Venetia, un vis implinit.

TIPĂREȘTE

Cu multi ani in urma, cand visam sa fac o calatorie in Italia, imi spuneam ca primul oras pe care o sa-l vizitez o sa fie Venetia. Anii au trecut si cum "niciodata nu este prea tarziu", iata-ma in mai 2011 impreuna cu sotia in aeroportul Treviso si de aici in Favaro Veneto.

Constatand ca preturile de cazare in insula sunt foarte mari, am ales cazare in aceasta zona din regiunea Veneto si nu mi-a parut rau. Am gasit aici. pe langa un hotel foarte bun, locuri de promenada, magazine de facut cumparaturi, terase, restaurante, parculete, multa verdeata si multe flori.

Transportul in insula s-a facut cu traseul 19, pe care l-am luat chiar din fata hotelului. Biletul a costat 1,20 euro si se ajunge in insula in 10 minute.

Dupa traversarea Ponte della Liberta, care leaga continentul de insula, am ajuns in Piazzale Roma, punctul terminus al tuturor autovehicolelor care ajung pana aici. Din aceasta piata incepe vizita in Venetia, principalul oras al regiunii Veneto.

Despre acest oras muzeu, plin de istorie si legende, s-au scris atat de multe si gasesti informatii la orice pas. Daca despre Cassanova poti spune ca nu a fost decat o legenda, nu poti sa nu remarci ca pe aici a trecut Napoleon Bonaparte si ca pana atunci Venetia a fost timp de 800 de ani cea mai mare putere navala a Europei. Si ce personalitati a dat acest oras: Marco Polo, Titian, Tintoretto, Bellini, trei papi, Carlo Goldoni s. a. m. d.

Cand priveam casele zidite in apa, cu iesirea din casa pe niste trepte care duceau direct in apa, ma intrebam cum pot locui acesti oameni in aceste locuri inconjurati de ape si amenintati mai mereu de inundatii.

Si tot eu am gasit raspunsul, cand mi-am amintit de casele izolate din Apusenii nostri. "Obisnuinta este a doua natura" si este foarte greu sa urnesti acesti oameni din locul unde au crescut, au copilarit, si si-au facut un rost. Multi dintre noi ar pleca cred la prima maree sau in primul an cu ploi abundente.

Venetienii (ca si motii nostri), in loc sa plece, se incapataneaza sa ramana si se straduiesc sa ne arate de fiecare data ce au ei mai bun, incepand cu meniul din farfuria restaurantului. Poate tocmai de aceea turistii vin an de an si aglomereaza aceasta locatie.

In antichitate se spunea ca toate drumurile duc la Roma. De la Piazzale Roma se pare ca toate drumurile duc la Piazza San Marco. De la coborarea din autobuze toata lumea se indreapta spre aceasta directie. Fara sa vrei, intri in aceste randuri de "furnici" urmand cararea lor cu foarte mici abateri.

Sunt doua mari trasee spre acest obiectiv: primul traseu pleaca prin dreapta pietei, prin cartierul Dorsoduro, iar al doilea prin fata garii Santa Lucia.

Noi am ales al doilea traseu si dupa ce am traversat Ponte della Constituzione, am facut o deviere de la traseu, pentru a vizita gara si imprejurimile. In gara am descoperit o toaleta mai ieftina fata de restul orasului si una gratis in restaurantul din gara (cred ca era Mc Donald's) daca serveai macar un suc la ei.

Dupa ce am admirat canalul si restul zonei de pe Ponte Scalzi, am intrat in "grosul plutonului" si am urmat directia care era afisata pe la colturi de strada: "per Rialta" si mai departe "per San Marco". Am traversat multe strazi inguste, canale si podete si am ajuns la Ponte Rialto.

Este cel mai vechi si cel mai aglomerat pod din cele patru care traverseaza canalul principal al Venetiei. La inceput a fost facut din lemn, cel actual e din piatra si are trei benzi. Pe mijloc o banda unde vanzatorii isi etaleaza produsele, iar pe laterale doua benzi pentru turisti.

Dupa un mic popas pe acest frumos pod,ne-am continuat drumul prin fata hostelului in care a fost casa lui Marco Polo, apoi pe langa Palazzo Grassi si peste Ponte dell'Academicca spre basilica Santa Maria della Salute

Este una dintre cele mai frumoase si mai vizitate biserici din insula. Are o fatada in forma de arc de triumf si multe statuete, iar picturile au fost facute de Titian si Tintoretto. Este facuta din piatra si caramida marmurata, cu un altar in stil baroc.

Este vizibila din aproape tot orasul, insa dupa parerea mea, cea mai frumoasa imagine este cea vazuta din vaporetto de pe canal. Este absolut impresionanta (vezi poza).

De la biserica, am traversat din nou podul Academica, apoi strada plina de turisti Riva degli Schiavone, pana in punctul principal al traseului nostru "receptia cea mai frumoasa a Europei "cum a numit-o Napoleon, Piazza San Marco.

Am colindat toata piata, am admirat Palatul Dogilor, Basilica San Marco, Turnul cu ceas, Clopotnita, Puntea Suspinelor si nu in ultimul rand am dat de mancare la porumbei.

Porumbeii sunt blanzi, la un moment dat mergeam prin piata cu ei pe umeri. Insa cei mai "obraznici" porumbei i-am intalnit in parcul St James din Londra. Am facut imprudenta sa ne scoatem sandwich-urile pe o banca si au tabarat porumbeii pe noi, la fel ca pasarile din filmul cu acelasi nume de Alfred Hitchcock. Cu greu am scapat de ei, dupa ce ne-a usurat de toata mancarea.

De la piata am plecat pe faleza spre nord-estul insulei, am trecut cateva podete si cam dupa statia ACTV Zaccaria, am luat-o la nimereala departe de restul "furnicilor", spre nord.

Am nimerit, fara sa vrem, la fostul santier naval Arsenale, locul de unde a plecat bogatia si puterea Venetiei. Documentele spun ca in anii de glorie pe santier lucrau peste 16000 de oameni si cele mai mari nave de razboi se construiau aici. In materie de balistica era consultat pana si Galileo Galilei. Foarte frumos grupul statuar cu cei doi lei imensi de la poarta Magna (vezi poza).

De la Arsenale, ne-am indreptat spre Piazzale Roma, tot departe de restul turistilor (mai era cate unul ratacit ca si noi) si am ajuns la un moment dat intr-un parculet cu canapele, unde ne-am odihnit si am luat cate o inghetata.

Am ajuns apoi la un canal si un podet mai mare Ponte Giuglie, l-am traversat si am luat-o pe malul canalului pana am iesit la laguna. Ne-am intors si am servit masa la o frumoasa terasa de pe malul canalului (terasa Ai tre Archi) si de aici piata Roma, autobuzul si la hotel. A fost una din etapele vizitei.

A doua zi vremea s-a schimbat un pic (nori, vant si averse de ploaie) si am hotarat sa vizitam obiectivele care ne-a ramas din prima zi, plimbandu-ne cu vaporetto. Am luat un abonament de o zi, chiar din fata hotelului de la o tutungerie (16 euro), care a inclus si biletul de autobuz si iata-ne din nou in Piazzale Roma.

Din statia Piazzale am luat vaporetto pe traseul 1, pentru a traversa Canal Grande. Timp de o ora cat a durat calatoria am putut admira vasele de pe canal, gondolele, cele mai frumoase palate, biserici si toate cele patru poduri ce traverseaza canalul.

Am coborat in insula Lido , un loc unde ne-a placut foarte mult. Nu stim cum o fi in centrul insulei, dar in capatul de est unde am coborat am intalnit o oaza de frumusete si liniste, incat nu ne mai venea sa ne mai intoarcem. Si tot de aici se poate vedea Venetia in toata splendoarea ei.

De aici ne-am intors si am luat vaporetto de la statia Zaccaria pe linia 2, pentru a vizita insula San Georgio Maggiore si apoi insula Giudecca. Am coborat la prima statie in insula Giudecca, am traversat cateva podete, am trecut pe langa palatul de justitie (vezi poza), dar cam atat am putut vizita.

Din cauza vantului puternic, ne-am urcat in urmatorul vaporetto si din nou Piazzale Roma. De aici am mai traversat inca o data canalul principal al Venetiei pana la statia Zaccaria.

De la statia Fundamenta Nova in nordul insulei, (se ajunge usor pe jos din San Marco) am luat un alt vaporetto in directia Murano. Am vizitat mai intai cimitirul din insula San Michele si biserica, apoi am luat alt vaporetto si am coborat la Murano.

De aici se putea ajunge la Burano, insa noi ne-am intors in Venetia si am coborat in statia Tronchetta ,de pe insula cu acelasi nume.

Am facut un tur si pe aceasta insula, unde se afla cea mai mare parcare de masini, am vizitat si bazarul (sau ceva asemanator) de pe insula, dupa care ne-am intors pe jos in Piazzale Roma.

Cand am vrut sa bifez cartela abonament, pentru o calatorie seara pe canal, un bec rosu m-a anuntat ca nu mai este valabila. La inceput am fost fost contrariat, ca pe urma sa realizez ca abonamentul era valabil 12 ore, nu 24 ca in majoritatea oraselor pe unde am mai fost.

Si pentru ca nu ne induram sa parasim insula, am mai facut cateva tururi in cartierul Dosoduro, unde am avut ocazia sa remarcam linistea acestui cartier dupa orele serii.

Am plecat la hotel in speranta ca poate altadata vom putea reveni in acest minunat oras si vom putea vizita si restul obiectivelor, pe care din varii motive le-am ratat.

---

VIZUALIZĂRI: 3802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI