Delta Dunării - cel mai nou pământ al Europei

TIPĂREȘTE

Străbătând un drum mai lung de 2840 km, colectând apele unui întins bazin hidrografic (cu o suprafaţă mai mare de 8% din cea a Europei), Dunărea - al doilea fluviu ca mărime de pe continent - aproape de vărsarea sa în Marea Neagră formează de mii de ani una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume. Delta Dunării - cunoscută ca una dintre marile zone umede ale planetei - este cel mai nou pământ al Europei. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de fluviu, suprafața de uscat din deltă crește anual cu aprox. 40 m².

La ceatalul de la Pătlăgeanca (ceatal - porțiune de uscat în formă de triunghi care determină difluența apei), Dunărea se desparte în braţele Chilia şi Tulcea. Acesta din urmă, la ceatalul Sfântu Gheorghe, se bifurcă în braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe.

Prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării este un adevărat muzeu al biodiversităţii. Pentru amatorii de statistici, amintesc faptul că Delta Dunării găzduieşte peste 1830 de specii de plante, peste 2440 de specii de insecte, 91 de specii de moluşte, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări, 44 de specii de mamifere, foarte multe dintre acestea fiind declarate specii unice şi monumente ale naturii. Despre pești… ce să mai vorbim? Specialișii au identificat 133 de specii de pești care trăiesc în deltă. Pentru toate acestea și pentru altele (dacă sunteți interesați, căutați informații pe internet), Delta Dunarii a fost inclusă în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul programului "Omul şi Biosfera" – MAB UNESCO, de asemenea a fost inclusă în Lista Patrimoniului Universal Cultural şi Natural UNESCO.

Pentru noi, călătorii din vacanțe, Delta Dunării este înainte de toate un loc frumos, cu multă liniște și cu mâncare bună. Personal, am fost în deltă prima oară acum câțiva ani. Cazați la Complex turistic GIRUS - Murighiol ai cărui proprietari ne-au înlesnit și o plimbare cu barca pe câteva dintre lacurile deltei, am văzut pentru prima oară întinderile de ape și stuf ce par fără de sfârșit și - cred - cea mai vastă întindere acoperită cu gingașa floare a apei, nufărul alb. Barca înainta încet pe o cărărușă de apă lată doar atât cât trebuia pentru a ne înlesni trecerea. Lacul Isac - la sfârșitul lunii mai - este o lume aproape fantastică.

Se spune că dacă mergi în Delta Dunării şi nu faci măcar o plimbare cu barca pe canale şi lacuri lăsându-te vrăjit de simfonia naturii, n-ai cunoscut nimic din mirifica lume a deltei. Au urmat și alte minivacanțe în deltă care m-au făcut să retrăiesc emoțiile unei plimbări pe canale și pe lacuri, prin câmpuri plutitoare de nuferi, admirând păsările de apă. Dar, pentru că nu ajunsesem niciodată la Sulina, cel mai estic punct al României și ultimul din lanțul celor 18 orașe românești de la mal de Dunăre, anul acesta am revenit în deltă. Am fost cazați la Pensiunea Inima Deltei din satul Mila 23. Poziționarea satului Mila 23 - exact în inima deltei - îl face foarte potrivit pentru organizarea de excursii spre buchetul de lacuri - Rădăcinos, Bogdaproste, Trei Iezere, Arehova, Babina, Matița și Merhei, spre Schitul Sf. Cuv. Atanasie de pe grindul Stipoc, spre zona lacului Fortuna și japsele din jurul său, prin Canalul Șontea, spre Lacul Nebunu și Băclăneștii Mari prin Canalul Olguța, spre Crișan și Caraorman, spre Pădurea Letea sau spre Sulina - ultimul oraș de pe cursul inferior al Dunării. Așadar, multiple posibilități de plimbări cu barca.

Transferurile - de la Tulcea la Mila 23 și invers - cu barca pensiunii, cu barcagiul care ne-a plimbat în toate cele patru zile cât am rămas acolo, au fost ele însele plăcute și instructive excursii. Anul acesta, pentru noi delta a început la Tulcea, în Portul Tulcea Aval. Deplasarea spre Mila 23 s-a făcut pe traseul Tulcea - Brațul Tulcea - Canalul Mila 36 - Gârlele Sireasa și Șontea - Canalul Olguța - Dunărea Veche - Satul Mila 23. Durata călătoriei a fost de aprox. o oră și jumătate,

Barca pensiunii, cea cu care am făcut nu doar transferurile, ci și toate cele patru excursii programate, este o barcă deschisă, care permite o bună vizibilitate și chiar fotografiere în timpul deplasării. În zonele de interes, cu păsări, cu vegetație specifică, se circulă cu viteză mică pentru vizionare și fotografiat. Pentru cei care au ajuns întâia oară în deltă, transferul a fost încărcat de emoții și de neprevăzut. Eu am trăit aceste sentimente imediat după cina din prima zi când, după o deplasare cu barca, pe unul dintre lacurile din apropierea satului Mila 23 ne-am oprit să admirăm un apus de soare în deltă. Este mirific! Din înalturi, pe lângă stufărișuri, astrul zilei coboară încet înroșind cerul și dând apei sclipiri de vis. Printre frunze, câte o floare galbenă de nufăr se ițește ici și colo. Sumedenie de melci de apă ieșiți la suprafață nu știu de ce, odihneau pe frunzele late ale nuferilor. Broaștele, cu ochii lor bulbucați, sunt nenumărate. Că vorba aceea "Lac de-ar fi că broaște sunt destule!" Nu orăcăiau. Stăteau nemișcate privind asfințitul. Sau poate pe noi, intruși în lumea lor. Un domn mai șugubăț, dorind s-o facă să se miște, a aruncat înspre o broască o cochilie goală de melc. Dintre frunze, mai multe din suratele ei au sărit dintr-odată repezindu-se la melc.

Pentru cea de-a doua zi aveam programate două excursii. Îndată după micul dejun, la ora 9.30, conduși de același barcagiu - Cornel - am plecat spre satul și Pădurea Letea.

Drumul spre Letea trece printr-o salbă de lacuri și canale cu peisaje unice. Am încercat să rețin numele tuturor, dar nu știu cât de bine am reușit. Cornel ni le semnala, dar în balansul sau în zdruncinăturile bărcii, nici gând să poți nota ceva. Doar seara, la pensiune, încercam să marchez traseul pe harta cumpărată din sat. Despre Letea- satul, pădurea și caii sălbatici, precum și despre zdruncinăturile mașinilor de teren prin șleaurile grindului, din sat și până la pădure, nu voi scrie nimic pentru că deja am făcut-o.

Cea de-a doua excursie a zilei a prezentat pentru mine mai mult interes. Am ajuns în orașul Sulina, oraș pe care voiam neapărat să-l vizitez. Sulina - ultimul din lanțul celor 18 orașe românești de la Dunăre mi-a dat prilejul să cunosc un oraș cu un trecut interesant, cu vechi lăcașuri de cult, cu farul, dar și cu Cimitirul Comisiei Europene a Dunării, un monument istoric aparte, un loc unde își dorm somnul de veci nu numai înalți funcționari al "Comisiunii Europene a Dunării", ci și căpitani de corăbii, marinari, oameni de diverse vârste, din 21 de nații ale pământului.

În cea de-a treia zi am avut parte de cea mai lungă excursie - buchetul de lacuri și canale din zona Mila 23. La aceeași oră, 9.30, imediat după micul dejun, Cornel ne-a preluat dornic să ne arate Canalul Eracle - Lacul Rădăcinos - Lacul Trei Iezere - Canalul Lopatna - Lacul cu Ciulini - Lacul Babina - Canalul Stipoc. Pe grindul Stipoc, nu departe de granița cu Ucraina, am făcut un popas cu debarcare la Schitul Sf. Cuv. Atanasie un lăcaș de cult aparținând Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, singurul de acest fel din Delta Dunării. Este un loc frumos, liniștit, cu o biserică de lemn admirabil lucrată. Nici popasul "La Mateescu" nu trebuie uitat. Acolo este o amenajare simplistă unde te poți odihni, poți servi o bere sau o masă de pește, iar dacă nu ești prea fițos, te poți și caza.

Ultima zi, a patra din sejurul nostru în deltă trebuia să ne mai ofere o plimbare cu barca. Pentru că satul Mila 23 este izolat, legătura cu "lumea" făcându-se numai pe calea apelor, transferul la Tulcea a fost o nouă și ultimă plimbare cu barca. Am plecat de la Mila 23 la ora 10.00 și am ajuns în Portul Aval Tulcea într-o oră și jumătate.

Succint, am descris aceste excursii în ideea că poate cineva ar vrea să fie mai bine informat în legătură cu ceea ce poate face într-un sat izolat cum este Mila 23. Nu am insistat asupra peisajelor minunate care se perindă prin fața ochilor în timp ce străbați canale, lacuri și gârle. Acestea trebuie văzute și percepute prin toate simțurile de fiecare privitor în parte. Trebuie reținut faptul că deplasarea pe apă se face cu viteză uneori mai mare, alteori mai mică, mai ales la viraje, la intrarea într-un alt canal sau la întâlnirea cu alte bărci. Cele care sunt mai vijelioase produc valuri care trebuie traversate cu știință pentru a nu se înclina barca prea mult (spre spaima turiștilor). Atunci când în peisaj apar păsări sau plante deosebite, Cornel a încetinit, ni le-a arătat și ne-a vorbit despre ele. Trebuie să știți că barcile cu care se fac toate aceste excursii sunt conduse de localnici, oameni care s-au născut și care trăiesc în satul Mila 23. Ei cunosc cel mai bine toate ascunzișurile deltei, unele canale, lacuri și gârle prin care treci neapărând pe nici o hartă.

Când am fost în deltă în luna mai, în plimbarea pe lacuri, barcagiul ne-a spus că perioada nu este tocmai bună pentru a admira păsările, acestea fiind ascunse în cuibare, clocind sau îngrijind puii abia apăruți pe lume. Ne-a mai spus că pentru a vedea coloniile de pelicani care oferă privitorilor adevărate spectacole atunci când sunt speriați de apropierea unei bărci, cea mai potrivită este luna august. De astă dată am fost în deltă în luna august și pot spune că barcagiul de atunci a avut dreptate. Am văzut colonii mari de pelicani. În schimb, deși am văzut nuferi albi - cea mai delicată floare în opinia mea - nu erau atât de mulți ca la sfârșitul lunii mai, pe lacul Isac de lângă Murighiol.

Închei prin a vă povesti că barcagiul nostru, voind să ne pregătească pentru viteza mai mare cu care urma să înaintăm, spunea: "Atenție la pălării!". Și, da, trebuia să fim atenți.

Într-o singură zi, curentul de aer a smuls două șepci. Obișnuit cu astfel de situații (cu o săptămână înainte zburaseră patru), Cornel a încetinit și cu ajutorul nostru a reperat, apoi a pescuit șepcile care pluteau pe apă. Bineînțeles, acestea n-au mai putut fi folosite în acea zi. Aviz amatorilor!

---

VIZUALIZĂRI: 1036 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI