Comori veneziene

TIPĂREȘTE

Doresc de mult sa scriu un review despre Venetia, dar de fiecare data nu am fost multumit de cum a iesit, iar dupa ce, de curand am citit randurile pe care le voi reproduce mai jos nici nu ma mai gandesc ca voi reusi sa fac acest lucru cu propriile mele ganduri si cuvinte si sa fiu si satisfacut de rezultat. Nu stiu daca acest lucru lezeaza pe cineva, sau contravine regulilor acestui site, pur si simplu impresiile de mai jos sunt prea frumoase (cred eu) pentru a nu le face cunoscute:

... este perla Italiei, nu am mai vazut nimic asemanator. Cand iti amintesti strazile murdare din Roma sau Neapole, sau te gandesti la strazile uscate, stramte ale Florentei si Sienei, cand privesti apoi palatele de marmura, podurile de marmura, bisericile de marmura, superba broderie de balcoane, de ferestre, de cornise gotice, maure, bizantine si, pretutindeni, apa miscatoare si scanteietoare, te intrebi de ce n-ai venit aici de la inceput, de ce nu ti-ai petrecut tot timpul la Venetia? Planuiesti sa te stabilesti aici, iti juri ca vei reveni: pentru prima data admiri nu numai cu mintea, ci si cu inima, cu simturile, cu intraga fiinta. Te simti pe punctul de a fi fericit: iti spui ca viata este buna si frumoasa. Nu trebuie decat sa deschizi ochii, n-ai nevoie sa te misti: gondola inainteaza pe nesimtite; stai culcat, iti destinzi trupul si mintea. Un vanticel umed iti atinge orazul. Vezi unduind pe luciul intins al canalului formele trandafirii sau alburii ale palatelor adormite in racoarea si linistea zorilor; uiti totul, meserie, proiecte, pe tine insuti; privesti aduni senzatii gusti ca si cum, deodata, eliberat de viata, aerian ai pluti deasupra lucrurilor in lumina si azur.

Canal Grande isi desfasoara curba intre doua randuri de palate care, cladite fiecare separat, si-au alaturat, fara voie, trasaturile lor diverse spre a-l infrumuseta. Majoritatea sunt din evul mediu, cu ferestre ogivale incununate cu trefle, cu balcoane purtand impletituri florale si rozase; bogata fantezie gotica se desfasoara in dantela lor de marmura, fara a aluneca vreodata spre uratenie sau tristete; altele, din Renastere isi inalta cele trei randuri de coloane antice. Porfirul si serpentinul isi incrusteaza deasupra portilor piatra lor pretioasa, slefuita. Mai multe fatade sun roz sau colorate in nuante deschise si arabescurile lor seamana cu dantela pe care valurile o deseneaza pe un nisip fin. Timpul si-a pus haina cenusie si decolorata peste toate aceste cladiri vechi si lumina diminetii rade fermecator pe intinderea apei. Canalul coteste si vezi rasarind din apa, ca o bogata vegetatie marina ca un splendid si straniu margean auriu, Santa Maria della Salute, cu domurile sale, cu ingramadirea de sculpturi, cu frontonul incarcat de statui; mai departe, pe o alta insula, zaresti San Giorgio Maggiore, rotunda si zgrunturoasa ca o scoica mare de sidef. Iti indrepti privirea spre stanga si vezi San Marco, campanila, piata, palatul ducal. Nu se poate descrie, sunt aici prea multe forme, o prea mare acumulare de capodopere, o prea mare risipa de inspiratie, nu poti desprinde decat o impresie generala, destul de arida, ca o uscatura pe care ai aduce-o ca sa explici ce-i un arbore inflorit. Aici domnesc fantezia bogata, complexitatea, amestecul care constituie un tot, diversitatea si contrastul care duc la armonie.

Piata minunat marginita de porticuri si de palate isi intinde intr-un patrat padurea de coloane, capitelurile corintice, statuile, constructia frumoasa si variata a formelor sale clasice. La capatul pietei, pe jumatate gotica si pe jumatate bizantina se inalta bazilica cu domurile sale rotunjite si turnuletele ascutite, cu arcadele festonate cu figurine, cu intrarile strajuite de colonete, cu boltile captusite cu mozaicuri, cu pavajul incrustat cu marmura colorata si cupolele ei scanteind de aur; ciudat si tainic sanctuar, un fel de moschee crestina, unde, revarsandu-se, lumina tremura in umbra rosiatica asemenea aripilor unui duh in lacasul lui subpamantean de purpura si metal. Totul e numai forfota si pulbere de aur. La douazeci de pasi, neteda si dreapta ca un catarg, campanila uriasa se inalta spre cer si vesteste de departe calatorilor de pe mare vechea putere suverana a Venetiei. La picioarele, sale lipita de ea, delicata "loggeta" a lui Sansovino pare o floare: statuile, basoreliefurile, bronzurile, marmura, tot luxul si creatiile unei arte elegante si nemuritoare se intrec in a o inpodobii.

Precum un diamant fara seaman in mijlocul unei diademe, palatul ducal pune in umbra tot restul, privindu-l intelegi ca, dincolo de formele clasice sau gotice pe care le repetam si care ne sunt impuse, exista o intraga lume, ca imaginatia omului nu cunoaste limite, ca, aidoma naturii, ea poate incalca toate regulile si crea o opera perfecta dupa un model opus tuturor tiparelor in care i se cere sa se inchida. toate imaginile obisnuite sant rasturnate si, cu o uimire plina de incantare, vezi aici fantezia orientala asezant plinul peste gol, in loc sa aseze golul peste plin. O colonada de stalpi solizi sustine o alta, usoara, o dantela de ogive si de trefle, si peste acest reazem atat de firav se inalta un zid masiv al carui placi de marmura se incruciseaza alcatuid diverse desene si refectand lumina...

reprodus din " CALATORIE IN ITALIA " de Hippolyte Taine Editura Sport -Turism 1983

---

VIZUALIZĂRI: 1680 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI