Lisabona - ’’Monumento Cristo Rei’’ şi ’’Ponte 25 de Abril’’

TIPĂREȘTE

M-am întors zilele acestea dintr-un sejur în Portugalia, pe care l-am făcut împreună cu fata mea şi cu unii dintre finii mei. În afară de Lisabona am reuşit să facem şi câte o deplasare la Fatima şi la Sintra. Nu a fost ratată nici bifarea AFA a punctelor ’’Cabo da Roca’’ (extremitatea vestica a Europei Continentale), Cascais cu stâncile ’’Boca do Inferno’’ şi Cazinoul Estoril. Voi scrie despre ele în măsura timpului liber de care voi dispune.

În una din dimineţi la indicaţiile unei recepţionere de la hotelul Lutecia, unde eram cazaţi am luat trenul din staţia care se afla în apropiere, pentru a traversa râul Tejo peste celebrul ’’Ponte 25 de Abril’’ şi pentru a ajunge la impozantul ’’Monumento Cristo Rei’’. Acesta străjuieşte oraşul de pe înălţimea unei coline aflate pe malul stâng al râului.

Biletele de tren pot fi cumpărate atât de la casa de bilete cât şi de la aparatele automate amplasate în toate staţiile. Preţul biletului a fost de 4 €. Am făcut câteva poze din tren iar pentru asta am fost certat de conductorul de tren. Bineînţeles că am văzut semnul de ’’ fotografiatul interzis’’, dar cum să treci pe lângă ’’Aqueduto das Águas’’ (aici cred că este un pleonasm care nu-mi aparţine), si peste ’’Ponte 25 de Abril’’, fără să imortalizezi momentele.

Prima staţie de dincolo de pod se află la o distantă considerabilă de statuia Cristo Rei la care trebuia să ajungem. Nici un autobuz nu mergea într-acolo iar oamenii din staţie ne încurajează şi ne spun că nu-i mai mult de 1 Km de mers pe jos. Ne-am luat picioarele la spinare şi am pornit târâş-grăpiş spre statuia care parcă tot mereu se îndepărta de noi. Pot afirma cu certitudine că au fost cel puţin 2 Km.

Odată ajunşi aici, priveliştea ce se deschide asupra oraşelor Lisabona şi Setubal precum şi asupra râului Tejo te fac să uiţi durerea de picioare şi să nu te mai saturi de privit şi de pozat.

Podul 25 Aprilie a fost construit in anul 1966, în timpul guvernării dictatorului Salazar, al cărui nume l-a purtat până in 1974. El leagă Lisabona de peninsula Setubal şi este adesea comparat cu Golden Gate din San Francisco. Are 6 benzi de circulaţie pentru maşini şi două linii de cale ferată, acestea din urmă au fost adăugate in 1999.

Monumentul Cristo Rei are un postament de beton, cu 4 arcade îndreptate spre cele patru puncte cardinale şi având o înălţime de peste 80 m. Prin acesta circulă un lift care pentru suma de 4 € ne-a dus până într-un magazin cu suveniruri aflat sub statuia propriu zisă. Din magazin se ajunge pe platforma de la picioarele statuii, urcând pe o scară foarte îngustă şi foarte abruptă.

Statuia măsoară 30 m, la fel ca statuia Cristo Redentor de pe Corcovado din Rio de Janeiro, a cărei copie este. Se spune că preoţimea portugheza împreună cu Cardinalul Patriarh al Lisabonei, au jurat să ridice o statuie similara celei din Brazilia, dacă ţara lor nu va intra in cel de II-lea Război Mondial.Salazar prim ministru la acea vreme a reuşit să evite intrarea Portugaliei in marea confruntare cu toate ca a adăpostit mulţi spioni şi refugiaţi din Europa. Lisabona s-a constitut intr-un punct de îmbarcare a acestora spre zării mai bune.

Construcţia monumentului a început in 1949 si a fost inaugurată zece ani mai târziu aducându-se pentru acest eveniment statuia făcătoare de minuni, de la Fatima.

Pentru întoarcere am ales o variantă mai complicată dar motorizată 100%. Cu un autobuz am coborât până la un debarcader de unde ne-am îmbarcat pe unul din vaporaşele ce traversează râul la intervale regulate de timp (30 min). Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 5403 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI