ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 15.06.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Râmnicu Vâlcea
ÎNSCRIS: 05.01.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
DEC-2018
DURATA: 1 zile
Familie
PREȚ 100 euro
incl. cost transp. (cu auto propriu)
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
3 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTA MEDIE REZULTATĂ
95.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Vacanţa în Olanda

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Doesburg, orașul hanseatic al supei de muștar și casa lui Rene Lalique

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Cum a ajuns Doesburg, oraș hanseatic pitoresc din provincia Gerdeland să pâlpâie pe radarul meu turistic? prin jocul hazardului, am fost acolo pentru că ascunde un secret, o casă muzeu cu creațiile unui maestru bijutier francez al curentului Art Nouveau... ați ghicit despre cine e vorba?

Cum s-a gravat burgul medieval în amintirile mele de turist? ca un oraș fortificat al negustorilor de odinioară afiliați Ligii hanseatice, el nu se poate desprinde de ziua de ieri, secolele 15 și 16 îți suflă în ceafă la fiecare pas, prin patrimoniul arhitectural cu 150 de monumente.

Doesburg e în capul meu un șotron vesel peste secole, are câteva chestii ieșite din comun, cum ar fi supa de muștar și 6 muzee, doar unul e special.

Doesburg, orașul muștarului din secolul 15... cum ajung acolo?

„Aș vrea sa ajung la Doesburg’’…cotcodăcește subsemnata, după 7 zile caniculare, insuportabile, sunt cam 90 de minute de condus cu masina din Amsterdam.

„Du-te soro, ce? ... te țin eu de mâini și de picioare? ’’... „Ei, dar nu e tren decât până la Arhnem, cobor la statia Dieren, apoi trebuie sa caut un autobuz, alte 40 de minute tranca tranca, transportul mă scoate din minți ’’.

„Da ce minunății să fie pe acolo, un orășel de provincie, ca multe altele ’’. Vin cu argumente, taca, taca :„Păi, e unul din orașele hanseatice istorice de pe lista celor 9 de pe râul Ijssel, e vestit pentru muștar din vechi strămoși’’.

„Si ce, trebuie să mergem până acolo, du-te la Jumbo, e muștar de Doesburg pesemne și pe rafturi ’’.

„Fetițo, vezi că-mi sare muștarul, acolo e o fundație/muzeu cu creațiile lui RenéLalique, stați pe o mină artistică de aur și habar n-aveți. ’’

„Care Lalique, francezul, ce să caute bijutierul în Olanda? mai lasă internetul și stai afara în grădină’’.

A dat norocul peste mine într-o zi cu 23 de grade, după ce fixasem perseverent tavanul zile în șir după vrăjitorul perioadei Belle Epoque, admirat de mine și la Lisabona, la muzeul Gulbenkian în 2013.

Doesburg, orașul hanseatic de pe ape

Doesburg e un oraș vechi pe Ijssel și Oude Ijssel, menționat ca oraș cu 60 de ani înaintea Amsterdamului în 1237, spre marea mândrie a celor peste 12 000 de locuitori.

E un oraș de talie mică, cu un plan urbanistic exact ca în Evul Mediu, a fost oraș fortificat si oraș de garnizoană, era râvnit de dușmani datorită poziției sale strategice, au trecut pe aici spaniolii, francezii și mai aproape pe firul istoriei, germanii în al doilea război mondial, făcând ravagii după o ședere lungă de 5 ani.

A cunoscut gloria pe vremea Hansei în secolul 15, regula lui de aur era să facă comerț pe apă cu statele nordice din Scandinavia, vasele transportau acolo textile și bere.

Negustorii se întorceau acasă cu vin și sare, erau înstăriti și au ridicat case frumoase și trainice, care se arată în fața mea, în toată gloria lor arhitecturală, cum or fi rămas ele destoinice în picioare, e altă poveste... în prezent eu arunc ochii în vitrine și galerii de artă, pe la parteul unor case vechi și mă hlizesc la o broască mare de grădină.

Fondul de aur al orașului e centrul vechi mignon, istoria e pe fiecare metru pătrat, dar zidurile spun povești pe tăblițe maro, doar în olandeză.

Doesburg și ruta eliberării

In 1945 trupele forțelor aliate au trecut Rinul, Doesburg a avut ghinionul să țină piept atacului, locuitorii s-au ascuns 2 săptămâni în beciuri și pivnițe.

Germanii au aruncat în aer, înainte de plecare, monumente și turnul bisericii mari, au fost distruse definitiv sinagoga, turnul de apă, moara și podul de pe Ijssel.

Arsenalul –de la măicuțe, la praf de pușcă și restaurant... un traseu sinuos de secole

Am parcat la periferia orașului spre vest, aproape de Arsenal pe Kloosterstraat... puzzle total, dau nas în nas cu o clădire uriașă cu obloane roșii cu 3 etaje, aflată în afara cercului istoric, semăna la exterior cu o mânăstire, ocolesc niște bălării de plante și doi pui... nu greșeam prea mult, în 1343 aici trăiau beghinele, maicile astea s-au alăturat apoi ordinului Sfântului Francisc în sec 15, ultima soră a murit în secolul 17... resedința intră în secolul 18 în proprietatea statului și primește o funcție militară, aceea de Arsenal.

Căci drăgălașul Doesburg, oraș de garnizoană în 1730, era plin de soldați care au dublat practic numărul locuitorilor, militarii părăsesc definitiv urbea în 1933, mulțumesc doamnei de la VVV, pentru informatiile turistice oferite sub forma unei fițuici în engleză preț 2 euro, harta primită gratuit marca atracțiile de top.

Arsenalul renovat după 2004 este astazi un restaurant stilat, am intrat pe o ușă din spate, unde m-a izbit mirosul de fasole și ceapă, da cârnați or avea?

Cladirea uriașă îmi dă impresia că e în convalescență, e atemporală, mă astept să iasă din ea soldați cu picioare rupte, nu iese decât un moș în scaunul cu rotile, împins de însoțitor.

In 1974 Doesburg e declarat oraș istoric, el este înconjurat parțial de liniile de apărare defensive construite în 1700 de un inginer militar.

Voi topi acum la foc mic amintirile colorate turistic, ochii mei detectează rapid atmosfera pașnică a orașului liniștit cu străzi arhaice, de o curățenie strălucitoare, înviorate de bicicletele localnicilor.

Emblema orasului e casa cântarului - sec 15, devenită cel mai vechi pub al Olandei

De Waag , actuala casă a berii este de 5 secole gazdă primitoare a tuturor călătorilor și localnicilor, aici berea curge non stop de pe vremea Hansei, era fabricată chiar în oraș si se povestește că era mai curată decât apa potabilă.

Clădirea din cărămidă roșie cu arcade tipice orașului este un exemplu de artă gotică și seamană izbitor cu arhitectura orașelor germane nordice ale Hansei, cu Lubeck de exemplu, unde am fost în anii trecuți.

Sub grinzile înalte de secole, cântăresc cu privirea decorul rustic al localului, afacerile de aur ale comerțului prosperă în această sufragerie publică a orașului, afară e o pancartă pe care scrie anul 1478, chelnerii au brațele pline de halbe și tăvi cu mâncare, servind onorabila clientelă.

A fost casa berii și apoi casa cântarului, aici veneau pe vremea Hansei negustorii să cântarească mărfurile, dar și călătorii să-si potolească foamea și setea.

Muncitorii orașului erau pe vremea aceea plătiți parțial în bere, astăzi localul e trecut în cartea recordurilor, e cel mai vechi pub din Olanda și e în top 100 pe plan național.

Pe diagonală e Het Stadhuis , un complex de clădiri ale primariei, pe colțul dintre Koepoorstraat și Rogerstraat... clădirea gotică cu frontoane din secolul 14/15 a apartinut șerifului, casa alăturată din 1633 era casa vinului, acolo magistrații își delectau oaspetii cu căni de vin de Rin, cu vinuri spaniole, franceze, portugheze sau italienești.

Primăria veche a fost extinsă în vremurile moderne, merg mai departe, peste drum, acolo unde era odată piața de grâne a Evului Mediu, harta arată o clădire din secolul 14, Het Wapen van Amsterdam, vechea casă a cărnii pe vremea Hansei.

Cât ai bate din palme ajung pe Rogerstraat la fosta închisoare, unde este acum De Roode Tooren , muzeul regional, cam în zona fostei piețe de pește, unde veneau pescarii din Elburg și Harderwijk pentru activități de comerț... am examinat de asemenea casele vechi de Veerpostraat sau Saltpoorstraat, una din străzile principale pe vremea Hansei, mi s-a părut fantomatică.

De Roode Tooren / muzeul local - intrare gratuită

Muzeul local prezintă o colecție veche de articole despre istoria orașului, eu am dat la parter peste o prăvălie cu produse alimentare, bomboane în borcane, dulciuri tradiționale, biscuti cu mustar și desigur muștar la vânzare.

O scara spiralată mortală pentru gambele mele, te conduce spre salonul lui Theo Calendebrander, primul designer industrial olandez, născut la Doesburg.

Martinikerk și turnul ei –simbolul orașului

Pe Kortestraat e Martinikerk , o bazilică gotică din cărămidă medievală (1490-1530), restaurată după daunele celui de-al doilea război mondial.

Turnul ei, al optulea ca înălțime din Olanda, străpunge linia orizontului, fiind vizibil de pe malul râului.

Acest turn nu e foarte vechi, cu o zi înainte de eliberarea orașului de sub germani, el a fost aruncat în aer, spre disperarea locuitorilor.

Au rămas intacte o parte din clopote și carillonul, în biserica simplă pe interior am găsit o expozitie despre istoricul acelor momente grele pentru istoria orasului... biserica deține în patrimoniu o orgă Walcker, monument istoric, dacă ai noroc să fii pe aici duminica, asculți gratuit un concert clasic.

Monumentul păcii e lângă biserică, e o sculptură formată din coloane înalte de 2 metri cu aripi de sticlă. In fața pedestalului e ceasul vechi de la 1549, pus sub o placă de sticlă pe care scrie„Când ceasul s-a oprit, au apărut păsarile libertatii ’’.

Am revenit în punctul alfa, la casa berii si am pornit să exploram Gasthuistrrat unde e VVV si muzeul lui RenéLalique aflat în două clădiri, una veche medievală și alta în fosta Commanderije , unde era sediul comandamentului german al cavalerilor teutoni.

In secolul 17 orașul cumpăra clădirea și o transformă în orfelinat, apoi imobilul e închirat pentru o sală de concerte, în prezent e o aripă a muzeului Lalique.

Muzeul societătii Lalique este motivul călătoriei mele la Doesburg, Renémagicianul, numit și Leonardo da Vinci al sticlei, e prezent cu zeci de exponate, bijuterii, vase multe si sticle de parfum superbe, evident ultimul articol despre Doesburg va fi despre acest muzeu, unde era sa-mi frâng gâtul pe scările inaccesibile ale unei case vechi de negustori... 13 euro intrarea.

Complexul Gasthuis

Am descoperit repede pe Gasthuistraat, o biserică din sec. 17, Gasthuikerk care a servit drept spital în Evul mediu, infirmierie și adăpost pentru sodați, din 1735 ea aparține luteranilor.

Acest lăcaș a devenit inima culturală o orașului... am intrat în curtea linistită pe o poartă, unde am nimerit într-un un azil/hofje cu o curte generoasă, m-am lăsat cuprinsă de liniștea ireală, casele erau albe, florile adevărate, e o așezare tipic olandeză din afara timpului.

Doesburg Mosterd - Boekholtstraat 22 - elogiu muștarului olandez

Călătoria în lumea muștarului din Doesburg a fost inedită pentru mine, am găsit muzeul muștarului și făbricuța pe o stradă îngustă, urmărind săgetile de pe indicatoarele turistice.

Fabrica mică și veche de la 1457 deține o rețetă proprie de muștar, ea a ramas neschimbată... pe undeva scrie„Muștarul e oferit la fiecare masă și e folosit cu majoritatea felurilor de mâncare cu cartofi și legume’’... asta e reclama, cert e că supa de muștar e servită în toate localurile din oraș, pentru mine e o zeamă galbenă consistentă, are în ea lapte, ceapă, făină, 3 linguri de mustar și un bacon crocant... nu ma atrăgea deloc, prefer doar celebrele lor bitterballen cu muștar.

Am scos 3 euro ca să-mi explice un nene în olandeză cum făceau fermierii muștarul, cum măcinau ei semintele și cum le dădeau în cap cu un pietroi într-un vas... explica în olandeză, mi-a sărit muștarul... am dat banii aiurea... ce sa fac, admir colectia de vase și borcane pentru condimentul popular... o adevarată comoară nostalgică, unică, mirosul de oțet din mica fabricuță îmi pișca nasul mofturos, am dat si de o poză cu ex -regina Beatrix decupată dintr-un ziar si lipită pe perete, te pomenești că o fi fost si ea prin Doesburg?

O localnică cu un coș pe braț intră în prăvălie și cere vânzatoarei, alta babă expirată, cum zice sorela, un borcan de muștar... mai vin apoi două localnice si pun bazele clubului muștăreselor, adică încep o partidă de taclale, cu bârfe locale.

La Doesburg se organizează și Ziua Muștarului, cu concursuri locale de ciorbe, cei de la vechiul pub De Waag au deținut titlul suprem pentru cea mai bună supă de muștar.

Am colindat apoi pe cele două străzi comerciale cu prăvalii și galerii de artă, unde ai ce scotoci, punct final al plimbării prin orașul negustorilor a fost localul La Fleur, recomandat și de Trip Advisor.

Restaurantul La Fleur pe Kerkstrrat 16, într-o clădire de la 1632

Am servit prânzul în stil olandez într-un local cu un decor ciudat, avea o oranjerie și un mic muzeu cu păpusi.

Am ales o masă mică în prima sală, lângă o gaură în podea, unde era un fel de fântână, aruncai monede sub ochii a doua manechine, așezate și ele, la masa vecină.

Aveau în meniu și supa aia de muștar, la bar nu lipseau borcanele galbene... eu am pus gura pe o tartă cu mere de a lor, traditională și am studiat toate lucrurile vintage de pe pereți, servirea puturoasă, chelnerițele tinere butonau telefoanele... aveau și înghetată de muștar.

 

Doesburg e un oraș ideal pentru o escapadă de vacanță tihnită, unde te simti destins si relaxat... dacă cineva va ajunge acolo în iunie, se va bucura de Festivalul hanseatic , cu teatru medieval pe străzi, plonjând direct în Evul mediu, costumele medievale fiind„obligatorii’’.

Pe malul râului spre vest este un complex de clădiri moderne care poartă semnătura unui arhitect italian Adolfo Natalini... pe traseu la retur am salutat turlele orașului vecin Zutphen, un oraș hanseatic superb, mult mai bogat, vizitat si descris deja pe site (Fața autentică a Olandei, Zutphen)... recomand o vizită de o zi combinată, în cele două orașe istorice, diferite pentru a descoperi esența adevarată a Olandei, departe de capitala aglomerată și cosmopolită.

Va rog atasati un video clip.


---
Trimis de mireille in 15.06.20 11:01:24
Validat / Publicat: 15.06.20 12:03:45
VIZUALIZĂRI: 1413INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BENELUX.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: USA. Anglia, Franta, Italia, Benelux, Elvetia, Grecia, Turcia, Egipt, Spania, Germania, Malta, Ungaria, Austria, Portugalia
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mireille); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Centrul istoric -Martinikerk -1490-1530
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 70900 PMA (din 53 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

Michi [15.06.20 12:21:36] »

@mireille: Tu ai două mari calităţi la vedere: sapi ca un arheolog, iscodeşti şi apoi redai într-o formă literară inconfundabilă care m-a făcut să citesc reviewul. N-am mai auzit de Doesburg şi probabil nu voi mai auzi dar este o invitaţie pentru cei care vor merge în Olanda. Cât despre clădiri au culoare pură bric (de la brique) aşa se spunea în tinereţea mea;cărămiziu a apărut odată cu proletcultismul.  

mireille CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [15.06.20 13:07:52] »

@Michi: Multumesc mult pentru lectură și ecou... aveam orașul pe listă de multi ani, am reusit în ultimii patru ani să cutreier toate cele 9 orase istorice ale vechii Ligi hanseatice de pe malul celui mai frumos rău olandez , în urma unei documentări amănuntite... îmi place să fiu provocată de burguri istorice necunoscute, fiecare are culoarea lui locală și ciudateniile lui... am avut un fix cu Rene Lalique, articolul e în hibernare artistică, mă învart în jurul lui, până scot parfumul dorit din el... informatii le olandeze sunt sărace foc, încă cotrobăi prin sertarele artei...

webmaster [15.06.20 14:14:45] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

mireille CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [15.06.20 18:29:59] »

@webmaster: multumesc mult.

Carmen Ion [15.06.20 18:31:56] »

@mireille: Ce orășel de poveste!

Muștarul ca muștarul, subiectul nu mă pasionează, nu-mi place nici măcar ăla de Dijon, cel de Tecuci mi se pare mai bun...  

În schimb, cu Lalique e altă poveste, sunt mare fană, așa că aștept reviewul și pozele aferente. ​​

Până atunci, felicitări pentru acest review! ​

mireille CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [15.06.20 18:42:31] »

@Carmen Ion: Gând la gând... nici eu nu mă dau în vânt după condiment, asa cum am povestit am plecat doar să văd creatiile de sticlă, vasele superbe și alte podoabe ale lui Lalique, descoperind cu uimire muzeul fondat în 2011  de o fundație olandeză, numită prietenii societătii Rene Lalique... de ce acolo și nu la Amsterdam, unde ar fi invadat de turistii avizați... din cauza costurilor, a fost mai ieftin pentru doi colectionari olandezi să cumpere o casă autentică veche, în necunoscutul Doesburg... keep în touch.

Rodel [16.06.20 16:02:38] »

Orașele acestea mici, dar pline de istorie mă atrag și pe mine. Orașul mi-a fost necunoscut până acum, nici despre acest muștar nu am auzit, dar despre Lalique, da, și aștept articolul despre lucrările sale.  

Felicitări pentru scriitura ta, originală și incitantă! ​

mireille CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [16.06.20 16:52:05] »

@Rodel: Multumesc pentru lectură, de la o vreme mă dau în vânt după orasele mici, unde am timp la discretie să bat pe la portile istoriei vechi , să dau pe îndelete jos vălurile necunoscute și să simt atmosfera locală.

Am descoperit lucruri frumoase în Doesburg și un mic muzeu de neuitat... pe pofta mea. ​

addcont [18.06.20 19:39:05] »

Superb orasul, imi plac aceste orase mici si linistite, in care pur si simplu te plimbi si admiri fiecare cladire.  

Votat cu mare drag.

Asteptam review-ul cu Lalique

​​

mireille CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX [19.06.20 18:36:43] »

@addcont:  multumesc pentru vizita... da, iubesc orasele mici, unde ai timp sa rascolesti toate colturile, fara presiunea cronometrului... Lalique, e la Doesburg poetul sticlei și luminii... sper ca  articolul să fie pe placul iubitorilor de frumos.

mishu [24.06.20 22:28:34] »

@mireille:  Micile orasele sunt cele ce ne incanta privirea, ne bucura ochii si ne umplu sufletele de frumos. Pozele sunt minunate asa incat sunt convinsa ca totul a fost chiar si mai frumos in realitate.

Iar muzeul in sine, chiar si prezentat in olandeza, a fost dragut. ​ Cat despre

aveau și înghetată de muștar

cred ca as fi incercat-o, asa de curiozitate. Asa cum am luat inghetata de coliva si a fost gustoasa, as fi incercat-o si pe asta.

Felicitari, votat cu mare drag. ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
addcont, Michi, mireille, mishu, Rodel
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.11345410347 sec
ecranul dvs: 1 x 1