Ce nu se vede în pozele cu Zanzibar

TIPĂREȘTE

Pentru ca am descris frumos hotelul si pentru ca lumea isi face in general o impresie de "mirific" despre destinatiile exotice, hai sa dau "paste" din jurnalul personal si la partea pe care nu o vezi de obicei in articole de vacanta.

Nota: In jurnalul meu scriu, de obicei, vulgar ca e al meu. Am recitit si cred ca am sters expresiile licentioase. Daca am uitat vreuna, imi pare rau.

Când îți iei biletul te uiți cu jind la pozele cu plaje pustii și mirobolante și-ți spui “da, da, da” vreau acolo în pustietatea aia.

Cand ajungi, plajele sunt acolo, da, atât de frumoase, mai frumoase. Am fost dimineața la reflux în picioare 200 de metri sau mai bine, pe uscat sau aproape pe uscat, pe nisip alb, cel mai fin care exista. Erau arici de mare ici colo, crabi ici colo, am pus mana pe o stea de mare. Am văzut și un castravete de mare, pe care n-am avut curaj sa îl ating ca era urat și mare.

Nu am poze cu asta și e un motiv. Ala de nu apare în poze. Hotelul e păzit. În schimb plajele sunt publice.

Vedeți voi poza asta? #1- Marea dincolo de nisip?

De dimineață apa era scăzută, dar alta e ideea. Unde sunt eu nu e plaja plajă, ci o terasa de nisip cu un dig. Proprietatea hotelului.

Sub dig sunt băieții ăștia care vand chestii.

Mai de departe, căci imediat ce ajung lângă ei încep cu:

Jambo! Hakuna Matata? Și apoi calabaresc pe tine sa îți vândă chestii. Nu sunt agresivi în termeni legali, ca dracu’ s-ar mai apropia de plaja, dar nu știi niciodata. În sensul ca oamenii ăștia sunt săraci și stau calare sa vândă și ei o duda (suveniruri ieftine), un serviciu, un tur și dracu mai știe ce. Ba și nu te lasă în pace nicicum.

Te-ai uitat la ei, te-au luat în primire. Cat am scris pana la linia asta m-au deranjat 2. Eu sunt politicos. Nemții fac crize. Ei nu cred ca realizează cat de săraci sunt băieții aia și cat de mult bun simt au ca nu se urca cu un pistol în mana peste zid. De fapt, s-a întâmplat, ca de aia e și păzită proprietatea. Toate resorturile sunt.

În general, oamenii sunt ok, cred, ca nu sunt morți de foame la propriu. Adică mâncare se găsește prin pomi și nu glumesc. Și prin ok, zic ca nu te spinteca pe loc sa îți ia tot.

Preventiv, când am ieșit de dimineață nu am luat nici bani, nici aparat foto, nici nimic cu noi. Am făcut 2 pași pe nisipul din mare și s-au agățat doi. Le-am zis ca nu cumpar, ca nu sunt din Germania, ci dintr-o tara mai săracă. Degeaba. Le-am zis (parafrazând un articol pe care l-am citit recent) ca ma numesc Mr. Havenomoney, însurat cu Mrs. Hasnomoney.

Tot se țineau calare. Și au mai venit 2. Deci eram cu soția la o plimbarica romantica și cu 4 beachboys care, vorba aia, "ne țineau lumânarea".

Nu vreau sa fiu înțeles greșit. Oamenii ne spuneau chestii despre ei, noi despre noi. Ne arătau chestii, ne spuneau în ce sa nu călcăm. Doar ca stăteau în sufletul nostru. Și îmi era cam frica. În general nu îmi e.

Or ca asta implica sa-i înțeleg pe ceilalți și contextul în care ma aflu. Or, oamenii ăștia nu par sa aibe nimic de pierdut. Eu am.

Și repet: S-au purtat civilizat. Necum sa-i pot compara cu [***] romani vânzători de semințe pe plaja. Doar ca în momentul imn care am decis sa ne întoarcem erau 5 care se țineau după noi. Am început sa vorbesc doar cu unul dintre ei care pare educat. Ramadan îl cheamă, zice el.

Ne-a zis una alta. Ne-a explicat cum merge treaba. Încearcă sa vândă tururi. Principala problema a turiștilor e încrederea. D-aia prefera sa plătească dublu la hotel, iar aici ma includ.

Eu am fost mulțumit ca atât cât am vorbit cu el ăilalți au plecat. I-am zis ca nu vreau sa cumpăr chestii materiale ca nu am ce face cu ele dar l-am întrebat cât vrea pentru serviciul prestat. Nu a vrut sa îmi spună un preț, pentru ca presupun ca nu se aștepta ca eu sa vreau sa plătesc pentru asta. Voia doar sa îmi vândă un tur ceva

I-am zis ca am luat deja tururi de la hotel și ca nu cred ca vreau ceva cu barca, dar ne putem plimba pe plaja și prin satul lui și îl plătesc pentru asta. M-am dus în camera și i-am adus 5 Eur pentru compania ținută. Nu se aștepta să mă întorc. El știe ca odată ce scapă de ei, turiștii nu se mai întorc și ii evita.

Ce vreau sa spun e ca nu prea poți sa ai intimitate pe plaja dacă asta îți dorești. Din câte înțeleg, plajele sunt publice, iar tu vii într-o tara săracă crezând ca ii poți ignora și poți fi singur pe plaja, bucurându-te de vacanta ta, ca doar ai plătit, nu?

Nu, nu poți asta. Și tot ce spun acum nu știrbește nimic din frumusețea insulei. E cel mai frumos loc unde am fost pana acum. Doar ca cetățenii Zanzibarului nu pot fi vânduți ca sclavi o veșnicie. E tara lor, e magnific de frumoasa, iar ei te primesc la ei pentru ca-si doresc sa o ducă mai bine, nu ca sa “moara de foame” în timp ce turiștii se lăfăie la 5*.

Vizita in sat cu Ramadan

La nici 500 de metri de resort e un satuc. Lumea din satul ala munceste care pe la hoteluri, care vanzatori de piei de closca la turisti, care ghizi, care pescari si crescatori de seaweed (nu stiu cuvantul in romaneste si mi-e lene sa caut). Dimineata, ii vezi pe toti care pe jos, care cu bicicletele cum se duc la treaba lor, pe plaja.

Vizita in sat, pe care o fac mai toti europenii e de fapt slum tourism.

Pentru ca asta este si m-a indispus putin. Sa vezi la doi pasi de plaja, care e un fel de rai, satul alora care e nu ca iad, dar un fel de bojdeuci pentru servitorii din rai, e dezolant. Pentru ca, da, asta este adevarul, oamenii aia sunt servitori in tara lor. Traiesc in conditii mizere si sub umane (in aceptiunea lumii europene din deceniul asta – cand zic lumii europene nu ma refer la rromania) la doi pasi de resorturi luxoase si se plimba cu burtile goale (si pe interior si pe exterior), printre turisti care se rasfata si se infrupta din frumusetea si bogatia tarii lor. Si cu toate astea nu dau in cap. Eu unu… nu stiu, probabil ca as face si d-astea. Si nu spun asta din compasiune pentru oamenii aia, ca e mai greu cu sentimentele astea la mine. Remarc doar ce se intampla si vreau sa spun ca turistilor care merg acolo li se vinde imaginea feerica de Zanzibar, dupa care, odata ajunsi, li se vara pe sub nas saracia alora si li se sugereaza sa “support”. Si credeti-ma, sunt lucruri pe care nu vrei sa le vezi. Nu in vacanta. Sunt ok sa le vezi intr-un documentar, privind fals-empatic de la 10000 de km distanta, dar nu e ok sa dai ochi cu asta in timp ce incerci sa te relaxezi.

Baiatul asta, Ramadan, statea intr-o casa cu doua camarute. Am mai vazut asa case acum 25 de ani in Romania, in satul meu. Erau vreo 3-4 ale unor batrani singuratici. Foarte vechi. Eh, aci, traiau, nu mai retin cate persoane, dar parca era ma-sa, tac-so, un frate de-al lui cu copiii (parca 3), si inca nu mai stiu cine. Cand am ajuns acolo, o femeie dormea pe prispa din ciment. Afara, gen. Ploua pe ea, gen. Casele nu au curti gradini, etc. Nope. Sunt doar case pe drum. Bai parca nici acum 25 de ani nu era asa in Romania.

N-a stiut sa spuna cati sunt in sat. Nici macar cam cati copii. Cea mai sigura metoda sa numeri copiii e sa cumperi niste pungi de bomboane si sa le imparti. Vin toti buluc. Pungile le-am cumparat de la un batran al satului. Un fel de dealer local de bomboane :). 10 dolari, patru pungi. Doua mari si doua mici :).

Vedei voi, la aia e capitalism d-ala extrem. Statul nu prea sprijina nimic. D-abia acum ce se reintroduce invatamantul gratuit. Au fost comunisti, au inlaturat dictatorul, au apucat-o pe calea capitalismului, dar nah, mai fara capital asa, si-au realizat ca si-o fura si ca-i cam inrobesc altii, iar acum incearca sa o dreaga. Cumva.

Poti cumpara pamant la liber acolo, indiferent ce natie esti si poti sa iti faci casa, hotel, ce vrei. Banuiesc ca e ceva spaga de dat la autoritati dar, ma rog, n-ar trebui sa fie asta o problema. Astfel ca imediat langa sat vezi o viloaca ditai, care-i a unei familii de indieni, iar apoi un mini resort al unor italieni. Ca, de ce nu.

In schimb casele bastinasilor nu au geamuri, nici tencuiala. S-au mai “modernizat” si ei, nu mai respecta traditia de case din chirpici cu acoperis de frunze de palmier, ci le fac din boltzari, acoperite cu tabla ondulata, care pare sa fie un pic galvanizata.

Materialele sunt scumpe, ca nah, o insula in Africa - n-am auzit sa existe LaFarge sau Holcim Zanzibar. Munca in schimb, ieftina… si cam manuala.

---

VIZUALIZĂRI: 26834 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI