Vacanța-n Gambia, țara lui Kunta Kinteh

TIPĂREȘTE

Vacanța-n Gambia, țara lui Kunta Kinteh

A venit și vremea plecării spre cea mai mică țară africană. Nu pot spune că nu aveam emoții. Întotdeauna am, dar acum erau amplificate de multitudinea de acte de completat. Când am aterizat în Banjul, capitala Gambiei am răsuflat ușurat. E drept m-am mai enervat un pic cu acea taxă de securitate de 20 usd de persoană, despre care nu știam nimic, dar vrând nevrând am trecut banii la pierderi. De viza v-am povestit anterior că am luat-o de la consulatul Gambiei de la Târgu Mureș, contra sumei de 70 usd de persoană și am primit viză pentru 30 de zile cu o singură intrare.

După vamă am dat de un nene valutist ca la noi pe vremuri. Nu exista nicio casă de schimb valutar deschisă la 1 noaptea și îmi trebuia musai moneda locală, așa că am riscat și am schimbat la el. El mi-a oferit 51 dalași pe un dolar, eu i-am spus că știam că este 53, până la urmă am bătut palma la 52. Un curs bun, la care am mai schimbat ulterior la alte case de schimb valutar din oraș. Chiar am regretat ulterior că nu am schimbat mai mult la acest nene.

În afara micuțului aeroport ne aștepta un nene cu o pancartă ca să ne facă transferul până la hotel. Am negociat cu Lams și am obținut acest transfer gratis, astfel am mai economisit 2000 dalași. Afară era noapte și nu era atât de cald pe cât m-aș fi așteptat. Erau vreo 21-22 de grade. Oricum este o senzație plăcută să-ți bei după amiaza cafeaua în Bruxelles la frig și după numai câteva ore să fii într-o țară africană la căldură. Nici după atâția ani de zbor nu încetează să mă uimească acest lucru.

În jurul orei două am ajuns la bungalow-ul unde eram cazați. Am mers pe niște străzi desfundate și dacă am fi fost singuri probabil ni s-ar fi părut înfricoșător. Acolo ne aștepta paznicul care ne-a invitat în cameră fără alte formalități. Despre cazare o să vorbesc cu proxima ocazie.

A venit timpul să vă spun ceva și de această micuță țară africană. Cum spuneam anterior în afară că auzisem de existența ei, nu știam mare lucru. Am început să ma informez și am aflat că este cea mai mică țară africană, că se întinde pe malurile râului Gambia și că este înconjurată doar de o țară și anume Senegal. Limba oficială este engleza, da localnicii vorbesc și dialectele triburilor din care fac parte. Gambia este o țară musulmană, 90% dintre locuitori fiind de această religie, restul de 10% fiind creștini. Nu sunt habotnici religioși, ci sunt destul de toleranți. Se bea la greu acolo, iar fetele nu au nicio problemă cu islamul, mă refer aici la vestimentație. Cu toate astea încă este o țară tradiționalistă. Dacă la oraș oamenii sunt mai moderni, la țară sunt încă sclavii tradițiilor. Fetele se mărită la 16 ani, iar de multe ori căsătoria este aranjată de către părinți. Băieții sunt capii familiei și ei se ocupă de securitatea acesteia.

Gambia este o țară liniștită cu o rată a criminalității scăzute. De altfel nu vezi pe stradă atâta poliție, ca-n alte țări africane. Oamenii pe stradă sunt zâmbitori și binevoitori cu străinii. Este una din puținele țări africane vizitate, unde nu trebuie în prealabil, să ceri voie pentru a filma sau a face poze. Asta denotă faptul că sunt un pic mai civilizați.

Gambia este o țară occidentală strict prin prisma geografiei. Este situată pe coasta de vest a Africii și este scăldată de apele calzi ale Oceanului Atlantic. Nu aș fi crezut să pot spune asta vreodată, apele calzi ale Oceanului Atlantic!!!

Gambia are un climat tropical, cu anotimpuri ploioase ori secetoase. Noi evident am ales să venim în anotimpul secetos. Nu pot spune că n-am văzut nori pe cer, dar n-am văzut nicio picătură de ploaie. Noaptea erau în jur de 21-22 de grade, iar ziua era o maximă de 28-29 de grade. La fix pentru o vacanță liniștită exact așa cum îmi doream. Apa mării avea în jur de 22 de grade și era tocmai bună de îmbăiat. Valuri erau de 3-4-5 metri exact pe gustul meu. Intrarea în apă era lină și apa era curată. Nisipul era incredibil de fin.

Nu pot spune că plajele erau paradisiace și asta strict din cauza oamenilor, care lăsau o grămadă de mizerie pe ele. Noi am avut noroc. Chiar în fața vilei la care eram cazați era terasa cea mai frumoasă și cea mai îngrijită. Spun asta pentru că am mers pe plajă în nord preț de vreo trei kilometri și în sud preț de vreo doi kilometri și nu am văzut alta mai frumoasă.

Ocean Blue este terasa despre care v-am spus era administrată de niște băieți tare muncitori. S-a văzut și cu această ocazie că omul sfințește locul. O să povestesc mai mult despre această terasă în alt articol.

Cert este că pe această plajă ne-am făcut veacul preț de zece zile. Șezlongurile și umbrelele erau gratis, cu mențiunea să consumăm câte ceva de la terasă, lucru pe care l-am și făcut cu drag. De multe ori eram singuri pe această plajă. Așa mi-am dat seama că asta-i paradisul, să fii singur pe plajă, dar să ai parte de anumite servicii, o bere rece, o alună.

Apropo Gambia este o țară agricolă, iar principalele produse de export sunt arahidele. Cumpăram zilnic pe plajă alune prăjite, la doar 10 dalași. Deasemenea vânzătoarele ambulante, ne încântau cu fructe exotice ținute pe o tavă pe cap și purtate cu o anumită grație și prestanță. Aici am mâncat cele mai dulci mandarine, care culmea erau etichetate cu Maroc, dar și banane ori ananas. O legătură de banane era 50 de dalași, iar un ananas 150. Repet 1 usd= 52 dalași sau 1 euro=58 dalași. Case de schimb valutar erau la tot pasul la strada principală.

Mă așteptam să mănânc mult pește ori fructe de mare. Pește am mâncat, fructe doar exotice, iar alune am rupt. Mâncarea acolo a fost mult mai bună ca-n alte părți prin Africa. S-a văzut influența europenilor ce s-au mutat și și-au deschis o pensiune aici. Si nu, nu erau puțini aceștia. Mă bătea și pe mine un gând, dar prețul caselor și al terenurilor pe plajă este destul de ridicat, cam ca la noi. Apropo dacă vrea vreun sponsor de la noi să-și găsească un refugiu de război în Africa îi cer să mă contacteze și eu promit să mă ocup de tot!

O porție de mâncare era 300 dalași pe plajă și ajungea la 4-500 la restaurantele de la hotel. Apropo pe plajă este interzis de Ministerul Turismului orice construcție. Se pot concesiona bucăți de plajă, unde se pot ridica doar terase provizorii. Doar sus pe faleză la 2-300 de metri de plajă sunt terenuri intravilane, unde se poate construi. In altă ordine de idei o bere rece la 330 ml era 125 dalași și la restaurante, dar și în mod surprinzător la magazin.

Brufut, zona în care am stat noi, era o zonă mai dezvoltată, era iluminată și erau o mulțime de vile arătoase, firește printre casele sărăcăcioase. Ghidul ne-a spus că este o zonă bună, o zonă de ambasade. La șoseaua principală erau o mulțime de magazine ori restaurante, doar că era destul de departe de noi. Aveam de mers cam jumătate de oră pe jos pe drumuri desfundate. Așa că am ieșit de la hotel, doar cu mașina, cu ghidul.

Turismul este cea de-a doua activitate economică importantă după agricultură. Din păcate acesta s-a prăbușit după falimentul unei agenții britanice de acum câțiva ani (Thomas Cook), apoi din pricina covidului. Principalii turiști sunt britanicii în proporție de 80-90 %. Restul sunt majoritari din țările nordice Suedia, Danemarca, Norvegia ori Finlanda plus ceva germani.

Marea majoritate vin ori pentru plajă, așa ca noi ori pentru studierea faunei. O expediție pe râul Gambia este foarte interesantă pentru iubitorii de păsări, acolo putând admira mii de specii de păsări. Se organizează expediții pe rău de câte o săptămână pentru bird watching.

Roots și Kunta Kinteh. Cei de vârsta mea sau mai mari ca mine ar trebui să-și aducă aminte de acest film. L—am vizionat în perioada copilăriei și am rămas profund impresionat de suferința lui Kunta Kinteh. Nu am putut uita acest film și faza când i-a tăiat piciorul, pe mine ca și copil m-au marcat profund. Ei bine se spune că de-aici ar fi fost originar. Chiar există o excursie pe râul Gambia, pe insula lui Kunta Kinteh. Inițial am vrut și eu să o vizitez, dar m-am uitat pe filmări pe youtube și am văzut că este doar un loc trist unde pe vremuri erau strânși sclavii pentru a fi îmbarcați pe corăbii și duși în America. Nu am vizitat insula, dar am căutat și revăzut filmul original Roots care spune povestea unui sclav, care nu și-a pierdut credința în libertate și a transmis-o și copiilor si nepoților lui, până la marea eliberare din sclavie.

Capitala Gambiei este Banjul cu aproximativ 33.000 de locuitori. Deoarece orașul este situat pe o insulă de pe coasta Oceanului Atlantic, o extindere a zonei urbane este practic imposibilă. Banjul este astfel doar al optulea cel mai mare oraș din țară, în timp ce de departe cel mai mare oraș este Serekunda cu aproape 460.000 de locuitori. Cele mai importante obiective din Banjul includ Moscheea Regelui Fahad, Muzeul Național, „Arcul 35” de 22 de metri înălțime - un arc triumfal ca simbol al Banjul, Unitatea Independenței, Fântâna Memorială a Regelui George, portul maritim al Banjul, Piața Albert, Parcul Forestier Bijilo, Parcul Național Râul Gambia, Rezervația Naturală Abuko, Catedrala Romano-Catolică, Parcul Național West Kiang și Moscheea Baitus Salam. O să vă povestesc ce am văzut prin Gambia.

Gambia nu este extrem de ofertantă din punct de vedere turistic. Pentru o vacanță relaxantă la mare și la soare sau sub un palmier după preferințe, pentru noi a fost perfectă. Am vizitat și câte ceva din Gambia, dar am făcut și două incursiuni în Senegal și una tocmai în Guineea Bissau. Așa am experimentat granițele terestre din Africa și greutatea trecerii lor și nu pot să nu-mi aduc aminte de TraianS care a tranzitat Africa de unul singur de la Nord la Sud, ca un adevărat explorator modern. Chapeau!

Strict pentru nrs: fetele aici sunt foarte moderne, dar cumva în față au ieșit de această dată băieții. Sunt foarte sportivi, au o conformație atletică și multe doamne venerabile din vestul Europei vin aici pentru turismul sexual. La noi la plajă erau preponderente aceste cupluri. Erau și invers, dar muuuult mai rar. Nu judec, doar exprim ceea ce văd.

Oamenii sunt prietenoși, pe oriunde mergi ești întâmpinat cu how are you, hello, where are you from, what’s your name??? Când aud România, toți exclamă Româniaaaaa semn că nu au mai întâlnit așa ceva. Evident că nu au nicio idee despre țara noastră.

Ce-aș mai putea povesti din această incursiune pe tărâmuri africane? Mare, soare, plajă câteva excursii interesante cam despre asta a fost vorba în sejurul nostru! Dacă la început au fost sceptice, până la urmă fetele mele s-au declarat încântate de această vacanță exotică și asta e tot ceea ce contează.

În afară de gunoaiele din unele locuri nu am avut nimic de reproșat. Ba chiar din contră. A mai era ceva! Traficul infernal. Doar două benzi și întotdeuna o mare aglomerație.

liniște, relaxare, mare, soare, cocos, noi senzații, noi experiențe!

---

VIZUALIZĂRI: 1370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI