Revelion Ungaria 2025

TIPĂREȘTE

Anul acesta la sugestia unui verișor am ajuns să petrecem revelionul la vecinii noștri din Ungaria. Cazarea a fost„La Contessa Castle Hotel and Event Center” (lacontessa.hu) din satul Szilvásvárad, în nordul Ungariei în apropiere de Slovacia (vezi impresii) unde am stat 4 nopți, fiind un grup de 15 persoane. Planul principal al acestui revelion era vizita la Complexul termal din Miskolc dar după ce am plătit avansul, la o lună a survenit un incendiu și acoperișul acestuia a căzut iar la ora actuală complexul e închis. Am aflat tocmai în decembrie și nu am mai avut ce face dar reconfiguram la fața locului.

Am plecat din București pe data de 29.12 la ora 06 și am ajuns la locație cam pe la ora 16. Traseul a fost cu ieșire pe la Borș 2, ocolire orașul Debrețin, Eger și hotel. Recomand vizualizare de traseu pe waze fiindcă în prima instanță aplicația te trimite pe drumuri naționale și ideal e să alegi autostrada (M). Oricum drumul a fost destul de anevoios atât la dus cât și la întors din cauza unei ceți foarte groase la noi cât și la ei. O să vă povestesc strict ce am făcut noi în cele 4 zile petrecute acolo.

În prima zi când am ajuns după ce ne-am luat camerele în primire am petrecut restul de ore la piscina interioară a hotelui iar apoi la restaurant începând cu ora 19.30 și după ce am mâncat am mai stat la un pahar de vorbă și apoi gata cu prima zi.

A doua zi după micul dejun am plecat în Kosice - Slovacia. Am achiziționat online vignetă pentru o zi și după un drum de 2 ore pe o distanță de 140 de km am ajuns la destinație. Drumul spre autostradă a fost prin pădure și datorită vremii a cam fost gheață pe el, dar apoi nu am mai avut emoții. Am ajuns în Kosice în jurul orei 12 amiază, am parcat mașinile chiar lângă centrul istoric al orașului într-o parcare cu plată iar apoi ne-am plimbat strict prin zona centrală unde am vizitat catedrala sfânta Elisabeta, o clădire foarte impozantă și cu o istorie începând cu anul 1300. După catedrală am luat la pas centrul istoric cu vizite prin magazine, sesiune cumpărături de mici suveniruri și de căscat ochii la diverse atracții.

Am avut parte de o întamplare amuzantă la o tonetă din zona târgului de Crăciun ce vindea langoși. Doar că la ei sunt cu topinguri de usturoi, smântână, ketchup ori brânză. Din cauza barierei lingvistice cu domnișoara ce vindea a intervenit o domnă ce aștepta la langoși. Noi am cerut langoși simpli cu zahăr. La auzul cuvântului de zahăr le-a căzut fața! Cum cu zahăr? Doar cu zahăr? Nu există așa ceva! Cine naiba mănâncă doar cu zahăr! A început o dezbatere acolo cu contraargumete și binențeles că au mai apărut alte femei și deja situația era tragi-comică. Cum doar cu zahăr? În fine după parlamentări și scuipat în sân din partea slovacelor am primit langoșii simpli pe care în dușmănia lor i-am asezonat doar cu zahăr ȘD. După 3 ore petrecute aici ne-am pus în mișcare înapoi către hotel, tot 140 de km dar cu un timp petrecut mai mult pe drum fiindcă ne-am oprit și într-un Lidl din orașul Miskolc eu fiind în căutarea unui pistol de desfăcut roți auto iar la noi în țară acest model nu se află la vânzare. Oricum pentru mine a fost un șoc când am văzut cât de mare e Lidl-ul din Ungaria și câte produse au la vânzare în comparație față de ce avem în România. Binențeles că la hotel a urmat spa-ul, masa de seară, și apoi un pahar de vorbă în holul hotelui unde eram întreținuți în surdină de un cântăreț la orgă.

A treia zi după masa de dimineață am plecat în împrejurimile castelului. Lângă hipodromul din localitate există un punct acces către diferite obiective cum ar fi mica cascadă Fatyol ori turnul Mileniului. Plătești o mica taxă modică ca să poți intra cu mașina fiindcă e zonă privată. La cascadă nu am anjuns din comoditate fiindcă nu am vrut să mergem pe jos 2 km, însă am mers la turnul Mileniului cu mașina. Acest turn oferă o priveliște magnifică fiindcă e cel mai înalt punct al locului la o înălțime de 850 de metri dar din cauza ceții nu am văzut absolut nimic de la înălțime. După turn am mai mers la o casă din pădure pe care am numit-o căsuța din Preerie. Total pe lângă film această titulatură însă peisajul a meritat datorită zăpezii. Pe anul acesta doar acolo în pădure am văzut zăpadă din belșug. De aici după ce am văzut natura am plecat în orașul Eger la o distanță de 28 km. Am parcat mașina într-o parcare privată chiar lângă centrul istoric. Zona respectivă foarte animată și de cum am pășit ne-a lovit o aromă de kurtos-kalaks și hai direct acolo.

În timp ce noi ne agitam cu ce arome să luăm hop că doamna de acolo ne întreabă în română! De unde din România sunteți? După ce i-am spus că suntem din magnificul București ea ne-a povestit că are stand cu kurtos-kalaks și la Metro Băneasa. Dar marea ei nedumerire era ce căutăm în zona respectivă că turiși români nu sunt deloc pe acolo. Oricum eram în afara peisajului și pe acolo. Aici în Eger am vizitat Biserica Sfântul Antonie de Padova, construită pentru ordinul minorit ce este impresionantă atât la exterior cât și la interior prin stilul său baroc. De aici am mers către Catedrala Sf. Mihail și Sf. Ioan care este foarte mare și impunătoare fiind a 3-a ca mărime din Ungaria. După acest obiectiv ne-am îndreptat la mașină și apoi hai la hotel. Oricum Eger este un oraș foarte ofertant din punct de vedere al obiectivelor istorice pe care noi din păcate nu le-am văzut și sper să mai ajungem. Am ajuns la hotel și iar hai la piscină. După bălăceală, ne-am pregătit pentru ultima seară a anului și îmbrăcați elegant, parfumați am purces către sala de evenimente a hotelului.

Acolo am ajuns cam ultimii și binențeles toți ochii ațintiți către noi. Cea mai mare masă era a noastră și poziționtă în lateralul sălii de evenimente. Mâncare și dulciuri din belșug iar băutura la comandă. Ospătarul de l-am avut la masa noastră era și el curios care au fost motivele noastre de am ales această locație findcă români mai deloc în zona aceea cu toate că sunt locații în Ungaria unde românii sunt prezenți în număr foarte mare ca și exemplu Hajdúszoboszló. Atmosfera a fost animată de un dj cu muzică internațională din anii 80-90 plus un duo ce cânta live muzica ungurească cu tendințe spre rock-roll. Însă deliciul serii a fost organizarea unui mini casino unde invitații au putut juca poker, ruletă și black-jack dar fără bani. Distracția în sine a fost ce a contat. Soția mea era în al 9-lea cer când s-a așezat la masa de poker și a început jocul. A mai fost și o tombolă unde premiul cel mare era plimbarea cu o căruță trasă de un cal timp de o oră prin sat, premiu câștigat de soție dar nu am beneficiat fiindcă aveau liber tocmai în ziua când plecam noi acasă și am donat premiul la recepție cu rugămintea să îl dea unei familii cu copii. Când a venit ora 12 noaptea toți oaspeții am fost rugați să ne ridicăm în picioare, a urmat o numărătoare inversă în ungurește și când s-a încheiat, spiritul balcanic a ieșit din noi și pentru câteva secunde am început cu chiote, ciocniri de pahare, pupături…... apucături tipic românești dar pe fundal a început să se audă o melodie ce creștea în intensitate și atunci soția s-a sesizat! Măăăi… … ăștia cântă imnul național! Întradevăr ei au început să recite imnul, noi am luat o poziție respectuoasă față de ei și pe alocuri mai vedeai câte un ochi scrutător să vadă ce facem noi. După intonarea imnului, între ei foarte protocolari doar o simplă ciocnire de cupe de șampanie și cam atât. Noi am ieșit din sală și afără am aprins câteva artificii din acelea clasice fiind spectacolul nostru. După ora 12 au adus mâncare tradițională ungurească, adică un fel de sarmale și carne de porc afumată. Oricum la ora 1.30 am părăsit și noi sala de evenimente dar când m-am uitat mai bine eram tot cam ultimii.

A patra zi ca și în celelalte zile după micul dejun, a urmat o sesiune de masaj și am mai plecat încă o dată în orașul Eger cu dorința de a vedea cetatea. Am parcat mașina la parcarea cu plată și apoi pe jos către cetate. Drumul pe străduțele acelea mici e foarte plăcut iar pe alocuri sunt statui foarte frumoase iar vizita cetății te poartă în trecut cu câteva sute de ani. Foarte bine conservată și renovată ce oferă o priveliște nemaipomenită asupra orașului plus cu multe obiective de văzut în interior. Ce pot să spun e că anul 1552 a reprezentat un important punct de cotitură în istoria regatului Ungar prin această locație în luptele cu turcii. Oricum e destul de mare și sincer nu am reușit să o vizităm în totalitate. Un mare impediment a fost și frigul pătrunzător de te făcea să pleci din loc. După vizita cetății am mai mers pe străduțele din zona respectivă și apoi hai la hotel. Și clasic încă o sesiune la piscină, masa de seară, un pahar de vorbă și la somn.

În a cincea zi ușor și sigur am plecat către țară. Mai stăm încă 12 luni și așteptăm următorul revelion. Unde? Vedem noi!

La final nu pot spune decât că am fost foarte încântat, aș mai veni nu aș mai veni…... sunt indecis acum dar recomand această experiență. În special datorită locurilor din zona respectiva plus că nu am văzut conaționali și locurile merită explorate.

---

VIZUALIZĂRI: 178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI