Aigues-Mortes, fortareata lui Saint Louis

TIPĂREȘTE

Aigues-Mortes, fortareata lui Saint Louis

Le Grau de Roi

E marti si am plecat la plimbare la Nîmes, DAR JC a gresit iesirea de pe autostrada adica nu a iesit deloc zicând ca mai este înca o iesire, sa fie cât mai aproape de obiectivele noastre dar nu a mai fost nici o iesire... Si uite asa mergeam pe autostrada fara o tinta anume, eu taceam suparata si deodata JC spune ca mergem spre fortareata Aigues-Mortes ! Aceasta fortareata era pe lista mea dar nu pe primele locuri datoritei unei distantei mai mari de parcurs de 140 km, tur retur plus vizite, se duce o zi întreaga.

Dar a fost o zi frumoasa si m-am bucurat de tot ce am vazut.

Aigues-Mortes este o comuna în departamentul Gard din sudul Frantei. Câteva rânduri despre istoricul acestui loc pentru a întelege importanta istorica, a admira frumusetea si norocul de a putea vedea astazi acest loc în stare perfecta de conservare.

Aigues-Mortes

Aigues-Mortes (într-o traducere libera ‘Ape moarte’) a fost fondata de regele Louis IX în 1240 pe o portiune de pamânt mlastinos ce deschidea regatul spre Marea Mediterana între vecinii sai puternici, Provence si Aragon.

A organizat orasul, a amenajat portul si canale cu iesire la mare, a acordat privilegii locuitorilor existenti pentru a atrage noi locuitori astfel ca la sfârsitul secolului XIII orasul a atins maxima dezvoltare, fiind singura poarta de acces la Marea Mediterana a regatului Frantei.

Dificultatile pentru Aigues-Mortes au început sa apara din momentul atasarii orasului port Marsilia în 1482 la regatul Frantei ceea ce a dus la declinul orasului pentru comertul cu marfuri.

Apele din jurul fortaretei fiind putin adânci a permis crearea unei exploatari de sare marina fiind ajutati si de temperaturile ridicate si de perioadele însorite lungi. Exploatarea s-a dezvoltat si astazi salina se întinde pe o suprafata de 8000 ha între mare si Aigues-Mortes.

De ce a ajuns regele Louis IX sfânt ?

În Evul Mediu, Marea Mediterana era mijlocul pentru schimburi culturale, comerciale si locul de unde au plecat ultimile doua cruciade ale crestinilor conduse de regele Louis IX.

În 1248 regele se îmbarca la Aigues-Mortes în fruntea unei armate de 25 000 de soldati dar a pierdut batalia de la Mansourah din Egipt. Regele a fost facut prizonier si a trebuit sa plateasca o recompensa mare pentru a fi eliberat. A ramas prin Palestina si a întarit fortificatiile franceze din orasele crestine din Orient, Césarée si Saint-Jean d’Acre. S-a întors în Franta în 1256 si peste o vreme pleaca din nou în cruciada din acelasi port Aigues-Mortes, de data asta spre Tunis. Din pacate acolo se îmbolnaveste si moare în 1270. Datorita meritelor sale din cruciade este canonizat in 1297 sub numele de Saint-Louis.

Vizita noastra

Am ajuns în Aigues si am cautat un loc de parcare pe lânga fortareata, pe latura de nord dinspre oras erau putine locuri de parcare, toate ocupate, din cauza amplasarii de carusele si tonete cu de toate, în luna octombrie am vazut în mai multe sate si orasele astfel de pregatiri de sarbatoare primarii netinînd cont de situatia economico-politica din Franta (suna cunoscut, nu-i asa ?).

Am încercat pe urmatoarea latura a fortaretei, cea de est si aici era la fel, locurile de parcare erau ocupate pe jumatate de latura iar pe cealalta jumatate era amenajat un spatiu unde pasteau mai multi cai albi si mai încolo era amenajata o arena înconjurata de tribune, mai târziu va fi un spectacol cu cai. Parcarea de vis-à-vis era plina de rulote ale tiganilor francezi care traiesc în ritmul lor si nu e bine sa intri în conflict cu ei… era sa avem o problema cu un tiganus ce reclama în gura mare ca era sa dam cu masina peste el, santaj ordinar, nici nu era în raza masinii deoarece am senzori spate pentru parcare si nu am primit nici un semnal sonor ca avem vreun obstacol în spate… în fine am parcat pe un drum secundar de lânga parcarea cu rulote.

Am intrat în orasul vechi prin Poarta Reginei (latura est) si am luat-o pe lânga ziduri, am admirat modul de organizare, cu strazi drepte, paralele între ele, casele sunt îngrijite, strazile curate, vegetatie, flori.

Orasul din interior este protejat de ziduri pe toate laturile sale, laturi neregulate adaptate la terenul pe care s-a construit. Aceste ziduri fortificatii sunt construite din perioada regilor Philippe le Hardi si Philippe le Bel adica între 1272 si 1300. Lungimea totala (perimetrul) este de 1643 m desi mie mi s-a parut mult mai lung când l-am parcurs cu piciorul pe ziduri.

Deocamdata merg pe lânga ziduri, în interior cautând o scara de acces spre partea de sus a zidurilor unde vedeam turisti plimbându-se, dar toate erau blocate, am mers toata latura din sud si toata latura de vest pâna la cladirea de lânga turnul Constance. În aceasta zona sunt multe terase, restaurante unde se cânta karaoke cu volumul dat la maxim de rasuna peste ziduri.

Am ocolit cladirea si am gasit punctul de vânzare a biletelor de acces pentru plimbarea pe ziduri si vizitarea turnului Constance, prêt 9 €. Se intra în buticul cu suveniruri si de acolo se urca la primul etaj de unde o poti lua fie la stânga spre latura de nord fie spre dreapta latura de vest.

Latura de nord

Zidul dinspre nord este întarit cu arcade la portile de intrare dinspre oras si sus pe pasarela de rond de pe ziduri sunt creneluri pentru arcasi. Pe aceasta latura sunt doua porti de acces, poarta Gardette si poarta Saint-Antoine pe unde intrau soldatii si aveau la dispozitie 15 scari de acces sus pe ziduri care acum sunt toate blocate. Poarta Gardette este poarta principala de intrare în oras si avea un pod mobil ce facea parte din sistemul de aparare. Poarta Saint-Antoine îsi tragea numele de la un cimitir din apropiere.

Tour du Sel era folosit ca depozit pentru sare dar era folosit si ca închisoare. Tour de la Meche era pentru protectia soldatilor, aici se putea face si focul în iernile friguroase, acum sunt aparate TV pe care ruleaza în bucla informatii despre viata si organizarea fortaretei în Evul Mediu. La coltul nord-est este turnul Villeneuve, cu o constructie mai mare pentru a adaposti un numar mare de soldati, cu vedere spre doua parti, am urmarit putin ce rula pe ecranul tv si am urcat pe scarile înguste pe terasa turnului. Puncte de observatie sunt si deasupra portilor de intrare astfel ca latura nordica este cea mai bine fortificata pentru a preveni atacurile dinspre uscat.

Pe terasa turnului Villeneuve am putut admira zona orasului nou si zona spre Camargue.

Latura de est

Latura de est are o poarta principala, Poarta Reginei, ce are acces spre drumul Peccais spre salinele roiale.  Poarta Reginei numita asa în amintirea sejurului Anei de Austria în anul 1622, vizita facuta în prezenta regelui Louis XIII. A doua poarta, Porte des Cordeliers este împodobita cu niste figuri sculptate ce reprezinta lupta dintre monstrii si un vampir cu cap uman, interesanta viziune. Pe coltul sud-est este turnul Poudrière ce asigura o vizibilitate mare spre laguna si vechiul port.

Latura de sud

Latura din sud este protejata de apele lagunei, vasele de tonaj mare erau ancorate mai departe cât mai aproape de mare. Pe aceasta latura sunt 5 porti de intrare, Galions, Marine si Arsenal  cu nume ce amintesc de activitatile militare din port si portile Moulins (avea doua mori de vânt pe terasa portii) si Organeau. Poarta Moulins are doua sali înalte cu tavanul în arce si încheiate cu cheie de bolta, si în cealalta era pus un cort cu o culoare albastru regal, cortul regelui.

În exterior, lânga zidul fortaretei, am vazut caii albi ce mâncau fân si arena pregatita pentru spectacol, erau si spectatori…

Dar ceea ce îti fura privirea era laguna si movilele de sare extrasa din apa marii.

Turnul din coltul sud-vest, tour des Bourguignons, era închis pentru public.

Latura de vest

Latura de vest are o singura poarta Remblais, aici crenelurile ascund si gaura pentru toaleta cu deschidere exterioara în jos pe peretele exterior. De pe ziduri am vazut canalul cu apa în care erau ancorate multe salupe.

Deasupra acoperisurilor caselor se vade o constructie suport pentru cele 6 clopote, doua mai mari si 4 mai mici, ale bisericii Notre-Dame des Sablons construita între secolul XIII si XIV în centrul orasului medieval.

Coltul nord- vest este important, aici este turnul Constance pe a carei terasa este farul portului.

In Evul Mediu un sant cu apa proteja laturile de nord, est si sud. Acum se pastreaza doar un mic sant în coltul de lânga turn, a carui apa este acoperita cu o pelicula verde de apa statuta.

Lânga turn se afla o cladire unde statea guvernatorul orasului, cladire construita în secolul XVII pe locul unui vechi castel.

Am coborît de pe ziduri pe niste scari si am ajuns în curtea din spatele cladirii guvernatorului de unde am luat-o la stânga spre intrarea în turn.  

Turnul Constance a fost construit între anii 1240 si 1248 de regele Louis IX si era protejat de un sant cu apa. Are o forma cilindrica cu un diametru de 22 m si cu o înaltime de 46 m, are 4 niveluri si o scara în spirala îngusta pe care doar se coboara, în turn se urca cu ascensorul spre fericirea mea. Turnul este dotat si cu un ascensor pentru persoanele cu dizabilitati, trebuie sa soliciti personalului accesul, are un cod ce deschide bariera de acces.

Sala de la parter comunica cu sala inferioara (subsol) printr-o deschizatura circulara din centrul salii, acum are un grilaj de protectie, aici era închisoarea. Lateral este o scara de acces doar pentru primul nivel, este un culoar circular cu 11 ferestre deschise/deschizatori spre sala de la parter si încadrate între cele 12 nervuri ale boltei ce se închid pe o cheie deschisa adica o gaura. De aici soldatii arcasi controlau accesul în turn. La parter s-a adaugat în 1868 un semineu pentru caldura.

Terasa turnului este la o înaltime de 26 m si farul mai are înca 20 m, total 46 m. Spre sfârsitul secolului XVI parapetul terasei a fost modificat pentru a se putea instala 4 tunuri.

De sus este o panorama încântatoare spre oras de unde de la o terasa din apropiere se aude muzica karaoke cu melodii ABBA si spre canalul plin de salupe ancorate.

Turnul Constance a fost folosit ca închisoare prima data pentru templieri dar în timpul razboiului religios, în anul 1686, turnul a devenit închisoare pentru protestantii care nu voiau sa se converteasca la catolicism si din 1715 chiar si femeile au fost închise aici pentru ca nu voiau sa-si denunte sotii, rudele…

Dar a venit si anul 1789, luna august, cu a sa Declaratie a drepturilor omului si a cetateanului care acorda libertatea opinilor si cea religioasa.

Iesim din turn si traversam curtea interioara din spatele cladirii guvernatorului si intram in buticul cu suveniruri. Bineînteles ca se lipeste câte ceva de mâna mea si platesc vreo 20 de euro.

Pe latura de nord a orasului medieval sunt multe terase restaurant, ne oprim la una pentru ca sufeream de sete, am stins-o cu câte o bere de fiecare, la pahar de 25 cl. Ïn Franta este permis ca soferul sa poate bea un pahar de bere/vin dar sa nu depaseasca 0,2% când sufla în fiola, astfel ca JC nu goleste niciodata paharul…

La 3 km spre nord este turnul Carbonnière, contemporan cu fortificatiile orasului medieval, ce avea un rol bine définit, de a apara si supraveghea zona de inamicii dinspre mare. De pe terasa turnului se vede o panorama extraordinara spre Camargue.

Camargue este o zona mlastinoasa formata de fluviul Rhône, este Delta fluviului Rhône întinsa pe o suprafata de 145 300 ha si este o rezervatie sub egida UNESCO. Aici zburda în libertate pasari flamingo, am vazut o colonie dar nu erau roz, erau albe cu picioare gri, înseamna ca le lipseste din alimentatie crustaceele mici, algele microscopice, molustele si insectele acvatice ce contin o substanta carotenoide ce dau culoarea roz pielii si penajului.

Vom face o excursie separata pentru a descoperi Delta Rhônului si într-o luna diferita de octombrie ca acum, la primavara când are loc dansul nuptial al acestor frumoase pasari.

Sub impresia fortaretei, JC îmi mai ofera o surpriza, mergem sa vedem si Le Grau de Roi, portul de unde plecau vasele mari cu marfuri sau vasele regelui ce plecau în cruciade.

Le Grau de Roi

În drum spre statiunea de la malul marii am vazut suprafete întinse cu apa scazuta si acoperite cu cruste de sare, dupa evaporarea apei, crustele de sare se recolteaza, filtreaza etc si o regasim în magazine la vânzare.

Este singurul oras de coasta din regiunea Gard, este o statiune estivala cautata pentru plajele cu nisip fin si apele turcoaz ale Marii Mediterane, pentru stradutele din centrul vechi, terase, restaurante, buticuri, un oras în care se si traieste, în portul interior sunt multe vase de pescuit. Ne-am plimbat prin port, pe faleza, pe plaja, mai erau doritori de plaja în luna octombrie si chiar de o baie rapida în mare...

Fiind pe dig vedeam cum se întorc vasele de pescuit, intrau pe canal si podul mobil se deplasa spre dreapta ca sa treaca vasele. Am observat mai multe vase în intervalul 17-18, ba ne-a prins si pe pod, am alergat sa ajungem pe tarm si sa nu plutim deasupra apei...

Unele vase de pescuit erau însotite de pescarusi ce zburau aproape ca sa fure câte un peste de pe puntea vasului.

Pe dig era un grup statuar cu o femeie cu un copil de mâna si cu cealalta mâna streasina la ochi scrutând marea pentru a zari barca cu cel drag ca se întoarce acasa.

A fost o zi frumoasa, cu locuri interesante de vazut, încheiata pe malul Marii Mediterane.

 La vie est belle!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 59 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI