GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
După ziua de drumeţie am planificat una de vizite la pas prin satele şi oraşele din partea de nord a insulei.
Adept al şofatului pe drumuri locale în detrimentul autostrăzilor – ocazie de a trece prin localităţi şi posibilităţi de oprire în puncte de interes, nu neapărat din cauza costurilor (iar în Tenerife nu se plăteşte taxă de utilizare a acestora) – ieşim imediat din TF-5 şi începem să urcăm. Şi urcăm pe uliţele înguste ale unor sate de zici că s-au străduit constructorii să bată recorduri de înclinaţii…
Adevărul e că locurile prin care trecem sunt frumoase iar dacă priveşti în stânga vezi undeva jos Atlanticul cu plajele şi hotelurile aliniate pe ţărmul acestuia.
Dar cea mai frumoasă vedere o avem de pe terasa Miradorului El Lance, cu atât de frumoasa Vale Orotava în faţa ochilor, întinsă între culmile muntoase la dreapta şi malul oceanului la stânga, o întindere foarte verde, presărată cu sate şi câmpuri agricole terasate.
După cum aveam să aflăm ulterior dintr-un documentar văzut la un alt obiectiv turistic, Valea Orotava s-a format prin surparea unei porţiuni din lanţul muntos pomenit adineauri şi alunecarea acestuia spre apă, dând naştere astfel celei mai fertile zone din Insula Tenerife.
Prin apropiere trece traseul de drumeţie 0.4. 0., o provocare unică în Europa, pe care călătoreşti într-o singură zi de la malul Oceanului Atlantic – Playa del Socorro - până pe Vârful Teide. Îţi trebuie doar rezistenţă…
Lângă mirador stă de strajă impozanta statuie din metal a lui El Mencey Bentor, conducătorul luptei de rezistenţă a băştinaşilor din nord împotriva trupelor invadatoare castiliene, cel care a ales să se arunce de pe aceste stânci pentru a nu fi prins de inamici.
Statuia mi-a adus aminte imediat de cea a lui Cristiano Ronaldo din Funchal, nu neapărat prin mărime ci datorită materialului de construcţie şi, mai ales, a unui anumit loc anatomic preponderant atins de turişti…
Ajunşi în La Orotava facem prima oprire în Museo Artesiana Iberoamericana, instituţie care funcţionează în interiorul fostei mănăstiri dominicane San Benito Abad, clădire frumoasă şi remarcabilă pentru galeriile de lemn şi coloane din piatră cu capiteluri toscane plus arcadele exterioare.
Pe faţada clădirii au supravieţuit simboluri specific ordinului dominican, respectiv torţa şi câinele, alături de o uşă cu fine sculpture străvechi.
Pe străzile înguste şi în pantă ale centrului vechi găseşti o pleiadă de case tradiţionale, multe dintre acestea renovate şi devenite atracţii turistice deschise publicului, unele gratuit iar altele în schimbul unor taxe nu foarte mari.
Majoritatea acestor imobile au balcoane de lemn, tavane în stil mudejar şi încă prezintă stema heraldică a familiilor bogate ce le-au avut în proprietate odinioară.
Ca exemple menţionez Casa Mesa, Casa Torre Hermosa, Casa Egon, Casa Lercaro, Casa Molina şi, în special, Casa de los Balcones, cea mai cunoscută din oraş, ridicată în anul 1632 de cei mai mari dulgheri ai vremii. În momentul de faţă, casa este muzeu şi adăposteşte o mare colecţie de antichităţi ale familiei familiei Mendez Fonseca, primul proprietar.
Tot în zona veche se află şi primăria oraşului – sau Palacio Municipal - în care poţi intra şi admira holurile elegante, acoperite cu covoare moi şi elegante, fotolii şi canapele de epocă sau sălile în care se ţin şedinţele mai marilor urbei.
Pe esplanada din faţa acesteia erau reprezentate în această perioadă scene specifice sărbătorii Crăciunului. Tot aici, în 13 iunie 2007 - cu ocazia festivităţilor întru cinstirea patronului spiritual al oraşului - a fost prezentată cea mai mare pictură pe nisip (859,42 mp), record omologat de Guiness Book.
În spatele clădirii, care şi ea a fost în trecut o mănăstire, se află Hijuela del Jardin Botanico, amenajată în fosta grădină a călugăriţelor cu scopul iniţial de a fi o pepieră de plante pentru amenajarea peisagistică a oraşului.
Odată intrat pe poarta de fier forjat cu frumoase ornamente dai de un spaţiu umbros şi plăcut mirositor, nu prea mare, în care te plimbi agale admirând interesantele flori (Taiwania cryptomerioides), arbuştii şi copacii locali sau aclimatizaţi pe aceste meleaguri.
Aici ne-am făcut iniţierea în admirarea florilor iar continuarea s-a desăvârşit la o depărtare de 280 m, în Jardin Victoria (cunoscută şi drept Jardines del Marquesado de la Quinta Roja), grădină publică cu intrare gratuită în intervalul 9 – 20.
Construcţia acesteia e legată de refuzul autorităţilor locale de a-l înmormânta în cimitirul local pe marchizul de Quinta Roja, moment în care mama lui a decis să transforme şi să amenajeze grădinile casei sale în loc de veci pentru fiul ei, ridicând şi un panteon de familie în punctul cel mai înalt, decorat cu simboluri masonice.
Terasată pe câteva nivele, impecabil tunsă şi îngrijită, cu mici fântâni arteziene din care ţâşnea apa foarte curată, cu multe specii de flori în multitudine de culori şi cu un balcon de unde priveşti oraşul aflat dedesubt şi depărtările până la ocean, grădina v-o recomand călduros să o aveţi în vedere când ajungeţi pe acolo.
Ajunşi în cocheta Plaza de la Constitucion avem la dreapta noastră superba Casa Ascanio, una de dimensiuni enorme pentru vremea în care a fost ridicată, în anul 1928, la dorinţa unui cuplu de tineri căsătoriţi.
Pe lângă frumuseţea intrisecă a clădirii, sunt de admirat paturile de flori şi grădinile romantice pline de plante precum şi locaţia unor băncuţe sub bolţi de verdeaţă.
Devenită actualmente centru cultural, în interiorul ei este amenajat un bar – cu posibilitatea de a fi servit şi pe terasă – şi săli pentru diverse cursuri de tenis de masă, aquagym, nataţie sau pilates. Cred că e o adevărată plăcere să faci mişcare în acele încăperi.
La Orotava este unul dintre orașele în care multe cupluri – locale sau străine - aleg să se căsătorească, bisericile istorice ale oraşului și eleganta primărie sunt clădirile preferate pentru ceremonie iar pentru petrecere mirii şi miresele aleg conace și moșii vechi din Canare pentru a trăi o zi specială și a-și surprinde oaspeții.
Localitatea e plină de flori, crăciuniţe în această perioadă a anului, plantate în diverse suporturi aflate pe stâlpi, caldarâm sau balcoane la distanţe foarte mici între ele, astfel încât ai impresia că păşeşti pe culoare marcate.
Ultimul obiectiv vizitat din oraş este Iglesia de Nuestra Senora de la Concepcion, datată istoric 1768 - 1788 şi ridicată pe locul unei foste biserici parohiale construită în anul 1503 cu finanţare din bani rezultaţi în urma comerţului cu America.
Firul traseului ne duce apoi în Puerto de la Cruz, cea mai mare localitate din nordul insulei, un bun punct de stabilire a bazei de staţionare şi de plecare spre alte locuri interesante.
Aici doream să vizităm Jardin de Orquideas Sitio Litre, cea mai veche grădină şi cea mai mare colecţie de orhidee de pe insulă, prin care a trecut şi Agatha Christie. Numai că preumblările noastre şi mocăitul prin La Orotava au determinat o întârzierede 24 minute peste ora 14.30 până la care era deschisă publicului, astfel că nu ne-a rămas decât să dăm un ocol zidurilor înalte în speranţa că vom găsi vreun locşor prin care să privim înăuntru. Da de unde…
Ne rămâne doar o plimbare prin Jardin Botanico, deschis până la ora 18.00, preţ de acces 3 euro, ale cărei baze au fost puse de Regele Carlos.
Într-o configuraţie dreptunghiulară, cu alei drepte ce se întretaie de-a lungul şi de-a latul, grădina are o colecţie importantă de specii tropicale şi subtropicale, unele de interes economic iar altele de valoare ornamentală, precum palmieri, bromeliade, smochini dar şi peste 40.000 de exemplare uscate de flora canareză.
Deşi în nu prea vastele mele cunoştinţe despre flori îmi imaginam ficusul doar în ghivece, aici am avut ocazia şi marea surpriză de a admira un exemplar gigant de Ficus macrophylla originar din Lord Howe – o mică insulă din estul Australiei -, cu un trunchi central enorm, înalt de 25 metri şi un diametru de aproape 9 metri, înconjurat de rădăcini adventive mari, plantat în anii 70, plantă ce reprezintă simbolul acestei grădini.
Dacă vă întrebaţi ce sunt rădăcinile adventive, aflaţi că acestea cresc oriunde pe partea aeriană a plantei şi acţionează ca şi coloane sau contraforturi pentru susţinerea ramurilor, permiţând copacului să se răspândească pe o mare suprafaţă. M-am informat şi eu la faţa locului…
Luăm nişte aer oceanic în urma plimbării pe faleză apoi facem cale întoarsă spre cazare, cu stop în Icod de los Vinos, la Millennial Dragon Tree Park (5 euro intrarea) cu al său faimos arbore de dragon milenar - drago milenario - despre care se crede că are peste 1.000 de ani, 18 metri înălțime, un diametru al coroanei de aproximativ 20 de metri, un perimetru la baza trunchiului de încă douăzeci de metri, vreo trei sute de ramuri principale şi o greutate de aproximativ 65 tone.
Într-un loc special al parcului, în nişte peşteri funerare săpate în stânci dai peste locul în care zice-se că se află mumiile Guanche, trupuri îmbălsămate cu intenţia de a fi menţinute uscate şi fără să putrezească o lungă perioadă de timp după moarte.
Grădina plantelor medicinale are şi ea dedicată o zonă de vreme ce din cele aproape 2.000 plante sălbatice ce cresc în Insulele Canare se estimează că aproximativ 10% sunt medicinale. Tăbliţe cu explicaţii în spaniolă, engleză şi germane oferă explicaţii despre bolile tratate de fiecare plantă şi modul de administrare.
Ieşind din parc dăm peste foarte frumoasă Casa Museo Los Caceres, o clădire albă ca spuma laptelui, cu balcoanele şi canaturile geamurilor maronii situată în splendida Plaza de Andres de Lorenzo-Caceres, piaţeta centrală a localităţii, cu un design apropiat de classicism - alei largi, grădini, fântâni, un chioşc, o pergolă şi un o scară de piatră minunată.
La ceas de seară urmărim şi noi puţin din spectacolul artistic al unei orchestre muzicale ce se produce în această piaţă, dau o tură prin muzeul clubului local de fotbal în care sunt expuse primele echipamente de joc îmbrăcate de sportive, asemănătoare unor pijamale în dungi, după care ne retragem pe terasa vilei în care suntem cazaţi, la un pahar de vin canarez în foşnetul frunzelor de banane stârnite de briza Atlanticului.
Trimis de Marius 72 in 12.01.24 14:57:52
- Alte destinații turistice prin care a fost: Federaţia Rusă, Austria, Belgia, Franţa, Croaţia, Estonia, Ucraina, Moldova, Spania, Germania, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Irlanda, Irlanda de Nord, Turcia, Grecia, Malta, Iordania, Portugalia, Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Anglia, Scoția, Țara Galilor, Olanda, Slovenia, Vietnam
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 Parcul Naţional Anaga - evadare în natură — scris în 22.01.24 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Capitalele Insulei Tenerife — scris în 23.01.24 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Prima zi de drumeţie în Tenerife — scris în 05.01.24 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Prin Tenerife între două lumi — scris în 04.01.24 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Vacanță de 13 zile în 3 dintre Insule Canare — scris în 26.12.23 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Candelaria - orașul sacru al insulelor Canare — scris în 13.06.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Promenadă în Puerto de la Cruz — scris în 14.05.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ