ce în ce mai îngustă şi apar stâncării şi pereţi de piatră, ca un mic defileu, în zona în care râul străbate rama craterului.

Ajunşi în zona centrală a craterului Vârghiş, peisajul se deschide sub forma uneo căldări circulare cu afluenţi radiari. Drumul continuă abrupt, în serpentine, posibil cu denivelări, pe versantul craterului vârghiş până în staţiune. Zona este plină de fructe de pădure.

- varianta auto cea mai uzitată, drumul fiind mai bun, porneşte din zona Zetea (harta). Aici se ajunge fie dinspre Odorheiu Secuiesc prin comuna Brădeşti, fie dinspre Gheorgheni, prin pasul Liban. De la Zetea drumul asfaltat continuă la Subcetate şi de aici spre est spre satul Izvoare. În întreaga zonă sunt nenumărate pensiuni cu specific local. Din capătul satului Izvoarele drumul continuă în regim forestier până în staţiunea Harghita-Mădăraş.

- traseu de creastă, marcaj bandă roşie, dinspre nord (pasul Liban - craterul/vârful Ostoroş - şaua Fertău - vârful Harghita-Mădăraş) sau dinspre sud (pasul Vlăhiţa - staţiunea Băile Harghita - vârful Harghita Ciceu - - vârful teşit - craterul Vârghiş - staţiunea Harghita-Mădăraş)

- trasee dinspre valea Oltului, unul din comuna Racu pe un marcaj cruce albastră, la început pe drum forestier şi apoi pe cărare, al doilea din comuna Mădăraş, marcaj triunghi albastru, pe drumurile forestiere din lungul văilor Mădăraşu Mare şi Mădăraşu Mic, în final pe cărare

După cum spuneam, odată ajunşi în staţiunea Harghita-Mădăraş, drumul până în vârf este pană de vulpe la pălărie. Se poate face şi în balerini... mai ales că veţi avea la ce ţopăi cu atâtea frumuseţi în cale.

Pentru început treceţi pe lângă cea mai de sus cabană din staţiune şi cotiţi spre nord printr-o poiana lungă. La capătul ei deja sunteţi în gol alpin şi vă întâmpină un indicator cu destinaţiile Hargita Băi (3,5 ore) şi cascada Szoko (45 min), dar, mai important, un panou mare care indică prezenţa acolo a rezervaţiei naturale Tinovul (turbăria) Seche. Cărarea noastră continuă chiar pe marginea tinovului. Este o zonă relativ plană, umedă, acoperită de o pădure de jepi care stau pe un substrat turbos. În funcţie de anotimp, găsiţi fragi, afine şi merişoare. În rezervaţie sunt plante rare, de exemplu două specii de plante carnivore (roua cerului şi foaia grasă) şi o subspecie locală de orhidee.

După câteva minute de mers depăşiţi tinovul şi în faţa Dvs. se deschid orizonturile. În faţă, pe un fel de treaptă stâncoasă, vedeţi primele monumente secuieşti. Cuprinşi de nerăbdare să vedeţi despre ce este vorba, grăbiţi pasul şi sunteţi în vârful plat şi deschis al muntelui (foto, video) Harghita-Mădăraş.

Aici sunt două "poieni" cu monumente secuieşti. Cea de-a doua, situat câţiva metri mai sus, pare a fi mai aglomerată, dar lucrurile sunt într-o rapidă modificare de la an la an. Jur-împrejurul vârfului, a celor două poieni, sunt pădurici de jepi pline cu afine (foto, video). Din păcate, afinele nu sunt aşa de aromate, probabil din cauza condiţiilor de creştere: altitudine mare, soare rar dar puternic, temperaturi mici.

În capetele de nord şi de sud ale poienii mari sunt două construcţii semicirculare din piatră pe care sunt lipite fotografii panoramice care prezintă tot ceea ce se poate vedea jur-împrejur la distanţe de sute de kilometri, în zilele senine. Reperele sunt scrise. Putem vedea diverse vârfuri în Carpaţii Meridionali, Apuseni şi Orientali.

Să revenim la ceea ce ne interesează: monumentele secuieşti.

Mai am ceva de spus: pe acest website nu facem politică, nu denigrăm pe nimeni, iar dacă este ceva ce depăşeşte puterea noastră de a înţelege, rămânând în banca noastră, încercăm să ne informăm, să ne punem în pielea celuilalt şi să... admirăm pur şi simplu.

După cum vedeţi în fotografii şi imaginile video, marea majoritate a monumentelor secuieşti sunt tradiţionalii stâlpi secuieşti întâlniţi peste tot în Secuime, inclusiv în cimitire. Pentru românii mai "tradiţionalişti" aceşti stâlpi sunt de fapt vechii stâlpi dacici, dovadă că secuii se trag din daci (ar mai fi şi alte argumente/speculaţii în acest sens). Totuşi, stâlpii secuieşti nu au în vârf capul de lup dacic, ci sunt decoraţi cu drapele şi cocarde tricolore maghiare, precum şi cu alte simboluri ungureşti. De asemenea (foto, video) putem vedea conturul Ungariei Mari care înglobează Transilvania. Alături de stâlpi, sunt monumente decorate cu simbolurile tradiţionale secuieşti şi anume Soarele şi Luna, pe care le găsim şi pe steagul secuiesc. De asemenea, putem vedea şi Turul, pasărea fermecată din mitologia maghiară.

În privinţa istoriei acestui loc, eu am aflat următoarele:

Harghita-Mădăraş era locul de pelerinaj al catolicilor secui (mai toţi secuii sunt catolici; ceilalţi maghiari pot fi şi reformaţi sau să aparţină altor culte neo/protestante) înainte de a începe tradiţia marelui pelerinaj de Rusalii de la Şumuleu-Ciuc. Acest pelerinaj l-am prezentat aici.

La marginea platoului (prima "poiană") ar fi fost şi capelă mică. Pelerinajul de la Şumuleu-Ciuc sărbătoreşte tocmai victoria din perioada Rusaliilor anului 1567 a secuilor catolici contra armatei ungurilor reformaţi veniţi în misiune de convertire.

Mulţi dintre credincioşii veniţi în pelerinaj la Şumuleu-Ciuc (probabil mai ales cei din Ungaria) obişnuiesc să urce şi aici la Harghita-Mădăraş şi să lase panglicile, cocardele şi alte simboluri naţionale şi religioase aduse din localităţile din care au venit, în acest fel binefacerile pelerinajului răsfrângându-se şi asupra celor care nu au putut veni. Locul se îmbogăţeşte permanent cu noi monumente.

---

VIZUALIZĂRI: 16218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI