Patan - 'Orașul Artizanilor'

TIPĂREȘTE

Așezat lângă șoseaua de centură a capitalei Kathmandu, în partea sudică, la aprox. 7 km de centru, Patan este un fel de suburbie a capitalei. Pe plan local mai este numit Lalitpur, ambele denumiri derivând din 'Lalitapattan' care în sanscrită ar înseamna meșteșuguri, arte frumoase. Și pe bună dreptate pentru că nu am găsit niciunde în Nepal atât de multe curiozități legate de aceste vechi îndeletniciri.

De la bun început trebuie să spun că fiind cazat în Kathmandu, poți ajunge cu ușurință la Patan. Distanța este mică, dar nu aș recomanda autobuzele sau microbuzele locale. Foarte vechi, prea încărcate cu călători, acestea sunt departe de a satisface pretențiile unui european. Noi am ajuns acolo cu autocarul, același care ne-a dus spre toate destinațiile înscrise în programul nostru turistic în Nepal.

În Patan sunt multe de văzut. Dacă ești pasionat de istoria și de arhitectura nepaleză, poți petrece chiar și o zi întreagă acolo, rătăcind pe străduțele înguste, printre palate, pagode, temple și altare de rugăciune, dar, dacă ai vizitat Bhaktapur sau Kathmandu cu piețele lor, asemănătoare într-o oarecare măsură cu cea de aici, atunci o jumătate de zi ar putea fi suficient.

Conduși de ghid, am mers mai întâi la obiectivele înscrise în program, urmând ca mai apoi, de timpul liber rămas să beneficieze fiecare după dorință.

Buddha Thanka Treasure

Turul nostru pietonal avea drept scop să ne prezinte tehnici artizanale din cele mai vechi timpuri și să ne lămurească de ce Patan este denumit  'Orașul Artizanilor'.  

Am fost invitați la Buddha Thanka Treasure, unul dintre primele showroom-uri Thangka (sau Thanka) din Nepal. Înființată în anul 1973 în Piața Durbar Kathmandu, compania s-a extins și a fost transmisă urmașilor cu meșteșug cu tot. În prezent are peste 250 de angajați, artiști care lucrează în mai multe locații din Kathmandu.

Thangka este o pictură budistă tibetană pe bumbac cu aplicație de mătase, care înfățișează de obicei o scenă cu o divinitate budistă, adesea cu Buddha sau cu simboluri care amintesc de acesta. Deși pictura thangka era făcută inițial în scopul apropierii de divinitate, în prezent a evoluat într-o afacere comercială, iar intențiile profund religioase pe care le avea la început s-au mai diluat.  

La Galeria de Artă Buddha Thangka am văzut nenumărate lucrări cu reprezentări simbolice din religia hindusă și am beneficiat de o prezentare lungă, complicată și mai greu de înțeles pentru noi. În Tibet, pictura thangka a fost un mijloc de exprimare prin care putea fi explicată întreaga filozofie budistă. Și încă mai are această funcție, aceste picturi fiind folosite în temple și în mănăstiri, atârnate deasupra altarelor pentru a sprijini meditația și practica budistă.  

În mod tradițional, călugării tibetani le foloseau pentru a explica populației (în special celei nomade) învățăturile budiste. Fiind păstrate în suluri, acestea puteau fi ușor transportate și derulate în comunitățile umane mai depărtate de mănăstire.  

Crearea unui Thangka nu este un simplu proces creativ. Este o practică spirituală. Artiștii urmează o pregătire riguroasă și ritualuri specifice înainte, în timpul și după pictarea unui Thangka. Aceste ritualuri implică ceremonii de purificare, intonarea unor mantre și solicitarea de binecuvântări de la maeștrii lor spirituali. Acest lucru conferă fiecărui Thangka o energie sacră care rezonează cu cei care îl privesc sau meditează.  

Cele mai vechi exemplare de pictură nepaleză Thangka datează din sec. XIII-XIV. Tangkas-urile nepaleze vechi sunt simple ca design și compoziție, zeitatea principală, ocupând poziția centrală, mai mare, fiind înconjurată de reprezentări mai mici ale altor divinități. Thangkas-urile sunt păstrate în mod tradițional fără înrămare, rulate atunci când nu sunt expuse și acoperite pentru a fi protejate. Dacă sunt păstrate în locuri uscate, aceste picturi delicate pot rezista multă vreme. Majoritatea acestor picturi sacre sunt mici, dar există și unele foarte mari, realizate pentru a fi expuse (de obicei pentru perioade scurte) pe un zid al mănăstirii, în timpul unor sărbători religioase.  

La Buddha Thanka Treasure, începând cu exemplarele expuse la intrare, înrămate, și în special la finalul prezentării când a fost exemplificat tot ceea ce ni s-a spus, am apreciat migala cu care sunt executate aceste compoziții elaborate, cu multe figuri și simboluri foarte mici. În afară de acest aspect, n-aș putea spune că aceste obiecte m-au impresionat cumva. Cred că același sentiment l-ar avea și hindușii puși în fața unui stand cu icoane ortodoxe, fie ele chiar și dintre cele mai valoroase. Dacă dorești, drept amintire, poți cumpăra o Tangka, dar prețurile lucrărilor, inclusiv ale celor mai mici, nu sunt deloc încurajatoare.  

La ieșire, în fața Buddha Thanka Treasure nu poți să nu remarci o statuie de mari dimensiuni a lui Buddha pe care scrie - în engleză și în nepaleză - 'Please don’t climb on the Buddha'. Într-adevăr, din respect, oamenii nu urcă pe statuie, dar maimuțelor nu pare să le pese nici un pic de această rugăminte. Nu doar că urcă pe statuie, dar o și onorează cu ceva materii fecale pe care le slobozesc cu generozitate în jur, înmiresmând totodată și aerul. Maimuțe sunt peste tot în Piața Patan Durbar. Amușină pe la gurile de canal, se avântă pe construcțiile monumentale, studiază trecătorii doar-doar s-ar alege cu ceva...

În fața galeriei, dar și la dreapta ei, urcând o scară cu câteva trepte, sunt nenumărate magazinașe și mici tarabe supraîncărcate cu obiecte artizanale, realizate local. Este o treabă complicată să-ți alegi un suvenir din îngrămădirea aceea de obiecte. Printre acestea, multe boluri metalice, cântătoare, de diferite dimensiuni, cu rol terapeutic, așa cum vom afla în curând.

Dar, până atunci, pentru că ora prânzului sosise, iar noi am căpătat o pauză, am căutat un loc în care să ne potolim foamea și setea și să ne rezolvăm și alte trebuințe. Când ești într-un loc străin, în care nu ai mai fost niciodată, mergi la noroc.  

Noi, adică cele patru doamne din Târgu Mureș și eu, am ales Momo King Rooftop un restaurant amplasat în Piața Patan Durbar, chiar în centru. De pe terasa descoperită situată la etajul 5, unde am servit masa, am admirat întreaga Piață Patan Durbar. Imaginea panoramică a vechiului oraș regal, astăzi patrimoniu UNESCO, este fantastică privită de acolo. Încerc să-mi imaginez cum arată piața luminată noaptea, privită de acolo, de sus, de pe acoperișul celui mai înalt restaurant, cu vedere de 360° asupra Pieței Patan Durbar și a împrejurimilor ei. Așa cum îi spune și numele, Momo King Rooftop, restaurantul este renumit pentru momo - preparat specific bucătăriei tibetane și nepaleze. Pentru turiștii care explorează această parte de lume, Momo King Rooftop nu este doar un loc în care să-și potolească foamea, ci și oportunitatea de a intra în contact cu cultura și cu gastronomia nepaleză, precum și de a face frumoase fotografii.  

La Atelierul de boluri cântătoare am avut parte de explicații și demonstrații practice privind acest inedit instrument terapeutic, semnificativ pentru culturile tibetană și budistă.

Cunoscut și sub denumirea de bol himalayan, bol de vindecare sau bol tibetan, acesta este realizat dintr-o combinație de șapte metale diferite, câte unul pentru fiecare  corp ceresc - cupru pentru Venus, zinc pentru Jupiter, argint pentru Lună, aur pentru Soare, fier pentru Marte, plumb pentru Saturn și mercur pentru planeta Mercur. În funcție de dimensiuni, greutate și calitate a materialului, cu ajutorul unui ciocan special care lovește marginea exterioară a vasului, bolul emite anumite sunete și vibrații. Vibrația se propagă în corp și, pe măsură ce se stinge, induce o senzație de liniște și de relaxare binefăcătoare.

Această practică a fost adusă în Nepal de călătorii de pe Drumul Mătăsii, cunoscută fiind și în China, Japonia, India și Mongolia. Pe vremuri, în special în zona Himalaya, bolul era folosit pentru a măsura cerealele și chiar pentru a servi mâncarea în credința că ele o fac mai sățioasă.  

În încăperea largă de la demisol, înconjurați de boluri de cele mai diverse dimensiuni, unele simple, altele cu decorațiuni, gazda noastră și-a anunțat începerea prezentării lovind într-un gong ale cărui vibrații profunde ne-au pătruns până în suflet. Cu un ciocan deplasat circular, în jurul marginilor unui bol, a făcut ca apa din interior să bolborosească asemenea apei care fierbe.  

Atunci când bolul cântător este lovit în timp ce este poziționat pe o anumită parte a corpului, se crede că îmbunătățește starea de sănătate. Terapia făcută în zona capului vindecă migrenele, hipertensiunea, problemele mentale, insomnia, în timp ce cele din zona spatelui sau a genunchilor calmează durerile articulare și de spate. S-au făcut demonstrații practice individuale, dar și de grup, fiecare dintre noi intrând - descălțat - în câte un bol mare cât un lighean, gazda trecând pe la fiecare, lovind cu ciocanul în marginea bolului și trimițând vibrații în trupurile noastre. Desigur, 'cu o floare nu se face primăvară!' N-am plecat de acolo vindecați de toate relele ce le avem, ci numai cu o experiență în plus.

Bolurile cântătoare se realizează fie manual, fie mecanic. Cele realizate manual, mai dificil de lucrat și mai consumatoare de timp, sunt mai scumpe (150 - 600 dolari). Ca și alte forme de artă veche din Nepal, și meșteșugul realizării de boluri cântătoare se transmite din generație în generație. 'Este o parte integrantă a culturii noastre' după cum ne-a mărturisit gazda.  

Nu am cumpărat nimic de acolo și cred că nici colegii mei de grup. Mi-ar fi plăcut un asemenea vas, mai mic, cu un design atrăgător, ca obiect de decor pe o măsuță în casa mea. Fiind greu la transport, n-am fost tentată nici de cele care se găsesc cu duiumul, oferite de comercianții din piețe. Acestea, cu mult mai ieftine și cu preț negociabil, și-au găsit loc în bagajele unora dintre colegii de grup. Tehnica de a echilibra ființa spirituală, mentală și fizică, efectul liniștitor și terapeutic (nu știu dacă în aceeași măsură cu cele prezentate la atelierul artizanal) i-a captivat pe mulți.

Piața Patan Durbar

Patan este unul dintre cele mai vechi orașe budiste. Este un centru atât al budismului cât și al hinduismului, cu 136 de curți și nu mai puțin de 55 de temple. Majoritatea acestora se află în Piața Patan Durbar, cel mai important monument al orașului. A fost catalogată ca fiind una dintre cele șapte zone monumentale care formează Patrimoniul Mondial al Văii Kathmandu. Cele șapte zone monumentale au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1979, ca un sit integrat.  

Piața Patan Durbar, piața regală din centrul orașului este punctul de pornire în explorarea celor mai interesante obiective turistice locale, fie ca e vorba de palatul regal, de curți interioare sau de temple ori pagode. Fostul palat regal, cea mai importantă clădire din piață este astăzi un centru cultural și religios, unde este amenajat și un muzeu. Cu câteva zile înainte de a ajunge noi acolo, la 28 octombrie 2024, Muzeul Patan a celebrat 27 de ani de la înființare.

Trebuie știut că Piața Patan Durbar a fost grav afectată de cutremurul din aprilie 2015, multe temple fiind pierdute. Unele au fost refăcute, iar altele încă sunt în curs de reconstrucție, de aceea, pe alocuri, veți vedea schele și movile de moloz. Taxa de vizitare a pieței, pentru turiștii străini, este de 1000 rupii nepaleze, dar există și taxe suplimentare pentru vizitarea anumitor monumente din interiorul acesteia. Este bine de reținut că în cazul în care rămâneți mai mult timp în Patan și vreți să vizitați din nou Piața Patan Durbar, există și un bilet special, care permite multiple intrări, valabil o săptămână. La procurarea acestuia este nevoie să prezentați pașaportul. N-a fost cazul nostru, noi având programul încărcat cu alte vizite planificate, în alte locuri.

În Piața Patan Durbar ne-am început turul de la Templul Bhimsen construit de Srinivasa Malla în 1680, din marmură, cu ferestre de aur. Bhimsen este venerat ca zeu al afacerilor și al comerțului. Turiștii nu au voie să intre în templu. Și chiar celor care pot intra nu le este permis fotografiatul.  

Templul Vishwanath dedicat zeului Shiva, a fost construit în 1627 în timpul domniei lui Siddhi Narsingh Malla. Templul este străjuit la intrarea din față de doi elefanți cu călăreții lor, dăltuiți în piatră, iar în cealaltă parte de un taur, cel pe care se spune că ar călări Shiva.  

Krishna Mandir - un alt templu din Piața Patan Durbar, considerat o capodoperă, are trei etaje și este decorat cu sculpturi în piatră. Sculpturile de la primul etaj sunt inspirate de Mahabharata, iar cele de la etajul al doilea de Ramayana. Templul a fost construit în 1667 de regele Siddhi Narsingh Malla.

Templul Taleju Bhawani (zeița regilor Malla) construit de Siddhi Narsingh Malla în 1640 a fost reconstruit de Srinivasa Malla în 1667 după un incendiu. Are acoperișuri triple și nu este deschis vizitatorilor.

Nu lipsite de atractivitate sunt monumentele din jurul Pieței Patan Durbar. În nord domină Templul de Aur cu ornamente din aur și argint, precum și cu câteva statui din bronz. Construcția datează de la începutul sec. XV, unele piese fiind chiar mai vechi. Templul Kumbheshwar, impresionantul templu-pagodă cu cinci etaje, se află nu departe.

La sud de Piața Patan Durbar observăm Templul Machhendranath înconjurat de un gard protector după ce a fost vandalizat și Templul Mahaboudha, aflat la câteva minute de mers pe jos de la Piața Durbar, un templu de piatră care include nu mai puțin de 1008 reprezentări ale lui Buddha.  

Pentru cei interesați de mai mult, menționez Ashoka Stupas - locurile de rugăciune construite din dispoziția împăratului indian Ashoka, plasate la marginea orașului, câte unul în fiecare punct cardinal. În plus, amintesc Ratnakar Mahavihar - reședința oficială a Kumari, Zeița Vie din Patan. Există mai multe Kumari în Nepal, tradiția fiind respectată în orașele Kathmandu, Patan, Bhaktapur, Sankhu și Bungamati. Cea mai importantă este Kumari din Kathmandu, considerată regală. Kumari din Patan este a doua cea mai importantă zeiță vie. Se spune că ea poate fi vizitată, dar după anumite protocoale și numai de către cei care înțeleg conceptul de Kumari. Kumari nu este un obiectiv turistic, așa încât nici nu se punea problema ca noi să încercăm să ajungem la ea. Mărturisesc însă că mi-ar fi plăcut să văd zeița-copilă.

Sunt multe, foarte multe temple, altare și locuri de rugăciune în Patan. E greu să le reții pe toate și e și mai greu să reții prezentările ghizilor și numele atâtor zei și regi nepalezi.  

Dar, dacă - suprasaturați de budism și de hinduism - doriți să vedeți și altceva, diferit, sugerez o vizită la Grădina Zoologică Centrală. Aceasta a fost înființată în 1932 de prim-ministrul de atunci - Juddha Shumsher Jang Bahadur Rana - ca grădină zoologică privată. Este singura grădină zoologică din întreg Nepalul și aici puteți vedea peste 100 de specii de animale, păsări și reptile.  

---

VIZUALIZĂRI: 145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI