Parcul Naţional Anaga - evadare în natură

TIPĂREȘTE

Din capul locului, cu referire la planificarea sejurului în Insula Tenerife, am hotărât ca cel puţin o zi să fie rezervată Parcului Natural Anaga situat în partea NE extrem sau în ciocul raţei, proiecţia unei asemenea păsări fiind cel mai apropiată – din punctul meu de vedere – de forma geografică a insulei.  

Citisem că această zonă este cea mai verde şi cu trasee de drumeţie foarte frumoase, motiv numai bun să ajungem pe acolo.

Aşa că plecăm de dimineaţă din San Cristobal de La Laguna şi ne îndreptăm spre Mirador Cruz del Carmen, punctul de maxim interes al parcului, unde e amenajată o parcare destul de mare dar devenită neîncăpătoare la ora sosirii noastre, deşi vremea nu se arăta tocmai prielnică, o ceaţă densă învăluind pădurea.

Trebuia să aştepţi să plece cineva  pentru a ocupa locul proaspăt devenit liber, parcarea autoturismelor în afara spaţiului special marcat nefiind un sport care atrage adepţi.

Punctul de belvedere amenajat sub forma unui balcon nu oferea decât o pâclă groasă ce aveai senzaţia că îţi intră în ochi, în combinaţie cu stropii foarte fini de umezeală. Pe o vreme senină ai avea de aici o vedere până spre Vârful Teide, însă te mulţumeşti, vrând-nevrând, doar cu bariera de gri a tot ceea ce poate însemna văzduh.

Din parcare drumeţii pot alege mai multe trasee, de diferite dificultăţi sau lungimi, potrivit aptitudinilor fiecăruia.  

Alesesem de acasă unul moderat şi circular de 12,5 kilometri cu panorame asupra satelor Chinemada şi Carboneras, numai că la faţa locului am abandonat planul din cauza ceţii.  

Şi am luat-o pe Sendero de los Sentidos (Calea Simţurilor), care combină 3 trasee diferite de dificultate şi lungime, concepute pentru a ajuta turiştii să interacţioneze cu natura. Adică să privească, să audă, să atingă şi să miroase ce are de oferit aceasta pe o distanţă de aproximativ 2,5 kilometri.

Există mai multe semne care te vor îndemna să te opreşti o clipă pentru a admira împrejurimile folosind unul dintre simţurile tale.

Poţi alege traseul cate ţi se potriveşte cel mai bine. Traseul 1 este pentru vizitatorii cu mobilitate redusă şi se circulă pe un drum confecţionat din scânduri iar celelalte două sunt ceva mai lungi şi cu pante mai serioase.

Împreună, acestea parcurg parte a unui vechi drum regal care lega oraşele Anaga şi La Laguna. Încă se văd urmele treptelor vechi, scrurgerile prin care circula apa. Uneori cărarea taie prin sol şi stâncă şi ai impresia că pătrunzi în interiorul pământului.  

Iei oricare dintre cele 3 poteci – noi le-am călcat pe toate – şi intri pe un tărâm desprins din poveşti. Înaintezi pe drumul foarte bine marcat şi flancat de diverse specii de arbori care par a se suci, răsuci şi contorsiona, creând peisaje splendide în care aştepţi să se furişeze, la adăpostul ceţii, elfii sau spiriduşii.  

Pe aceleaşi coordonate înaintăm şi pe un alt traseu, Pista las Hiedras, supranumit “Calea magiei, de la vizibil la invizibil” , cu trimitere clară la a-ţi lăsa imaginaţia să zburde în voie, să vezi sau să îţi închipui sumedenii de lucruri.

Cărarea lungă de 3,7 kilometri îşi ia numele de la cantitatea de iederă specifică zonei ce poate fi zărită din belşug pe margine. Prin pădurea de dafin te poţi bucura de unele privelişti panoramice cu satul El Batan undeva jos, înghesuit între râpe.  

Este de apreciat interesul depus de autorităţi sau ONG-uri pentru marcarea acestor trasee care ajung să se întretaie unele cu altele şi să îţi permită accesul lesne la unele sate sau alte obiective naturale de interes.  

Eforturile şi abnegaţia noastră de a drumeţi ne este răsplătită de natură, cea care îşi trimite soarele să spargă ceaţa cu nişte suliţe mai ascuţite decât de dimineaţă iar victoria se traduce prin imagini care te lasă cu gura căscată în timp ce îţi roteşti privirile dinspre vârfurile munţilor spre apele oceanului.

De la cenuşiul ceţei ce nu se dă chiar plecată din vârf, un cer dezgolit şi de un albastru clar în partea senină şi coame înverzite ce alunecă spre apele Atlanticului, natura ne dezmiardă unul din simţuri, cel al văzului.

În plimbarea prin pădure ne fusese desfătat şi cel al mirosului astfel că nu ne rămâne decât să ne convingem că suntem şi prezenţi acolo. Iar pentru asta folosim pipăitul…

Nu mă satur să admir satele mici şi terasele amenajate cu multă muncă pe culmile muntoase sau de cele aflate la capătul drumurilor înguste ce coboară până la ţărm.

Pe unul asemănător punem maşina în mişcare către satul Taganana, un nume atât de frumos şi melodios!  Şi una dintre primele așezări fondate de cuceritorii spanioli, cu al său faimos cartier Portugalia, o bijuterie istorică autentică.

În sat e ridicată Iglesia de Nuestra Senora de Las Nievas, una dintre cele mai vechi biserici din Tenerife, ridicată la începutul secolului al XVI-lea pentru oamenii care veneau să lucreze la plantaţiile de trestie de zahăr.

Ca o curiozitate, la intrarea în sat de pe una dintre poteci am dat peste un indicator ce ne semnala prezenţa unor perii de rădăcină, un grătar de fier şi rugămintea de a nu intra cu bocancii murdari de noroi în sat.

Tot aici ne-am ostoit foamea la un restaurant nu prea arătos dar cu gustări delicioase, cu un vad foarte bun – a se citi “chiar pe marginea şoselei” – aflat printre preferinţele multora dintre cei care îşi continuau drumul spre splendidele Roque de las Animas sau Playa de Benijo, foarte frumoasă şi mărginită de apă şi stânci maro şi recomandată a fi vizitată la apus.

Cu ceaţă misterioasă şi soare orbitor, cu poteci strâmte şi şosele excelente, cu sate tipic canareze având uliţe înguste de piatră şi clădiri de care te minunezi că pot sta în picioare de suple ce sunt, Parcul Naţional Anaga îţi oferă o excelentă oportunitate de a evada în natură.

O alternativă pentru cei amatori de drumeţii şi pasionaţi de mişcarea în natură.   

---

VIZUALIZĂRI: 6110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI