Santorini – Insula ce oferă amintiri magice

TIPĂREȘTE

Deși este foarte greu să faci un top cu cele mai frumoase insule grecești pentru că fiecare are ceva unic, cu siguranță cea mai cunoscută dintre acestea este Santorini. Cine nu cunoaște oare imaginile cu apusurile fabuloase, cu morile de vânt cicladice și casele albe cocoțate pe dealuri care parcă ar fi gata să se prăbușească în mare?

Spectaculoasă și unică, insula are 76 km² și forma de semilună. Însă Santorini nu a arătat mereu așa. O serie de catastrofe naturale și cutremure au desenat insula pe care o vedem azi. Cea mai importantă dintre ele a fost erupția vulcanică din anul 1500 i. Hr când o bună parte din centrul insulei s-a prăbusit în mare.

Rezultatul este apariția singurei caldere scufundate din lume. Eruptiile periodice care au avut loc de-a lungul timpului au stat de asemenea la baza formarii micuțelor insulițe Palea Kameni, recunoscuta pentru apele termale bogate în proprietăți terapeutice și Nea Kameni care este o minune naturală creată în întregime din lavă după cutremurul din anul 1950.

În ciuda faptului că vulcanul din Santorini este în continuare activ, pe stâncile înalte de 300 de metri ce încadrează caldera, stau cocoțate sute de case, hoteluri si vile superbe, celebre datorită arhitecturii unice.

Înainte de a pleca in vacanță citisem mult despre insula, văzusem sute de imagini și mă întrebam dacă o să mai fiu impresionată de ceva, dar vă asigur că toate aceste fotografii sunt copii palide ale originalului pentru că nimic nu poate fi comparat cu senzația pe care o ai atunci când ești aici și privești cum soarele coboară în mare.

Îmi doream de un an să ajung în Santorini, de când compania aviatică roz a introdus pe harta zborurilor din Timișoara și acestă destinație. Încă din luna ianuarie am rezervat pe Booking com două cazări pentru sfârșit de iunie, ambele cu anulare gratuită până cu două săptămâni înainte de plecare. Preturile la începutul anului au fost foarte bune, s-a dovedit o alegere inspirată pentru că prin mai erau deja duble. Cu o lună înainte de plecare am anulat una dintre rezervări, alegând ca Studios Halaris din Perissa să fie gazda noastră pentru o săptămână. Am ales această cazare pentru că doream să ne putem bucura și de plajă, mare și soare, iar cele mai potrivite pentru acesta sunt Perissa sau Kamari. Studios Halaris este foarte aproape de plajă și vizavi de stația de autobuze aflată în dreptul Bisericii Sfintei Cruci.

Din aeroport am dorit să închiriem o mașină însă prețurile erau destul de mari, o săptămână 495 Eur, prin urmare am zis că ne vom orienta la fața locului în Perissa dacă o să închiriem sau nu, aici însă a fost o altă problemă pentru că deși prețurile erau mai mici, toate firmele nu ofereau asigurare full ci doar cu franciză sau fără asigurare, astfel că am renunțat la idee. Am mers peste tot cu transportul în comun care este bine pus la punct, autobuze moderne, cu aer condiționat care uneori sufla chiar prea rece. A fost foarte bine și datorită faptului că așa cum am spus cazarea noastră era imediat lângă stația capăt de linie din Perissa, astfel că mereu am avut loc pe scaune.

Fira este stația principală, aici ajung și de aici pleacă toate autobuzele, nu este posibil spre exemplu să mergeți direct de la aeroport la Perissa, sau de la Perissa la Oia sau spre altă destinație de pe insula, va trebui să schimbați autobuzul in Fira. Deși era ultima săptămână din iunie, primele două zile ale sejurului a fost foarte cald însă din cea de a treia zi a început să adie vântul pentru ca mai apoi în ultima noapte a șederii noastre pe insula Meltemi să bată cu putere astfel încât trosneau toate obloanele vilei. Am făcut plajă pe sezlongurile aparținând tavernei Aquarius, în apropierea Muntelui Mesa Vouno care separă Perissa de Kamari și din ce am observat aici intrarea este mai lină în mare. Două sezlonguri și o umbrelă au costat 10 Eur iar dacă mai doreai un sezlong trebuia să plătești încă 10 Eur pentru că se plătea de umbrelă. Masa de prânz o luam tot la taverna Aquarius, mâncare foarte bună, porții mari și prețuri decente iar din partea casei am primit mereu câte un desert.

Aproape in fiecare seară am mers in Fira (sau Thira), capitala insulei, pentru a asista la spectacolul fascinant al apusului de soare. Istoria Firei a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când venețienii și comunitatea catolică au părăsit Castelul Skaros din Imerovigli (capitala de la acea vreme), după o perioadă cu multe de cutremure. Fira este o așezare cosmopolită cu case albe ce parcă sunt gata să se prăbușească în mare, o combinație perfecta între frumusetea locului, viață de noapte dar și o destinație ideală pentru cei ce vor să facă shopping. Am luat-o pe jos din stația centrală și orientându-ne după mulțimea de oameni din câțiva pași am ajuns pe marginea calderei unde o mare de turiști de toate națiile așteptau spectacolul naturii, cățărați pe ziduri sau stand pe bănci ori la terasele ce asigurau priveliște și aveau prețuri pe măsură. Farmecul locului a fost sporit într-o seară de actorii teatrului din Fira care cântau și împărțeau pliante invitând turiștii să participle la punerea în scenă a unei nunți grecești cu dansuri tradiționale. În seara următoare în timp ce urmăream cum soarele coboară încet în mare iar cerul se înflăcărează, o altă artistă aflată în fața catedralei ortodoxe ne-a încântat cu muzică superbă grecească.

Într-o altă seară autobuzul ne-a purtat peste dealuri spre Oia, orașul vedetă din nordul insulei. Șoseaua a fost extraordinar de aglomerată deși mai erau două ore până la apus. Oia oferă priveliști de vis dar toate străzile au fost mult prea pline de turiști, prin urmare atâta îmbulzeală pare că atenuează din farmecul locului. În Oia sunt câteva magazine cu produse ale marilor case de modă, dar și diferite magazine cu suveniruri, toate foarte aranjate. Am reușit cu greu să înaintăm pe strada pavată cu marmură ce se întinde de-a lungul falezei și să ne facem loc pentru a smulge câteva poze peste capetele altor oameni care erau la fel de dornici ca și noi să imortalizeze frumusețea apusului de soare și a morilor de vânt din cel mai bun unghi. Ne-am retras apoi în zona din fața bisericii Panagia Platsani unde este piața centrală cu deschidere spre Caldera și profitând de faptul că aici nu mai era chiar așa de multă lume am continuat ședința foto și am admirat probabil cel mai frumos și faimos apus din lume.

Ultima seară am petrecut-o în Perissa făcând o plimbare de-a lungul falezei ce se întinde pe o lungime considerabilă și este plină de taverne, baruri și mici magazine. Perissa are o fâșie lungă de plajă neagră acoperită cu nisip vulcanic, amenajată cu sezlonguri și umbreluțe, premiată cu Blue Fag. Am făcut plajă în apropierea Muntelui Mesa Vouno, zona fiind mai apropiată de cazarea noastră dar și mai protejată de vânt datorită muntelui.

Cele șapte zile ale vacanței noastre au zburat mult prea repede, am avut și câteva emoții legate de faptul că vântul s-a întețit în ultima noapte a șederii noastre pe insulă iar avionul a plecat cu o oră întârziere spre țară.

În concluzie pot să vă spun că Santorini este absolut specială, este un tărâm de poveste care își merită cu prisosință faima, o insulă ce oferă amintiri magice care rămân în sertarul sufletului de unde sunt scoase în zilele în care avem nevoie să ne reamintim de frumusețea unor locuri prin care am trecut.

---

VIZUALIZĂRI: 8664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI