Din nou la Roma, o metropolă absolut încântătoare

TIPĂREȘTE

Ne aflam la cea de-a doua (mini) vacanţă la Roma, la interval de cinci ani şi jumătate faţă de prima, de data aceasta de patru zile şi jumătate, din care ziua întâi fiind pierdută şi petrecută prin aeroportul de la Otopeni.

Programul vacanţei era musai să cuprindă obiective noi, la care doar năzuiserăm fără şanse reale de a le vizita data trecută, cât şi revederea unora dintre cele mai dragi atracţii, la care ne rămăsese gândul că mai trebuie repetate într-o zi.

Voi încerca să prezint minivacanţa ca pe un jurnal de vacanţă, în ordine cronologică, şi nu pe obiective, deşi pentru multe dintre ele există rubrici distincte. Pentru mine se dovedeşte că e mai uşor aşa, spre a fi mai concisă în lipsa timpului de care aş avea nevoie pentru a scrie mai multe articole.

Despre Roma nu este cazul să mai spun ceva din punct de vedere istoric sau geografic, cred că toată lumea ştie “cu ce se mănâncă” şi ce reprezintă, în afara faptului că frumoasa capitală a Italiei, în pofida inconvenientelor gen aglomeraţie, mizerie pe ici pe colo, rămâne unul dintre cele mai populare şi mai adulate oraşe de pe mapamond, ba chiar situându-se pe primul loc în topul preferinţelor când vine vorba de loc în care turiştii să-şi petreacă un city-break. Pentru detalii despre Roma puteţi accesa rome.site.com

Cum ne-am organizat

Aspectul de prim interes practic pe care l-am urmărit a fost deplasarea prin oraş, scop în care am achiziţionat abonamente pentru toate mijloacele de transport în comun ROMA 72H, valabile 72 ore de la prima validare, la preţul de 18 €/pers. Am folosit site-ul oficial atac.roma.it/en/tickets-and-passes de unde am cules toate informaţiile necesare, însă am ales să cumpărăm abonamentele de la faţa locului, de la prima staţie de metrou în care am coborât, şi nu online, de pe site.

Al doilea lucru important l-a constituit stabilirea noilor obiective pe care să le introducem în program şi, eventual, să facem rezervări plătind online. Acestea au fost: Galleria Borghese, Musei Vaticani şi ca mari iubitori de pietroaie antice, Ostia Antica, situl arheologic situat la o aruncătură de băţ de oraş.

M-am documentat şi am ajuns repede la concluzia că pentru primele două obiective, unele dintre cele mai solicitate, avem nevoie de bilete şi rezervări online, în timp ce la Ostia Antica părea că achiziţionarea pe loc a biletelor nu-i o problemă.

Aşadar, pentru Musei Vaticani, am accesat website-ul oficial m.museivaticani.va/conten ... -mobile/en.html şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că în zilele minvacanţei noastre, cu greu am mai găsit disponibil un interval în ultima zi pentru care să cumpăr bilete, cu începere de la 17,30, deşi era cu ceva mai mult de o lună până să ajungem la Roma. Acestea au costat 21 €/pers., din care 17 € preţul efectiv şi 4 € taxa de rezervare. Cu toate acestea, eu sunt de părere că merită făcută rezervare prealabilă, pentru a evita cozile, pentru siguranţa intrării şi pentru un acces relativ uşor. Asta pentru că totuşi, în baza voucherului primit după plata online, adevăratele bilete se eliberează de la recepţia aflată în holul de intrare, undeva în stânga.

La Galleria Borghese am găsit bilete disponibile în prima zi a minivacanţei, în intervalul orar 15,00-17,00, care trebuia respectat ad-litteram. Rezervarea şi biletele le-am efectuat de pe website-ul ticketone.it la preţul total de 17 € / persoană format din preţul efectiv de 13 € şi 4 € rezervarea.

Se-nţelegea că ziua de la mijlocul vacanţei va fi fost dedicată în primul rând sitului antic Ostia şi dacă rmânea timp aveam să “recidivăm” la Colloseum şi Forumul Roman/Colina Palatină pentru care obţinusem gratuit bilete începând cu orele 17,00 de pe site-ul etickets@coopculture. it

Din păcate, nu a mai rămas deoarece nu am estimat bine timpul ce era necesar vizitării cât de cât serios a Ostiei, aşa încât am reportat acest lucru pentru o vizită viitoare, când o fi să fie.

Aşadar, să purcedem a doua oară prin Roma!

Prima zi

După un mic-dejun slăbuţ, dar cu o cafea pe cinste în burtă, eram nerăbdători, mai ales că vremea era însorită şi neobişnuit de caldă, să luăm la pas oraşul, de aceea am pornit repede spre staţia de metrou Ottaviano, desigur pe lângă zidurile cetăţii Vatican, trecând prin Piazza San Pietro. De cum am coborât la metrou, primul lucru a fost să cumpărăm abonamentele pe 72 ore, apoi am luat direcţia staţia Colosseo, mânaţi de dorul simbolului Romei. Ridicându-ne la suprafaţă, mai întâi am dat ochii cu imaginea emblematică a impresionantului amfiteatru flavian. Am rămas un pic în zonă admirând aievea uimitoarea structură, fiindcă, inevitabil, atrage toate privirile ca un magnet. L-am fotografiat de la acelaşi nivel, dar şi de mai sus, din părculeţul Giardineto del Monte Oppio, ne-am încărcat gratis sticlele cu apă minerală carbogazoasă de la chioşcul din faţa sa, după care am pornit pe Via dei Fori Imperiali cu destinaţia Columna lui Traian. Ca veritabili urmaşi ai Badei Cârţan, vroiam să revedem măreaţa coloană şi, în drum, vestigiile forurilor romane şi statuile împăraţilor romani. Alte poze, pe urmă ne clătim ochii cu monumentalul Altare della Patria, Piazza Venezia cu ale sale palate în oglindă, oricum în Roma, încotro îţi întorci capul, te afli faţa în faţă cu istoria şi nu ştii pe unde să o apuci mai întâi.

Noi am luat-o la instinct, pe Via del Corso, pierzându-ne în mulţime, căci, da, era aglomerat pe stradă încă de la orele dimineţii. Ne iese în cale o gelaterie, parcă Dante’s, nu o ratăm fiindcă îngheţata artizanală arăta grozav şi la gust s-a dovedit cel puţin la acelaşi nivel. Imediat lângă se află Chiesa San Marcello al Corso în care ne hotărâm să intrăm un pic pentru un moment de respiro spiritual şi nu ne-a părut rău fiindcă interiorul este deosebit de frumos.

Decidem să urmăm indicatoarele ce ne arătau că la stânga, pe străduţe, trebuie să o luăm spre Pantheon şi în scurtă vreme ajungem în Piazza di Sant’Ignazio unde privirile ne sunt atrase de măreaţa Chiesa di Sant’Ignazio de Loyola, apoi o ţinem înainte pe Via del Seminario care ne scoate chiar lângă grandioasa structură antică, conservată excelent în timp. Desigur, mulţimea de oameni din piaţă precum şi coada de la intrare, în stare să descurajeze orice călător, ne-au “alungat” orice teamă postpandemie, fiind imposibil să nu te molipseşti cu ceva de pe acolo fără pic de efort. Doar cel de sus poate avea grijă de noi!

Am dat roată pe contur în Piazza della Rotonda şi apoi ne-am aşezat cuminţi la coadă să purcedem înăuntru. Accesul, pe atunci, era încă gratis, acum, din 03 iulie costă 5 €/persoană. Ne-a venit repede rândul, apoi ne-am pierdut în imensul spaţiu trecând pe lângă mormintele regale, al lui Rafael Sanzio, am admirat din nou minunatul oculus, orificiul îndrăzneţ construit în centrul masivului domul ce asigură lumină naturală.

De la Pantheon, ne gândim s-o luăm spre Fontana di Trevi din nou pe străduţe, după săgeţile indicatoare, cumva în dreapta din Via del Corso. În drum, ne oprim la o Tavola Calda să ne refacem forţele. În scurtă vreme ajungem şi ne minunăm atât de frumuseţea monumentului (se pare că bănuţul aruncat data trecută în fântână ne-a sortit revederea ei, conform zicalei), dar mai ales de aglomeraţia greu de descris din jurul său. Ştiam că este una dintre atracţiile cele mai iubite din Roma, însă nu credeam să văd atât popor acolo, era clar că imediat după pandemie lumea o luase razna. Ne “luptăm” şi noi să (ne) fotografiem cu stilata construcţie, rămânem ceva timp s-o privim, pe urmă ne îndreptăm spre staţia de metrou Barberini pentru a ajunge la cea de la Flaminio situată relativ aproape de Galleria Borghese la care rezervarea avea să înceapă într-o oră. Spre Barberini, ne iese în cale Piazza Barberini mărginită de palatul omonim, care în centru Fontana del Tritone, operă a artistului Bernini.

De la Flaminio am luat-o uşurel per pedes pentru a accede în imensul parc Villa Borghese în interiorul căruia se află şi Galleria Borghese.

Galleria Borghese reprezintă un obiectiv foarte căutat al Romei, fiind în acelaşi timp unul dintre cele mai importante muzee mici, ca dimensiune, din lume. Este obligatoriu ca cine doreşte să viziteze muzeul să-şi facă rezervare online pentru că la faţa locului nu se găsesc bilete de cumpărat, acestea se pun în vânzare prin intermediul a trei site-uri (tiqets.com, getyourguide.com, ticketone. it), aşa cum rezultă şi de pe website-ul oficial al muzeului: borghese.gallery. La casa de bilete, voucherele primite pe e-mail cu prilejul rezervării, se transformă în bilete efective.

Clădirea care găzduieşte muzeul, precum şi operele sale de artă, au aparţinut cardinalului Scipione Borghese, nepot al Papei Paul al V-lea, mare iubitor de artă. Muzeul reuneşte unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Bernini, Caravaggio, Rafael şi Tizian, dar şi lucrări clasice, renascentiste, neoclasice într-o frumoasă vilă bogat decorată cu fresce. De fapt, cardinalul era patronul lui Bernini şi al lui Caravaggio, artişti care au creat adevărate capodopere. Sculpturile şi picturile strânse laolaltă constituie una dintre colecţiile private de mare valoare din lume.

Am sosit la recepţie cu un sfert de oră mai devreme, dar nu ni s-a permis accesul decât la ora de intrare scrisă pe bilet, fiind invitaţi să admirăm holul sau să luăm loc pentru a aştepta puţin. Când am păşit în muzeu, ni s-a explicat că trebuie să urmăm săgeţile indicatoare pentru traseu, câteva săli fiind închise pentru renovare şi reorganizare, şi că putem fotografia fără bliţ, însă fără a face selfie-uri cu operele de artă.

Totodată, nu este permis accesul cu bagaje aproape de niciun fel, eu având o gentuţă de umăr, micuţă, am fost invitată politicos s-o las la garderobă, ceea ce am şi făcut. La subsolul clădirii se află toaletele şi o cafenea unde să te refrişezi un pic înainte sau după vizită.

De asemenea, am fost sfătuiţi să încercăm să nu depăşim durata estimată a vizitei, de două ore, pentru a nu ne intersecta cu vizitatorii din următorul interval, evitând aglomeraţia. De accea, la fiecare două ore sunt admise maximum 200 de persoane. Totul foarte civilizat, dar destul de strict, aşa cum ar trebui să fie peste tot în astfel de locuri elitiste.

Edificiul elegant este compus din parter şi etaj, la parter sunt expuse preponderent sculpturi, iar la la etaj predomină picturile. Interioarele sunt de un rafinament deosebit, frumos ornamentate cu fresce din secolul al XVII-lea, aproape că nici nu-ţi imaginezi ce minuni “ascunde” acest muzeu considerat un must-see al îndrăgostiţilor de artă şi nu numai.

În prima sală în care am intrat, numită Sala Împăraţilor, am admirat înainte de toate, opera ce trona în mijloc, de fapt piesa de rezistenţă a galeriei, Răpirea Persephonei (Proserpinei în latină), de Bernini. Genialul Gian Lorenzo Bernini, despre care se credea că este al doilea Michelangelo, a sculptat la doar 23 ani această minunată lucrare ce-l întruchipează pe musculosul Hades, zeul întunericului, râzând, cu capul pe spate, în timp ce degetele sale puternice apasă trupul delicat şi moale al Persephonei, care se zbate să scape din strânsoare. Se ştie că aceasta, fiică al lui Zeus şi a Demetrei, i-a devenit soţie lui Hades, în acelaşi timp domnind peste lumea subpământeană. Absolut uluitoare, capodopera lui Bernini, aceasta atrăgea toate privirile, vizitatorii zăbovind minute în şir în faţa sa pentru a o studia îndeaproape.

Bernini a creat, la cererea lui Scipione, lucrări de o valoare inestimabilă, care se află şi se pot admira în muzeu precum David, Apollo şi Daphne, Enea părăsind Troia, cărându-l în spate pe părintele Anchise, Capra Amalthea cu pruncul Jupiter și un faun, Adevărul Dezvăluit de Timp, Bustul lui Scipione (în două variante), însă Galleria expune şi alte sculpturi din epoca romană sau copii reuşite ale unor statui greceşti: Hermafrodit dormind sau Amazonomahia. O piesă pe care nu am văzut-o, fiind amplasată într-una dintre incintele aflate în reoganizare, dar despre care am citit că este remarcabilă este Pauline Bonaparte de Canova.

Picturile, mare parte aflate la etaj, sunt alte capodopere menite să încânte ochii privitorului însetat de artă. Dintre cele văzute care mi-au lăsat o puternică impresie: Amor sacru şi amor profan de Tiţian, Punerea în mormânt de Rafael, Bacchus bolnav -autoportret de Caravaggio, Sfântul Ieronim scriind de Caravaggio, Ultima Cină a lui Jacopo Bassano, Tânără doamnă cu un unicorn de Rafael, Punerea în mormânt de Rubens, Punerea în mormânt de Badalocchio, Sfântul Ioan Botezătorul de Caravaggio, Danaë de Correggio, Portretul unui bărbat de Parmigianino, Portretul lui Scipione Borghese, etc.

Am plecat de la Galleria Borghese îmbătaţi de frumos şi am înţeles pe loc de ce aceasta este unul dintre cele mai râvnite şi mai greu accesibile muzee, iar noi eram fericiţi că reuşiserăm să-i trecem pragul şi să petrecem două ore minunate în compania artei la superlativ.

Am luat-o uşurel prin parcul uriaş în care se află Galleria Borghese cu următoarea destinaţie în minte: Fontana Barcaccia a lui Bernini, Piazza di Spagna, Treptele spaniole şi BazilicaTrinita dei Monti din capătul acestora. Desigur, mai fuseserăm aici şi data trecută, dar nu le puteam rata, mai cu seamă că ne aflam destul de aproape. Singura noutate majoră era că pe Scalinata della Trinita dei Monti (Treptele Spaniole) nu mai este voie să se aşeze nimeni, iar în acest scop sunt oameni de ordine care se îngrijesc special ca treptele să fie doar urcate şi coborâte. Pe lângă fântână, în schimb, puhoi de oameni! Iar zona, absolut fermecătoare!

Fiindcă nu mai aveam mult până la apus, ne gândim că ar fi frumos ca acesta să ne prindă în preajma Piazza del Popolo, pe o terasă, undeva sus, de unde ne aminteam că surprinseserăm şi la precedenta vizită la Roma, un minunat asfinţit. Am luat-o la pas, am ajuns destul de repede, nefiind deloc departe, spre deosebire de data trecută am ţinut să vizităm şi cele două biserici “gemene” ce mărginesc piaţa la sud: Chiesa Santa Maria dei Miracoli şi Chiesa Santa Maria in Montesanto.

Cum soarele se grăbea să meargă la culcare, ne-am grăbit şi noi să urcăm treptele spre Terazza del Pincio, locul de unde urma să privim apusul şi Piazza del Popolo, de altfel, un loc foarte romantic. Mingea de foc era chiar deasupra pieţei, iar pe Terazza lume multă pregătită să fotografieze. Ne-am găsit şi noi un locşor cu belvedere frumoasă şi acolo am rămas până discul astrului zilei ne-a dispărut din raza vizuală.

Seara ne-a prins în cartierul nostru, de lângă Vatican, mulţumiţi că avuseserăm parte de o primă zi romană excelentă...

---

VIZUALIZĂRI: 1373 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI