Fața autentică a Olandei - Zutphen, vechi oraș hanseatic

TIPĂREȘTE

Bine v-am găsit în 2019 … gata cu hibernarea și virozele iernii, valiza cu impresii vechi nepublicate, așteaptă să pornească la drum încet, încet.

Există 7 orașe în estul Olandei, localizate de-a lungul râul Ijssel, extrem de bine conservate și vizitate de turiști, pentru atmosfera lor medievală autentică și pentru trecutul lor măreț - ele formau în secolele 14 și 15 puternica alianță a Hansei, noutatea absolută pentru mine e o bijuterie de oraș, la 30 km de Arnhem, e vorba de Zutphen, orașul turnurilor, necunoscut europenilor.

Sunt în gara din Zutphen, o călătorie rapidă cu trenul din Amsterdam durează 1.30 minute... o nimica toată.

Am pescuit strategic orașul hanseatic la confluența a două râuri Berke și Ijssel... Zutphen e absolut minunat, e o bijuterie medievală puternică, e relativ mic, compact, pietonal și duce în sac secole de istorie, e viu, liniștit și are 450 de monumente, mai multe decât zilele anului... orașul m-a surprins prin frumusețea lui arhitecturală gotică, extrem de bine păstrată, deși a fost lovit de bombele celui de-al doilea război mondial.

Zutphen aflat în provincia Gelderland , în estul țării este orașul turnurilor de biserici și porți, era numit Torenstad fiind locuit de negustorii bogați care și-au ridicat în centrul burgului case mărețe pe vremea Hansei, vă spun din capul locului că am îndrăgit și iubit acest oraș ca un olandez adevărat.

Dacă ar fi să scriu acuma istoria sumară a orasului Zutphen, înfrățit de 40 de ani cu Satu Mare de la noi, dupa cum am observat pe o tăbliță, ar fi suficient să vă conduc agale pe la vechile lui porți.

Nu e ursit oricui să asculte șoaptele trecutului decât dacă e școlar cuminte si merge la

centrul de informare turistică VVVV în Houtmarkt pentru o scurtă documentare pe un ecran video.

Istoria veche îmbrățișează urbea cu peste 50 000 de suflete... genele lui istorice au 2000 de ani, orașul a fost fondat de franci în epoca romană... în secolul 11 Zutphen a fost o scurtă perioadă reședință regală pentru împăratul german... el este donat apoi episcopului Bernard de Utrecht, care ridică mândrețea de biserică Walburgis, pe care am ocolit-o pe soare, de jur împrejur, 78 de metri.

In 1121 puterea administrativă revine conților de Zutphen, mai târziu localitatea primește drepturi de oraș din partea contelui Otto I de Gelre, dobândind putere administrativă, curte si monedă proprie, negustorii de dincolo de Rin vor fi atrași de târgurile lui săptămânale, la fel ca și olandezii de astăzi, în zilele de joi și sâmbătă.

Intre secolele 13 si 15 Zutphen cunoaste epoca lui de glorie, devenind membru al Ligii Hanseatice, grație celor două râuri navigabile, pe unde treceau corăbiile cu mărfuri, se exporta si bere, din cele 50 de berării mai stă în picioare doar una, în centrul orașului.

Zutphen a fost orașul bătăliilor, el a fost înecat în sânge de spanioli în 1572 în timpul războiului de 80 de ani... peste 500 de locuitori au fost înecați și trimiși goi să înghețe în găurile din gheață ale râurilor. In 1591 Maurice, Prinț de Orania recucerește orașul care va fi fortificat și păzit de soldati.

Francezii lacomi pun și ei hrăpăreti mâinile pe oraș în două reprize istorice și dacă înaintăm pe lujerul timpului ajungem în perioada celui de al doilea război mondial.

Podurile de pe Ijssel sunt martorele unor lupte grele cu germanii, centrul istoric din Zutphen suferă pagubube serioase, totusi el supraviețuieste miraculos.

Nesațul cunoasterii se instalează în turistul contemporan, încep explorarea urbei necunoscute pornind chiar de la gara cu o arhitectură modernă, ciudată rău.

Zutphen e un oraș de măreție monumentală cu un lanț de trei piețe istorice.

Nu știu acum cum o să vă trezesc eu poftele turistice, condeiul meu zboară deja prin centrul vechi doldora de bogăție arhitecturală, e îndestulat cu istorie veche și clădiri monument din secolele 13-16, restaurate... parcă sunt într-un muzeu în aer liber.

O chestie extrem de ciudată... am trecut printr-un lanț de trei piețe istorice dispuse în formă de semicerc, ele formau pe vremuri un canal de apărare împotriva atacurilor vikingilor.

Groenmarkt e fosta piață de legume care apare pe harta orașului în secolul 14... în jurul meu sunt numai case stilate... călătoresti prin toate secolele începând cu epoca Hansei, atunci s-au ridicat casele de cărămidă ale negustorilor bogați, înfrumusețate ulterior cu fațade renascentiste.

Groenmarkt e un tablou medieval autentic dominat de clădirea impozantă a unui turn uriaș

Winjnhuistoren , turnul casei cu vinuri care datează din 1616.

La numărul 13 e fațada unei clădiri cu numele De Koning Van Zweden (regele Suediei) care face referire la relațiile de comerț ale orașului din vremea Hansei.

Aici erau degustate vinurile, dar execuțiile publice medievale atrăgeau deopotrivă mulțimea în acesastă piață... turnul are un belfry cu 47 de ceasuri... dincolo de turnul vinului e Huis Gelre, casa gotică a unui conte din sec 14, devenită astăzi un faimos salon de înghețată, mi-am văzut reflecția într-o vitrină și mi-am pus pofta în cui.

Miezul orașului e în Houtmarkt , numele pieței amintește de comerțul cu lemne din secolul 14... negustorii din diverse orașe veneau la Zutphen să facă negoț cu lemnul cărat pe calea apei... ei aduceau pe Ijssel de la Marea Baltică, hering, unt, sau vin de pe Rin... ultima e Zaadmarkt la sud.

Pe traseu ochii mei depistează rapid o poartă veche de la 1723, un moș și o babă din piatră indică faptul că aici locuiau persoanele în vârstă... pătrund pe o alee linistită și descopăr cu uimire o curte interioară secretă, Het Oude Borhof și mai veche... e aici un complex de clădiri, în curtea interioară e liniște deplină.

Huis Borro e casa care a apaținut unui canonic bogat în 1320, la moartea sa el a lăsat averea unei fundații pentru ajutorarea oamenilor bătrani și săraci... a scris în testament ca nimeni nu are voie să schimbe destinația acesteia.

Accesul în vechiul Zutphen fortificat era posibil prin mai multe porți, urmând zidurile orașului ajung la est la râul Berkel și implicit la Berekelpoort (1320), care unea orașul vechi de cel nou... azi ea este o ruină în parcul burgului. Pe aici intrau și plecau vasele pe vremea Hansei, poarta putea fi închisă în caz de ostilități.

Spanjaardpoort. Poarta spaniolă e mai la nord, la estul gării, ea amintește evident de sosirea spaniolilor la Zutphen în 1572 și de asediul sângeros al orașului.

In zona de sud –vest se ajunge la Turnul Burgon, Bourgonjetoren1457, un loc perfect pentru a observa linia de apărare a orașului fortificat.

In 1775 un baron a primit permisiunea să ridice o cupolă pe vârful turnului, acolo obișnuia domnia sa să servească ceaiul, să admire râul Ijssel și să scrie cărți... turnului i se mai zice și Martinettoren.

In 1414 se ridică o nouă parte a orașului la sud, Drogennapstoren , (1444) pe malurile râului Berkel între Zaadmarkt și canalul Martinet, e una din cele două porți păstrate, ea delimitează lumea de ieri de cea de azi, trecutul se unește cu prezentul.

Această clădire emblematică a devenit turn de apă (1888 - 1927), numele ei derivă de la muzicianul orașului Thonis van Grof, a cărui poreclă era, drag nap’’, tipul fiind mereu doritor să tragă o dușcă de gin.

In acest turn erau pe vremuri închiși prizonierii de război... prin 1999 a fost ridicată o statuie a muzicianului, am descoperit-o mai greu, sculptura e găurită, mi-a fost teamă să intru în pielea personajului, văzând un turist cum se chinuia sa iasă din găoace.

Trec apoi printr-un arc de piatră pe sub turn și revin în Zaadmarkt, la stânga descopăr ca într-un puzzle Ruiter Kortgaard , (1639), unde era Corpul de gardă , în prezent este un magazin scump de vinuri, ochii mei se scaldă într-o sticlă de vin franțuzesc, scoasă afară pe trotuar, la expozitie într-un coș pe care scrie, vin de Provence’’, 8 euro parcă sticla.

Numele celebrului magazin olandez este Wijnhandel Schachpveld , în 2010 el a fost declarat magazinul anului.

La dreapta e Dat Bolwerk , un castel alăturat de zidurile orașului, care a fost locuit de un duce, în prezent aici este un centru de artă si gândire... am tras cu ochiul prin fereastră și m-am uitat precum vițelul la poarta nouă.

Peste drum pe Strada Pelicanului am descoperit un butic vechi de 200 de ani care vinde ceai și cafea.

Mă îndrept încetișor spre Gravenhof , cea mai veche piață istorică unde era puterea administrativă a orasului încă din anul 800... aici era odată și palatul puternicilor conți de Zutphen.

walburgiskerk.nl

Simbolul religios al orașului e Walburgiskerk , construcția acesteia a durat 800 de ani... partea ei veche e din sec. 11, ea a fost ridicată din porunca episcopului de Utrecht, după modelul bisericilor de acolo și în secolul 16 ea capătă aspectul contemporan.

In secolul 19 celebrul arhitect olandez J. Cuypres renovează edificiul care detine câteva comori apreciate.

Biserica mândră se închină sfintei Walburga, care are o statuie în piața pe latura de vest, ea a trăit în secolul 8, a fost fiica unui rege, a devenit călugărită și a fost evanghelizată... nu stiu ce miracole a făcut.

Biserica uriașă are un turn din sec. 13 și fleșa lui străpunge linia orizontului... din biserică se intră pe o ușă într-o vestită bibliotecă din secolul 16, închisă la ora vizitei mele, oricum intrarea e sub ghidaj... trebuia să achit și 5 euro pentru o mare expozitie fotografică mondială de presă... am fotografiat boltile pictate ale bisericii și un candelabru unic din sec. 14, precum și o celebră orgă Henrick Bader.

Candelabrul, capodopera din bolțile bisericii

Candelabrul lui Groneman de fier e ca o coroană, el are peste 450 de ani și are un caracter unic, e o capodoperă locală, o compozitie complexă cu o diagonală de 2,5 m agățată ingenios chiar în inima bisericii pe 4 lanțuri de fier, deasupra mormintelor conților de Zutphen, care s-au pierdut.

Am distins 12 frize decorate cu diverse elemente, oameni, animale, flori, soimi, vânători. Acesta a fost ascuns în timpul celui de –al doilea razboi mondial și restaurat ulterior, zici că este o stea.

Biblioteca cu lanțuri medievale - Librije e faimoasă în lume, eu nu știam nimic de ea, deține cărti de Copernicus și Erasmus și o traducere a primei biblii în olandeză.

E considerată cea mai veche bibliotecă/sală de lectură a Olandei din sec 16... ghidul zice că mai e una asemănătoare în Italia la Cesuna și alta în Anglia... cărțile sunt legate în lanțuri de niște bănci să nu fie furate, ele sunt uriașe și foarte grele.

Turnul cu clopote e mândria localitătii, el reprezintă un simbol al prosperitătii, măsoară 109 metri, a ars de trei ori și a fost încoronat cu o cupolă... după un nou incendiu în sec. 20 el este refăcut... mă pun pe jelanie că nu pot să urc în el pentru panoramă.

Reflectez... oare câte milioane de pași or fi urcat în turn în secole diferite... nu știu... cert e că el surâde orgolios micilor străduțe care se răsfiră la baza lui.

Peste drum ajung la Scheipenkoepel 1697 – Răsare din poezia trecutului o grotă cu scoici, un dom capodoperă după un design suedez, primită de un ambasador drept cadou de la regele Suediei.

Această grotă cu pietre minerale marchează intrarea în Muzeul Zutphen, deschis în 2017 în De Hof Van Heeckeren.

La stânga lui am trecut în revistă o terasă deschisă a unui restaurant amplasat în fața unui hotel istoric Hampshire , fostul Huize Van De Kasteele... la origini el a fost un depozit de vinuri, apoi în 1560 clădirea a devenit orfelinat și în sec. 17 resedința unui bogătaș.

Peste drum pe colț e clădirea veche a Primăriei, Stadhuis, aflată lângă Burgezaal, unde era odată în epoca Hansei casa cărnii.

Primăria veche din sec. 14 e compusă din trei case medievale... am admirat sculpturile de pe fațadă și am descoperit în apropiere și clădirea nouă a acesteia.

museazutphen.nl

Intru prin grota cu scoici si apoi într-o grădină... pe fundal e Muzeul orașului aflat într-un palat de secol 17 renovat... într-un pavilion transparent e holul de intrare... la parter e muzeul municipal, care s-a aflat initial în claustrul unei mânăstiri dominicane, pe Rosengracht, numită Broederenken (sec. 14)... acolo nu am intrat.

Ce avem aici? o colecție de istorie și arheologie și Muzeul Henriette Polack la etaj, o artistă care a supravietuit holocaustului ascunzându-se, ea este fondatoarea muzeului... sunt expuse picturi și sculpturi din arta vizuala realistă... nu exista traducere în engleza si am plecat dezamagită după o oră... am priceput doar limbajul modei, am admirat pantofi, evantaie, păpuși si pălării de modă veche.

Starea mea de „joie de vivre’’ îmi iese prin toti porii atunci când pescuiesc pe o străduță mică, laterală, un afiș care marchează intrarea mea triumfală într-un magazin muzeu ce mă unge pe suflet și face să-mi crească nivelul colesterolului.

Am nimerit într-o bombonerie clasică olandeză cu cutii nostalgice, interesant e faptul că el oferă dulciuri si pentru persoane cu alergii, fără zahăr și gluten... sunt produse și pentru vegetarieni, mă informează tânăra vânzătoare.

Muzeul magazin e situat într-o clădire veche monument, vinde 300 de feluri de bomboane olandeze, e o afacere a unei familii din 2012... cumpăr și eu puțin din fiecare și servesc și o cafea într-o sală alăturată... muzeum-shop e închis luni și marti, intrarea gratuită.

Zutphen poate fi explorat și cu barca, ai șansa să descoperi cele mai frumoase locuri plutind pe canale și pe râul Berkel timp de o oră, aceste bărci electrice au croaziere la orele 11 am, 1, pm și 3 pm, pret 5,50 euro – detalii pe fluisterboot-Zutphen. nl... as fi preferat o probă cu balonul, dar costa 165 de euro pentru olandezii zburători... ultimul meu popas a fost în Houthaven , vechiul port istoric unde există și un muzeu maritim cu vechi vase comerciale din sec. 19 și 20.

Evenimente anuale –Ijssel Festival –iulie, World Press Photo iulie –august, Festivalul ciocolatei în septembrie, Ziua națională a berii Bock în octombrie... alte detalii pe inzutphen.nl.

La Zutphen orașul este guraliv în zonele de shopping, sunt magazine mici specializate, fermecătoare care-mi amintesc de Harlem... Lange Hoofstrrat e o mică bijuterie in centrul orașului cu magazine independente ascunse în case monumentale.

Sunt o gramadă de motive pentru care iubesc acest oras unde cu sigurantă mă voi reîntoarce... duc deja dorul cutiilor nostalgice de metal cu bomboane... vara aceasta, excursia tematică în orașele hansei va continua, anul trecut am scris doar despre Zwolle.

Surse documentare - materiale ,pliante din biroul de turism ,Zutphen.

---

VIZUALIZĂRI: 1870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI