Metroul din New York City - CEL MAI... Partea doua

TIPĂREȘTE

Am revenit cu speranța că nu mă veți considera unul care ”trage” de subiect, ca să reușească, în final, să plictisească eventualii cititori ai acestui rewiew, dar credeți-mă, pur și simplu nu am putut epuiza, în prima parte, ceea ce am văzut cu ochii mei și ceea ce am aflat despre metroul din NYC.

O stație de metrou obișnuită are, de regulă, 150-180 m lungime, ca să suplinească lățimea modestă a unor peroane, dar și ca să încapă toată lumea în perioadele de vârf. Fac excepție stațiile mari. Un peron poate deservi mai multe linii. Aici a trebuit să fim atenți întotdeauna la panourile de afișaj, pentru a vedea ce tren oprește și apoi la inscripționarea de pe tren, pentru a vedea numărul sau litera acestuia. De regulă, stațiile care au 3 sau 4 căi de rulare, peronul sau peroanele centrale sunt rezervate curselor expres, iar cele două peroane laterale, curselor locale. Acestă repartizare a fost făcută cu scopul de a preveni amestecarea mulțimii care așteaptă în stație, cu pasagerii care vor să schimbe liniile locale cu cele expres sau invers.

Multe stații sunt decorate cu plăci de faianță decorativă (unele datând din 1904). Acestă decorare continuă și azi în cadrul programului ”Artă pentru transport”. Mai ales în stațiile mari sau importante, cum ar fi Lexington Ave-59th stret, am văzut sculpturi, mozaicuri sau fotografii expuse în cutii de sticlă luminate. Am întâlnit și muzicanți care cântau prin stații sau prin garniturile de metrou. Unii sunt angajați de compania care administrează metroul, pentru a atrage un număr sporit de călătorii, iar alții practică o formă de cerșetorie mascată. prin vagoane. Din 1987 are loc programul ”Music Under New York”, unde după un concurs sunt desemnați câștigătorii (cca 70), care sunt abilitați să cănte în stațiile preferate, cu trafic mare de pasageri. Se consideră că peste 100 de soliști sau formații asigură mai mult de 150 de concerte pe zi, în 25 de stații. Eu i-am văzut în stația Union Square.

În ceea ce privește persoanele cu dizabilități, dacă până în 1990, odată cu apariția ”Legii privind cetățenii americani cu dizabilități” metroul nu era prea adaptat la facilitarea accesului acestor persoane, după apariția legii s-a trecut la construirea de rampe, escalatoare și chiar lifturi în stațiile noi sau situate la adâncime mare. Așa că din 2009,82 de stații sunt accesibile persoanelor cu handicap și numărul lor crește cu fiecare renovare de stație.

În ceea ce privește toaletele este bine să veniți cu treburile rezolvate de acasă deoarece în tot metroul sunt numai 129 de toalete în 74 (!) din cele 468 de stații. Consider acesta ca o deficiență care trebuie remediată cât mai urgent.

Unele peroane, mai ales din stațiile mari, sunt dotate cu magazine care vând produse alimentare și cu chioșcuri de ziare, în total vreo 345, care în anul 2009 au adus MTA 70 milioane de dolari din chirii și taxe de licență.

Ce conexiuni are metroul/? Cu ”Amtrak! , companie federală care asigură transportul pe calea ferată, Long Island Rail Road, cale ferată care asigură transportul navetiștilor din suburbii, Air Train JFK, care asigură transportul la Aeroportul Internațional JFK, Metro Nord Railroad, care face legătura cu suburbiile din nord și cu statul Connecticut, New Jersey Transit, face legătura cu orașele învecinate și cu Philadelphia și Port Aurhority Trans-Hudson, care face legătura cu New Jersey. Aceste conexiuni, desigur, sunt disponibila în anumite stații. În afară de acestea mai există legături cu terminalele de feribot pentru districtul State Island și cu stațiile de autobuz locale sau intercity.

În 2010 metroul poseda un număr de 6442 de vagoane care au aer condiționat (peroanele nu au, poate în viitor). În mod obișnit un tren este format din 8-12 vagoane, cu o lungime a garniturii de la 46-180 m. Noile vagoane, achiziționate între timp, au un sistem de anunțuri înregistrate și difuzate automat pentru transmiterea informațiilor referitoare la stații, la închiderea ușilor, etc, precum și camere de supraveghere, care vor fi folositoare forțelor de ordine pentru depistarea activităților infracționale. In fiecare garnitură există pentru siguranța călătorilor cîte 2-3 polițiști în civil și acesta este un lucru bun și folositor, însă cu cheltuieli suplimentare. În stații sunt instalate panouri digitale Siemens pentru afișarea orarului trenurilor, pe lângă cele cu LED-uri care arată data și ora, dar și poziția trenului pe drum spre stație. De asemenea există un sistem care îți oferă informații despre ce întârzieri au avut diverse garnituri, pe diverse linii, în ziua respectivă, așa că scuza ”Nu a venit metroul! ” este dejucată din start!

Viteza medie orară este de 19 km/oră.

La ora actuală metroul newyorkez se luptă cu trei mari probleme: ”culcușirea” (cum îi zic eu) oamenilor ”Homeless” care dorm pe băncile din stații, mai ales iarna, grafitti și șobolanii. Inițial s-a decis vopsirea vagoanelor în alb pentru a-i descuraja pe grafittiști. Ți-ai găsit! Chiar s-au bucurat, așa că s-a revenit la culorile desemnate pentru fiecare linie. În orice caz spălarea inscripțiilor și a desenelor de pe vagoane se face noapte de noapte.

În stația Lexington Ave-59th street se află și o bibliotecă publică, de unde călătorii pot împrumuta ceva de citit, iar ca divertisment, în fiecare an MTA organizează curse nostalgice cu vagoane vechi, în care se desfășoară ceaiuri dansante, călătorii fiind îmbrăcați în costume de epocă.

Se spune că stația Astor Place este bântuită de un luxos tren-fantomă, care circulă numai noaptea, iar pasagerii care se urcă în el sunt transportați în timp, în secolul trecut.

Un alt amănunt haios este acela din perioada fiselor. Escrocii blocau cu hârtie fanta aparatelor unde trebuia să introduci fisa, venea călătorul, băga fisa și turnichetul nu îi permitea accesul. Atunci el peca la alt aparat, unde mai consuma o fisă ca să intre pe peron, Venea escrocul, sugea hârtia obturatoare și recupera fisa. Ca să contracareze furtișagul, angajații de la metrou ungeau cu săpun de calitate proastă marginile fantei aparatului pe care escrocul trebuia să-și pună gura ca să potă suge hârtia. Tot în acea prioadă s-au folosit, în mod fraudulos, fise cumpărate din Connecticut pentru accesul pe autostrăzi, care aveau aceiași formă și greutate cu fisele de la metroul newyorkez, fiind cu două treimi mai ieftine. Problema s-a rezolvat parțial prin schimbarea dimensiunii fiselor și total, după ce statul Connecticut a renunțat să perceapă o taxă pentru autostrăzi.

Față de metroul din București, unde au loc greve aproape în fiecare an, cu scopul de a li se mări salariile angajaților (că de au muncă grea, ce minieri, ce siderurgiști?!), șantajând nepermis municipalitatea. metroul din NYC a cunoscut trei mari greve:în 1966 12 zile, în 1980 11 zile, iar în 2005 3 zile. Halal să le fie!

In final, metroul din New York City, care deservește o populație de peste 8,5 milioane de oameni NU DOARME NICIODATĂ! Funcționează 24 de ore din 24 de ore, 365 de zile. În schimb, în el, nu odată am văzut oameni epuizați după cele 8 ore de muncă, dormind buștean până la stația de destinație. Unii dintre noi pot să fie vexați de aspectul unor intrări în metrou (destul de înguste) sau de aspectul modest al unor stații sau peroane. Să nu uităm că metroul din New York City a aniversat în această toamnă 113 ani de la inaugurare și dacă aceste stații au fost atent renovate, ele și-au păstrat aspectul inițial.

Și am avut parte de o surpriză: președintele Societății de Construcții din cadrul lui Metropolitan Transportation Authority este un inginer român, Mihai Horodniceanu, nume strâns legat de istoria ultimilor 25 de ani a metroului newyorkez, care azi are pe mână 30 miliarde de dolari, pentru dezvoltarea metroului în următorii 15 ani (inclusiv pentru Second Avenue Subway). După 1989 el si-a oferit serviciile statului român, dar a fost refuzat și atunci a plecat și dus a fost!

Am promis că o să vă spun de ce nu am făcut mai multe fotografii. Simplu! După atentatul dela WTC din 11/9, fotografiatul în sistemul metroului a fost interzis. [Deși] A mai trecut timpul și s-a revenit asupra acestei interdicții, dar am observat că în tmp ce făceam fotografii pe peroane sau în vagoane, lumea se uita cam urât la mine și atunci am renunțat. Gata!

---

VIZUALIZĂRI: 1786 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI