Palacio Fronteira - cea mai spectaculoasa gradina cu azulejos din Portugalia

TIPĂREȘTE

PALATUL MARCHIZILOR DE FRONTEIRA - RESEDINTA PRIVATA

Localizare: Suburbia Benfica, Largo S Domingos de Benfica 1, Lisboa

Mijloc transport: taxi

Cine si-ar putea imagina ca in suburbia Lisabonei, cam la 6 km distanta, exista un palat portughez de o frumusete rara, atemporala, care este inca locuit de familia fondatoare, a marchizului de Fronteira, si care are cea mai spectaculoasa gradina si terasa unica cu azulejos din Portugalia?

Palatul Fronteira este o proprietate singulara, care nu e pe traseul turistic principal, si destui turisti nu stiu de existenta lui. Este o vizita absolut fascinanta si in pozitia mea de turist spectator, m-am simtit minunat, desigur e vorba si de gustul individual. Prestigiul palatului vine din istoria sa de 300 de ani, si gradinile sale reflecta ambitia proprietarilor ei nobili. E o ,,calatorie ''spirituala, la umbra copacilor rari si batrani, din curte, unde te poti ascunde vara, de limbile de foc ale zeului solar. Este o ,,lectura '' fascinanta pe ziduri, incitanta, provocatoare, care m-a teleportat in secolele 17 si 18 si mi-a pus imaginatia la incercare.

Ati atins vreodata un perete imens cu azulejos, acoperit cu placi albastre, galbene, verzi? Eu da, si rememorez cu placere fiecare secventa de calatorie lusitana... nu imi e rusine, am mangaiat peretii decolarati de soare, de secole si visele mele au devenit albe, albastre, galbene si s-au incarcat singure de tone de veselie, cand am vazut niste maimute, ce luau lectii de muzica, imbracate in haine umane. Am atins cu sufletul, un ecran, o lume nevazuta, scrisa pe zidurile cu azulejos, am vazut o piesa de teatru vechi, de secol 17 si 18, care mi-a picurat delicat in suflet, acel sentiment de saudade, de o frumusete chiar atemporala, pe care am trait-o trei ore in Palatul marchizilor de Fronteira, ce inca locuiesc la castel, si care, cu generozitate, au deschis, doar pentru doua ore, portile pentru public.

CALATORIA SPRE PALAT

Plec din Lisabona centrala cu taxiul, curioasa peste masura sa cunosc, vrei nu vrei si Benfica Lisabona, nu aveam chef de fotbal, ci de o pasa la poarta resedintei nobiliare. Demersul e cam dificil, dar traiasca trip Advisor... Era o zi de vineri si era singura solutie comoda pentru mine, sa ajung rapid, fix la ora 10.30, la poarta palatului cel mic. Acesta e deschis in interior doar doua ore, in afara de weekend, zgarcit Marchizul, dar e bine si asa. Am luat metroul pana la Sete Rios in nordul Lisabonei, si de acolo un taxi... drumul nu e atractiv deloc, dar exceleaza prin trafic intens si gata, bingo, in 15 minute ajung la destinatie, pentru 6 euro, intr-un teritoriu pustiu, o straduta, o biserica ca o cetate, Parcul Monsanto si soseaua ingusta rau, unde e culcusul marchizului, adica la... in praznic.

Ajung cu o ora mai devreme, nu e nimeni, nici tipenie de om, imi rotesc ochii de vultur in jur, si vad o cladire rosie, o vila /palat si un afis: ,,azi se viziteaza doar gradinile ', dar nu e sigur, din motive private. Ma uit peste gardul de fier, casc gura la niste muncitori ce descarcau in curte echipamente muzicale si boxe... e, clar, se pune de o petrecere, ... dau ocol casei si vad o straduta cu case si o tanti portugheza, vecina domnului Fronteira, care incepe sa-mi turuie o poveste, stai tanti ca nu pricep nimic... e sarbatoare in cartier, ce o fi, ce o fi?

Am sosit prea devreme, ma asez in soare pe banca de piatra de langa poarta ferecata, Sesam deschide-te odata, nu e nici un copac, dintr-un taxi, coboara o turista rusoaica, e tot solo, dar nu le rupe deloc cu engleza. Intre noi incepe dialogul surzilor, ne desparte o vale lingvistica, o fi vrut si ea ca si mine, sa adune o colectie de amintiri, nobile... deh, suntem vecine de tara... Ma plimb cu rusoaica, e sportiva, pana la Biserica Dominicana, ce o vedem peste drum, Igreja Nossa Senhora do Rosario si o vizitam, e plina de azulejos.

Accesul in palat

Se face ora 10 si 3o, ghidul de la palat, ce ne vedea prin camera video, ne deschide poarta si ne pofteste inauntru. Eram deja 15 turisti internationali veniti cu taxiul, si se formase grupul, ad hoc. Regula 1 -interzis total pozele in interior si vom plati doar un euro, in loc de patru, dar totusi avem noroc, ca nu sunt stapanii acasa si se face curatenie generala pentru nunta de maine., si vom putea vedea cateva din camerele palatului, dar in ritm de hei -rup. Bine ca nu am batut drumul degeaba, am venit totusi sa inghit si eu o tava cu azulejos si nu un ospat de nunta. Tipul incepe sa ne plimbe in doua limbi de circulatie prin micul palat.

PALATUL FRONTEIRA

este situat in Sao Domingo de Benfica, a fost construit de primul marchiz de Fronteira si al doilea conte de Torre ,Don Joao de Mascarenhas (1632-1681), o figura emblematica a Restauratiei.

Este unul din cele mai minunate palate ale Lisabonei si in secolul al 17 lea, el a fost resedinta de vara a familiei Fronteira, inainte de a deveni, apoi, resedinta de iarna, atunci cand, palatul principal din cartierul Chiado, nu a rezistat, marelui cutremur de la 1755. Mascarenhas, conte de Torre, a fost un vestit general, de razboi, si pentru meritele sale deosebite, in epoca Restauratiei, cand portughezii devin independenti, fata de Spania, el primeste titlul de marchiz de Fronteira, din partea regelui Don Pedro II. La origine, Palatul si gradinile au fost concepute ca pavilion de vanatoare, datorita locatiei foarte indepartate, la poalele dealului Monsanto. Pe atunci, padurea era plina de animale pentru vanatoare.

Fatada pincipala a palatului, aminteste de vilele italiene si interiorul este unic, fiind bogat in azulejos. Don Pedro, viitorul rege, a inaugurat acest palat prin 1671, cu ocazia unei partide de vanatoare. Dupa ce a servit masa, conform unei traditii locale, el a spart toate vasele si portelanurile din care a servit, pentru ca nimeni sa nu le mai foloseasca vreodata, si cioburile impodobesc azi o mica grota, pe care o veti vedea in poze, absolut senzationala.

Pana la marele cutremr, palatul ramane neschimbat, dar dupa tragedie, membrii familiei se muta permanent aici. Constructia sa, mai suporta cateva modificari, si prin secolul 18, dar proiectul original, ramane neschimbat, pana in prezent. Al cincelea Marchiz D. Jose Luis de Mscarenhas, adauga o noua aripa la intrarea principala.

Astazi, palatul se lauda cu cea mai mare colectie de azulejos, cu motive, variate si ne invita intr-o lume fascinanta, in lumea colorata a artei.

EL PALACIO

Am intrat deci, in curtea de onoare, de forma dreptunghiulara, si am admirat din exterior cele doua etaje si corpurile laterale.

Se vede un portic care ne duce spre atrium si sub care e o ,,loggia''.

Intram in palat pe o scara dubla somptuoasa si ajungem la etajul nobil, la azulerie. Scara e impodobita cu o balustrada, de marmura admir plafonul si fur o poza. De aici, o luam spre fatada de est a palatului, unde suntem invitati de ghid in loggia, sa vedem biblioteca cu carti rare a familiei. Fac repede o poza cu gradina ce se vede de la fereastra. In podeaua de lemn vechi calc pe un paianjen urias, nu va vand gogosele. In fine ajungem la camera de rezistenta ce rasare in vestibul, este camera bataliilor.

LA SALLA DE LAS BATALLAS

Aceasta sala e cea mai grozava din palat, fac ochii mari la panourile imense de azulejos, ce le vad pe pereti, ele ne duc in trecut, in epoca razboiului, cand portughezii luptau pentru a se elibera de spanioli. Aceste frize razboinice sunt explicate si retin imaginea cu soldatii surprinsi in gesturile lor cotidiene, beau, mancau, se culcau si mergeau la toaleta. Unele panouri arata generali de razboi si pe fondatorul palatului. Imposibil de facut macar o poza... dar rusoaica pacaleste vigilenta ghidului... ar trebui si eu sa invat tehnica ei turistica...Autorul acestor panouri, este necunoscut, dar este portughez.

LA SALA DE LOS PANELES

Aceasta sala isi datoreaza numele, panourilor albastre si albe de azulejos, aduse din Olanda. Deasupra panourilor se afla picturi in ulei cu membrii familiei, si in momentul cand noi am intrat in sala, se aranja o masa festiva cu pahare de sampanie.

LA SALA IMPERIO

Aceasta sala e impartita in doua camere mici, separate printr-o usa de sticla. Decoratia e in stil Empire si aici vedem portrete de familie

Sala am vazut-o in fuga mare, am vazut niste canapele de epoca si un mobilier elegant si rafinat. De, aici, m-am uitat pe celebra terasa a palatului, unde nu am avut voie sa intram, si unde erau la o masa, niste reporteri, cred cu aparate foto.

LA TERAZZA DE LA CAPILLA, se cheama GALERIA DE LAS ARTES, si in niste nise am vazut artele, reprezentate de niste zei greci, ca Marte, Apolo si Diana. Aceasta terasa e unica in tara si pe banci sunt panouri cu azulejos, ce arata peisaje de vanatoare si alte scene hilare cu animale.

La capatul terasei, e un portico ce da acces spre CAPELA si Casa de Fresco, cand cobori pe scari. Acesta terasa e deci pe fatada sudica a palatului, si jocul alternativ, ferestra -nisa, da impresia unei compozitii unice, superb, superb, nu am cuvinte.

Dar a sosit vremea sa iesim la soare, in gradina imensa si sa ne bucuram de un show cu multe poze.

---

VIZUALIZĂRI: 4400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI