Veneţia - la îndemâna oricui

TIPĂREȘTE

Dupa frumoasa uvertura oferita de orasul Treviso (vezi impresii), ne-am cazat la hotelul Al Sole din San Trovaso, care avea sa fie punct de plecare spre urmatoarele 2 destinatii.

Avand in vedere ca gasiti aici foarte multe informatii despre Venetia, va voi prezenta doar "caseta tehnica" a primei zile din 2018, pe care am petrecut-o in Venetia.

Desi noaptea dintre ani am petrecut-o la hotel, trezirea a fost greoaie, micul dejun tarziu ne-a impins cu plecarea spre Venetia abia pe la ora 10:15. Nu am fost motivati nici de vreme, care asa cum se anuntase pe siteurile de specialitate era mohorata si ploioasa.

Am plecat intr-un final spre gara si in 3 minute eram pe peron. Am achizitionat biletele online cu aplicatie TrenItalia, altfel eram nevoiti sa luam bilet de la controlor (cica se poate), pt ca in halta respectiva nu am vazut vreun aparat de bilete. Intr-adevar in San Trovaso este doar o halta, aici nu oprind decat cateva din trenurile regionale si neexistand practic nicio cladire, punct de informare, casierie etc. Panoul electronic din statie este insa mai mult decat suficient pt a sti pe care din cele 2 linii trebuie sa astepti, ce tren urmeaza sa vina, in ce directie merge si in cat timp ajunge.

Un tichet costa 3.45euro/persoana pe sens. Desi le-am luat in acelasi timp cu cele de intors nu am obtinut nicio reducere. Poate trebuia sa mai selectez eu ceva pe acolo. Oricum 6.9 euro dus-intors este un pret foarte mic, mai ales ca ATENTIE, statia finala a fost Venezia Santa Lucia, ceea ce insemna ca te lasa chiar pe insula Veneziei. Din gara terminala, care aduce prin culoare si prin faptul ca este capat de linie, cu Gara de Nord, am pasit direct pe esplanada de unde se luau autobuze... de apa bineinteles. Desi era o zi mohorata (inca nu ploua) totul s-a inseninat in sufletele noastre. Culoarea albastrui-verzuie, pescarusii, agitatia, canalul, vapoarele, gondolele toate ne-au urat "Bine ati venit" in Venetia si in anul 2018.

Am hotarat sa o luam la pas. La vaporete era coada. Si bine am facut. O zi intreaga ne-am plimbat pe stradutele de tot felul. Fara sa avem vreun habar unde mergem, ne mai uitam din cand in cand dupa indicatoare care aratau fie Rialto, fie San Marco. Dupa multe guri cascate si poze cu fiecare geam deschis sau gondola trecatoare, ne-am trezit in fata Basilicii dei Frari. Aceeasi fatada mare, de caramida, stil franciscan, asemanatoare bisericii San Francesco din Treviso. Ca si particularitate, biserica are a doua cea mai inalta clopotnita (campanile) din Venetia dupa San Marco. De asemenea aici gasim mai multe lucrari de arta din care amintim cate o opera de a lui Titian, Paolo Veneziano sau Donatello. Sunt si mai multe sicrie, printre care cel a lui Titian sau cel al compozitorului Claudio Monteverdi.

Plecand din nou la pas, am trecut si ne-am minunat si de cel mai vechi pod care trece marele canal al Venetiei: Rialto De aici am admirat cel mai bine si frumusetea canalului. Mergand mai departe, am constatat ca e trecut de amiaza si ca ne este foame asa ca fara sa stam pe ganduri ne-am uitat dupa primul "meniul zilei" si am poposit la Trattoria Casanova Meniul zilei (16.5 euro) era la alegere din cateva feluri de paste la felul I si cateva "secondi" + un pahar de un fel de limoncello numai ca de portocale. Paste nero di sepia + peste cu cartofi prajiti, iar de cealalta parte paste cu midii + cotlet de porc si cartofi prajiti + alte cateva bauturi si "coperto", total: 235 lei. Inafara de peste, care nu stiu ce era dar parea un fel de pangasius, in rest mancarea a fost delicioasa, servirea buna, local frumos, as recomanda si altuia.

Cand am iesit in restaurant incepuse si ploaia, marunta. Oamenii erau echipati fie cu sosoni waterproof, care se gaseau la toate tarabele, fie cu umbrele, fie cu pelerine, fie fara nimic. Ne-am luat si noi o umbrela (5 euro) si am pornit mai departe. Era stanjenitor si deranjant cand te intalneai cu alte persoane, la fel cu umbrela, pe micile stradute. Unii trebuiau sa intre in parete, sau altii se coborau si ceilalti se ridicau, pentru ca efectiv nu incapeau 2 umbrele una pe langa alta. Aceasta ploaie avea insa sa ne dea posibilitatea sa vedeam Piazza San Marco aproape goala. Toata lumea era retrasa sub porticurile din jurul pietei, cu exceptia lungii cozi care astepta cuviincios sa intre fie in Palatul Dogilor, fie in Basilica San Marco. Ne-am mai invartit si noi pe sub porticuri, am fost pana in fata Ponte dei Suspirisi ne-am intors. Singurul punct din zona unde nu era coada era Turnul Clopotnita, asa ca am platit 8e de persoana si ne-am aventurat in turn. Vremea vantoasa si ploioasa, a fost totusi destul de ingaduitoare incat mi-a sa surpind cateva cadre si sa admir frumoasa Venetie de sus.

Cand am coborat am cautat o cafenea sa ne mai incalzim. Dupa ce am iesit, ploaia incetase dar ne udasem la picioare si plimbarea nu a mai fost atat de placuta. Ne-am schimbat sosetele la un moment dat si treaba s-a mai ameliorat. Am mai intrat si am admirat si Teatro la Fenice o opera de arta in sine, astfel ca situatia devenise din nou roz. Ne-am reintors in Piazza San Marco pentru a vedea cum arata noaptea, dupa care am plecat spre gara.

De remarcat un magazin deosebit cu masti venetiene, dar nu as putea sa-l localizez. Avea foarte multe tipuri, cu preturi incepand de la 80E pana la costume de mii de euro. Era si o mica masuta-atelier unde se faceau aceste masti. Ce mi-a placut este ca ne-a dat voie sa le pozam si sa le probam, desi pe la alte buticuri indiene, cu masti la 10euro, nici nu te lasa sa la atingi.

In zona garii am luat cina la Tratorria Pavoledo, unde meniul zilei cu carne era 13 euro si cel cu peste 15 euro. Mai erau prin zona mai multe restaurante si cu 11 euro meniul, dar am mizat ca daca e un pic mai scump, o fi si un pic mai bun. Din pacate acest restaurant nu l-as recomanda. Mancarea a fost multa, dar fara gust, probabil produse congelate. Am avut paste cu calamari + scoici cu sos de rosii, respectiv gnochi + piept de pui cu sos de lamaie si cartofi prajiti. Doar pieptul de pui a fost bun. La fel cu bauturi si coperto s-a dus undeva la 200 de lei.

Dupa masa am ajuns imediat la gara si in 35 de minute am fost la cazare.

M-as intoarce sa vad totusi Palatul Dogilor si Basilica, dar chiar si cu bilet "skip the line" parca nu as sta atat la coada, pt a fi in continuare impins de la spate pe traseu.

Daca va uitati la cazari prin San Trovaso, Preganziol sau Mogliano Veneto veti gasi cazari decente de la 200 de lei pe noapte cu MD. Drumul dus-intors pana la Venetia (avion+tren) il puteti avea cu 280 de lei. Meniul zilei la restaurant, desi este ok si sandvisuri sau fastfood de pe acolo gasiti la 40 de lei. Iata cum, cu 220 de lei de persoana poti avea parte de o experienta unica, care pana la urma nu merita sa o masurati in bani. Va invit doar sa calatoriti, sa traiti, sa cunoasteti si sa impartasiti... si sa IUBITI! :)

Venezia are foarte multe de aratat. Nu mi-a depasit asteptarile, ci mi le-a confirmat doar, fiind un oras "opera de arta". Fiecare cladire are o istorie aparte, fiecare biserica ascunde bogatii deosebite. Pentru cei pasionati de arte, Venetia ar trebui sa fie abecedarul. Pentru romantici, Venetia ar trebui sa fie "sarea in bucate".

Romantismul nu sta neaparat in plimbarile cu gondola, ci in placerea de a fi acolo, sau oriunde, cu persoana iubita!

---

VIZUALIZĂRI: 6672 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI