Ostia Antica, vechea poartă a Romei la Marea Tireniană

TIPĂREȘTE

Cea de-a doua zi a minivacanţei romane s-a dovedit a fi dedicată aproape în integralitate Parcului Arheologic Ostia Antica, deşi iniţial am crezut că pentru acesta e suficientă prima parte a zilei şi mai încap şi altele. Socoteala din târg nu s-a potrivit deloc cu cea de-acasă în acest caz.

Acum două milenii, Ostia constituia portul Romei la Marea Tireniană, situat la confluenţa Tibrului cu apele acesteia, de altfel cuvântul ostium, de la care se trage numele aşezării, însemnând “gura râului” . Cu timpul, marea s-a retras şi fluviul Tibru şi-a schimbat cursul, aşa încât Ostia se află în vecinătatea sa, iar până la mare, a apărut o frumoasă şi deloc mică staţiune litorală, al cărei nume a rămas tot Ostia, de fapt Lido di Ostia. Distanţa faţă de Roma este de circa 30 km.

De partea cealaltă a Tibrului, la oarecare distanţă, se găseşte aeroportul internaţional Fiumicino sau “Leonardo da Vinci” , cunoscut ca cel mai mare al capitalei Italiei.

Ostia a fost întemeiată în secolul al VI-lea I. C., ca fort, cu principala funcţie de a proteja gura de vărsare a râului Tibru. Se spune că aici ar fi existat ziduri de apărare chiar mai devreme cu câteva secole. Situată lângă saline de coastă, Ostia a furnizat cantități mari de sare Republicii Romane, o marfă prețioasă în antichitate, folosită pentru conservarea cărnii.

Pe urmă, a crescut odată cu Roma prosperând într-o aşezare de o mare importanţă strategică şi comercială. S-a dezvoltat mai cu seamă după ce împăratul roman Claudiu a construit un port nou, înflorire continuată mai apoi şi de împăratul Traian, astfel încât oraşul a devenit un centru însemnat a cărei economie se baza pe negoţ şi construcţia de corăbii, prin acesta controlându-se mare parte din comerţul din regiune.

Ostia era locul în care circulau bunuri de tot felul, după cum era un melanj de culturi şi religii, transformându-se într-o aşezare strategică deosebită. Majoritatea importurilor Romei, carnea și mărfurile veneau prin Ostia și apoi erau transportate în capitala imperiului cu cai și căruțe.

A atins o perioadă de maximă prosperitate în secolul al II-lea D. C. populaţia sa apropiindu-se de 60.000 de persoane, iar oraşul în sine era un fel de creuzet în care se amestecau oameni din toate colţurile Imperiului Roman, legaţi, fireşte, de îndeletnicirea primară existentă într-un port: comerţul.

Din cea de-a doua parte a secolului al III-lea D. C., atunci când punctul central al imperiului a început să migreze către est, Ostia a intrat într-o perioadă de declin, urmând ca în secolele VIII-IX să fie abandonată complet. Desigur, la aceata a contribuit şi transformarea topografică prin colmatarea gurii râului şi retragerea mării, aşa încât Ostia a rămas la distanţă de patru kilometri de ţărm.

Mă informasem dinainte şi aflasem că cei aproximativ 30 km ce despart centrul Romei de Ostia Antica pot fi parcurşi cu trenul luat de la gara Porta San Paolo, tren care circulă frecvent, la fiecare 15 minute. Ba mai mult, nu aveam nevoie de bilete suplimentare, cardurile noastre ROMA 72H (valabile pe toate mijloacele de transport în comun) acoperind şi călătoria cu acest tren.

Gara Porta San Paolo se află lângă staţia de metrou Piramide de pe linia B, albastră, iar după cele şapte staţii parcurse în cam jumătate de oră, trenul opreşte chiar în cea numită Ostia Antica.

Am luat trenul spre Ostia Antica la 10,30 şi, după ce am coborât în staţia omonimă, ne dăm seama că pentru a ajunge în Parcul Arheologic, trebuie să traversăm calea ferată pe un pod pietonal, pe urmă aveam să dăm de casa de bilete, undeva pe dreapta. Aici, surprinzător, ni se spune că biletele (14 €/persoană) se pot achita numai cu cardul. Ne executăm şi cerem o hartă tipărită. Ni se spune că nu există gratis, ci putem cumpăra una care costă 2 € sau putem să fotografiem panourile informative ce ne apar în cale sau să accesăm website-ul propriu al parcului: https://www.ostiaantica. beniculturali. it/ sau să folosim googlemaps.

Analizând în detaliu harta oraşului antic, am observat că suprafaţa acestuia este imensă (circa 50 ha) şi că este desfăşurat de-o parte şi de alta a unei străzi centrale, drepte, ca un fel de coloană vertebrală: Decumanus Maximus, lungă de cam 1,5 km, lată de 9 metri, care se termina în Porta Marina, întretăiată la jumătate de o altă stradă la fel de importantă: Cardo Maximus care trece fix prin Forumul cetăţii. Bineînţeles, există străzi mai mici paralele cu Decumanus, după cum sunt şi altele, secundare, paralele cu Cardo.

Oraşul este împărţit în prezent în cinci Reggio (cartiere), iar în cele mai multe reggio se găsesc, în afara ruinelor clădirilor de interes public, magazine, fântâni băi, aşa-numitele insulae (blocuri de locuinţe) cu mai multe etaje unde trăiau oamenii de rând. Desigur, ca-n orice societate, existau şi zone dedicate oamenilor înstăriţi sau din categorii sociale de soi, în care predominau vilele cu grădini şi case luxoase (domus). Toate obiectivele din parc au alături panouri informative în italiană şi engleză, bine explicate şi însoţite de desene şi imagini.

Am pornit în explorarea parcului arheologic intrând prin Porta Romana pe Via Ostiensis care lega inima Romei de altădată de mare, după ce am am depăşit zona mormintelor antice (necropola) , ştiind că acestea erau plasate în afara zidurilor aşezării.

Ne găseam între Reggio I aflat pe dreapta arterei Decumanus Maximus şi Reggio V situat pe stânga aceleiaşi străzi, în Piazzale della Vittoria, lângă statuia impresionantă a zeiţei Minerva. Decumanus Maximus este pavată cu bucăţi neregulate de piatră care, chiar şi astăzi sunt în stare relativ bună, şi flancată cu vestigiile clădirilor de altădată, iar pe sub aceasta trecea un sistem pluvial şi de canalizare. Din loc în loc, se întâlnesc fântâni publice ce asigurau necesarul de apă.

Voi trece în revistă cele mai de seamă obiective întânite pe parcursul a celor câteva ore în care am colindat situl în lung şi în lat, cu menţiunea că pentru cei îndrăgostiţi de “bolovani” o zi petrecută în sit nu ar fi nicidecum prea mult:

-mai întâi am dat pe dreapta de Magazzini Republicanni sau sectorul depozitelor pentru mărfuri, grâne, etc., iar pe stânga ne-au atras atenţia statui de marmură şi mozaicuri de pardoseală;

-tot pe dreapta urmează Băile lui Neptun, o clădire odinioară măreaţă, care reprezenta epicentrul tuturor interacțiunilor sociale din oraș. Acoperite cu marmură, statui frumoase, fântâni și mozaicuri, erau un loc nu numai pentru scăldat, ci și pentru exerciții și socializare. Acestea cuprindeau frigidarium (camera pentru băi reci), tepidarium (camera pentru băi calde), calidarium (camera pentru băi fierbinţi), gimnasium (locul petru exerciţiifizice).

Există o terasă spre care se urcă preţ de un etaj până la punctul de belvedere peste mozaicurile bine conservate ale Băilor lui Neptun, unde Neptun însuși poate fi admirat călare pe patru cai prin valuri, precum şi o sumedenie de monştri marini. La fel de bine poate fi privit şi ingeniosul sistem de încălzire centrală a băilor, numit hypocaust;

-teatrul antic din Ostia este, poate, cea mai impresionantă atracţie a oraşului şi oferă o priveliște de neratat. Construit în secolul I Î. C., putea găzdui până la 4000 de oameni. Cea mai mare parte a structurii teatrului rămâne vizibilă, deşi în trecut era de două ori mai înalt decât acum și se poate urca la nivelul superior (unde femeile ar fi stat de obicei datorită regulilor diviziunii în Roma Antică) pentru a obține o bună imagine de ansamblu.

Ca paranteză, la momentul vizitei noastre, teatrul gemea de spectatori, acea săptămână era ultima dintr-un şir început în 21 mai în care se ţineau diverse reprezentaţii pentru a marca o sută de ani de când spectacolele erau organizate şi ţinute aici. Abia am reuşit să ne facem loc printre toţi gură-cască, devenind şi noi pentru scurt timp la fel, urmărind câţiva actori în costume romane jucând câteva scene dintr-o piesă de teatru;

-dincolo de teatru, practic în spatele acestuia, se desfăşura Piaţa Breslelor (Piazzale delle Corporazioni) , o deschidere largă care a fost cândva inima industriei de import și export a Romei. Aici se adunau comercianții din țări străine pentru a vinde orice, de la cereale și servicii de transport maritim până la elefanți și girafe. Cel mai notabil detaliu al Pieței Breslelor îl reprezintă mozaicurile complicate în alb-negru care se află în fața și în interiorul fiecărui magazin. Aceste mozaicuri indicau asociațiile profesionale, un fel de reprezentanţe, din care făceau parte respectivii neguţători: lumânărari, maufacturieri de frânghii, importatori de grâne, fildeş sau animale sălbatice. Este important de menționat că aceste magazine nu aveau marfă în ele (erau prea mici), în schimb, au funcționat mai mult ca birouri în care oamenii se puteau întâlni în cadrul mecanismului cerere-ofertă;

-tot înainte pe Decumanus Maximus, urmează cele patru temple lipite, ştiute drept Quatro Tempietti, dedicate celor patru divinităţi: Venus (zeiţa frumuseţii), Fortuna (zeiţa norocului), Ceres (zeiţa grânelor) şi Spes (zeiţa speranţei), un complex de clădiri identice, nu foarte mari, cu coloane dorice;

-dacă pe partea cealaltă, se observă Casa Augustalelor, pe dreapta se remarcă uriaşe depozite de grâne. Imediat ne apare pe hartă că suntem în vecinătatea Via di Diana, o stradă paralelă cu Decumanus Maximus, recunoscută pentru clădirea (insula) cu acelaşi nume de la etajul căreia se obţine o vedere panoramică asupra întregului sit. Vizavi se poate vedea Thermopolium, o tavernă cu pereţi decoraţi cu imagini din meniu. Este uimitor să-ţi dai seama cât poate fi real şi că în urmă cu două mii de ani existau localuri atât de asemănătoarecu cele din zilele noastre;

-după câţiva paşi înainte, ne-am trezit în miezul oraşului, la intersecţia dintre cele două artere principale, lângă Forum şi Capitolium, cele mai importante obiective din sit. Forumul, care datează din vremea împăratului Hadrian, era centrul religios și administrativ al orașului și, de asemenea, punctul în care localnicii se puteau reuni pentru discuții, rugăciuni (în Capitolium care era cel mai mare templu din Ostia dedicat zeităţilor (Jupiter, Iunona şi Minerva), dezbateri sau chiar o baie, având în vedere că alături erau şi Termele Forumului. Bineînţeles, în aproiere se găseau şi latrinele, adică closetele publice care se pot recunoaşte foarte uşor, după formă;

-mergând tot înainte pe Cardo Maximus, se poate vedea Casa Peştilor, numită aşa fiindcă are în faţa sa o masă de marmură unde erau curăţaţi peştii dintr-un lighean şi mozaicuri cu reprezentări de peşti. În capătul acestei artere se găseşte Porta Laurentina care asigura accesul în oraş dinspre est;

-muzeul parcului arheologic este situat lângă apele Tibrului, aşa că ne-am dus întinşi înspre acesta, ştiind că are în preajmă şi un mic restaurant, o cafenea, toalete. Din păcate, după ce am traversat jumătate de sit, am avut surpriza neplăcută să-l găsim închis ca şi pe restul. În muzeu se efectuau lucrări de restaurare şi recondiţionare ale statuilor din marmură, ne-am apropiat şi am reuşit să furăm o poză cu cea a remarcabilei statui a zeului Mithra care se pregăteşte să sacrifice Taurul Cosmic, de altfel, emblematică pentru Ostia. Cultul zeului Mithra era popular printre soldaţii romani şi înfloritor în porturi, de aceea în Ostia existau nu mai puţin de 18 temple dedicate acestui zeu;

-la o aruncătură de băţ era Lapidariumul şi Piaţa Mică a Ostiei, însă noi ne propuseserăm să ajungem în cartierul celor din înalta clasa socială, cu dare de mână, în căutarea unei vestite case, cea a lui Cupidon şi Psyche. Am găsit-o nu prea uşor, după ce am cutreierat binişor pe câteva străzi cu harta deschisă pe telefon, dar satisfacţia a fost pe măsură. Printre vile rafinate, Casa lui Cupidon şi Psyche se remarcă după coloanele dorice, fântâna (nymphaeum), mozaicurile deosebite de pardoseală şi opulentele decoraţiuni încrustate în marmură. Piesa de rezistenţă a acestei case precum şi faima sa sunt date de statuile de pe un piedestal ale celor doi sărutându-se, considerate a fi un simbol al Ostiei aristocrate;

-la câţiva paşi ne-a întâmpinat o frumoasă statuie de marmură a uni bărbat armonios, dar fără cap, care preceda o clădire destul de mare, interesantă care s-a dovedit a fi Templul lui Hercule, statuia reprezentându-l chiar pe acesta;

-întorşi pe Decumanus, ne atrage atenţia o intrare monumentală către un complex de edificii şi grădini: Şcoala lui Traian, din care se distinge casa (domus) cu un peristil impresionant, fresce colorate intens, mozaicuri în alb-negru, fântâni, statui de marmură, cea a împăratului fiind aşezată la loc de cinste;

-fiindcă oraşul era încă în picioare în anii în care creştinismul devenise religia de stat a Imperiului Roman, se pot observa ruinele mai multor bazilici, din care cea numită Curia este chiar lângă Forum şi Capitolium;

-demn de menţionat este sistemul avansat de apeducte care mărginea oraş dinspre răsărit.

Ostia Antica constituie un foarte bun exemplu de aşezare romană cu o viaţă extrem de activă, în care se muncea într-un ritm vioi, în care fiecare ins roman îşi avea propriul rol în societate. Adesea, Ostia Antica este comparată cu Pompei, însă din capul locului comparaţia dă cu minus fiindcă Ostia nu a avut parte de dramatismul Pompeiului ce a fost redus brusc la tăcere şi încremenit sub lava Vezuviului.

Ostia Antica s-a stins încet şi sigur din cauza condiţiilor naturale ce deveniseră neprielnice, ba chiar potrivnice, fiind abadonată şi lăsată în paragină. Ba mai mult, ulterior a fost jefuită de marmură, monumernte şi alte materiale pentru a fi ridicate alte construcţii în alte oraşe medievale. În plus, la declin au mai contribuit şi epidemiile de malarie, boală răspândită în zonele cu multă apă.

Cert este că Ostia Antica merită vizitată spre a ne edifica exact asupra modului cum decurgea viaţa normală în antichitate într-un oraş foarte animat şi foarte ocupat cu diverse activităţi şi pentru a înţelege relaţiile ce se stabiliseră între locuitorii ei sau între aceştia şi partenerii lor de negoţ din afară.

Dacă recomand?! Cu siguranţă, da, însă cu condiţia să vă “înarmaţi” cu apă, loţiune cu factor bun de protecţie solară, haine lejere, pălărie şi, neapărat, încălţăminte comodă!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=7rPHHyB7mpU

---

VIZUALIZĂRI: 1077 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI