GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
De multă vreme îmi doream să ajung și în Delta noastră, dar până la sfârșitul lui iulie din acest an, n-a fost să fie! Ocazia s-a ivit pe neașteptate, când am fost întrebați dacă nu vrem să completăm o formulă de șase persoane ce pleacă înspre Deltă, la Sf. Gheorghe. Am răspuns „da! ” imediat și iată-ne ajunși la destinație.
Aici și acum n-am să dau amănunte despre traseu, am să scriu, doar, despre excursia pe care am făcut-o în penultima zi a șederii noastre acolo. Pentru a ajunge la Caraorman, în inima Deltei, a trebuit să închiriem o șalupă pentru care am plătit 100 lei/persoană, dus/întors.
Am plecat la 9,30 dimineața și, după ce s-a făcut plinul motorului șalupei, am pornit spre Pădurea Caraorman și spre Dunele de nisip de acolo. Ele se află între cele două brațe ale Dunării, Sulina și Sf. Gheorghe, în județul Tulcea. Ca să ajungem acolo am mers pe Canalul Central dintre cele două brațe, spre Lacurile: Roșuleț, Roșu, Puiu și Erenciuc. Vremea era frumoasă, despre priveliște cred că nu mai este nevoie să spun ceva, o vor face pozele atașate, mai bine decât mine.
Scriu, doar, că în drumul nostru am plutit pe Aleea nuferilor a Canalului Tătaru, unde am văzut mulți nuferi albi, pe ale căror frunze - taler își cântau partiturile broaștele orăcăitoare, spărgând liniștea cu concertul lor matinal. Am văzut și nuferi galbeni, mai mici, toți aceștia fiind flancați de stufăriș. Pe canalul Tătaru se poate pescui știucă și biban, după cum ne spune cârmaciul. Tot el ne spune că Lacul Roșu are o lungime de 8,5 Km, lățimea de 4 Km și o adâncime cuprinsă între trei și patru metri. Este al doilea ca mărime din Deltă, după Lacul Razelm. Lacul Roșuleț se află în partea de nord-est a Lacului Roșu. În aceste lacuri se poate pescui știucă, biban și caras, iar ca păsări noi am văzut și fotografiat egrete, lebede, pelicani lopătari și cormorani. În drumul nostru, pe canalul principal dintre cele două brațe – Sf. Gheorghe și Sulina -, întâlnim multe cuiburi de berze, cocoțate în vârful stâlpilor de transport de energie electrică.
Toate au fost bune și frumoase până când…... am avut parte de un incident, la care nimeni dintre noi, nici turiștii, nici conducătorul bărcii, nu ne-am așteptat. Între Lacul Roșuleț și Roșu am întâlnit un plaur care ne-a blocat drumul. După cum mulți dintre noi știm – sau nu – plaurul este o structură de vegetație acvatică compactă, formată din amestec de rizomi de stuf, rădăcini, mâl și pământ, care formează o insulă plutitoare la suprafața apei.
Ce să facem? Ca să ne întoarcem am fi ocolit prea mult și am fi pierdut un timp prețios. Cârmaciul șalupei noastre s-a mai întâlnit cu situații de acest fel, de-aceea nu s-a panicat și ne-a rugat să ne dăm jos din barcă și să așteptăm, cuminți, pe partea mai înaltă a plaurului ce ne-a oprit din plutirea lină. Noroc cu cei trei bărbați din șalupă, altfel cârmaciul nu s-ar fi ostenit singur să „spargă” plaurul, mai bine zis să „plutească” – târâș-grăpiș – pe deasupra lui. Cu parâma și cu forța brațelor bărbaților noștri a reușit să treacă șalupa pe deasupra plaurului și să intre în Lacul Roșu. Noi, „fetele” stăteam cuminți, ajutându-ne una pe alta să ne ținem echilibrul, pe plaurul pe care-l simțeam că se afundă ușor, sub greutatea trupurilor noastre. Cei patru bărbați care „se luptau” cu barca, stăteau și ei pe plaur, însă apa le ajunsese până deasupra genunchilor. În spatele nostru apare o altă șalupă, cu un alt grup de turiști, printre care și doi copii. Cu ajutorul colegului - barcagiu ce dirija barca din spate, împingându-ne pe noi, am reușit să trecem „hop”-ul. Era rândul nostru acum să-i ajutăm pe cei din spate. După ce noi, „fetele”, ne-am suit în barcă, am făcut loc și turiștilor din barca din spate, iar „băieții” au făcut manevrele necesare pentru a trage și barca lor peste plaur, lucru care le-a reușit. După asta, toți și-au reluat locurile în bărci și am pornit, ambele șalupe, spre destinația dorită. Am respirat ușor cu toții, felicitându-i pe „băieți”pentru curajul lor, iar noi promițându-ne că vom povesti și nepoților prin ce aventură ne-a fost dat să trecem.
Reluându-ne traseul prestabilit am trecut și pe lângă un Camping, acum îngrădit, unde-i plăcea lui Ceaușescu să vină. După ‘89 a fost cumpărat de Sorin Ovidiu Vântu, care urma să investească în el, însă acesta a fost arestat și campingul a rămas în paragină de-atunci. Pe partea stângă sunt câteva căbănuțe din lemn care se închiriau, iar pe dreapta era un loc de relaxare, utilat cu tot ce trebuia.
După ce am traversat și Lacul Puiu ne-am îndreptat spre Caraorman. Înainte de a debarca, trecem pe lângă o pensiune care are un frumos restaurant, numit „La Miluță”, acestea aparținând de Caraorman, după cum ne spune cârmaciul. Ajungem la ponton, debarcăm și ne urcăm în mașina de teren care ne aștepta și care trebuia, conform înțelegerii prealabile, să ne ducă la Pădurea Caraorman și la Dunele de nisip de aici.
Mersul pe nisip este greoi, roțile se afundă în el și împiedică o viteză mai mare a mașinii. Trecem pe lângă câteva clădiri ridicate înainte de 1989 și neterminate. Sunt construcții ale unor blocuri de locuit, acum abandonate și lăsate în paragină, în care urmau să locuiască muncitorii ce ar fi trebuit să lucreze într-o viitoare fabrică de sticlă, care n-a fost ridicată niciodată. Șoferul-ghid ne spune că, de fapt, pe lângă sticla ce urma să fie produsă aici, mai importantă era cercetarea locului, care trebuia să identifice dacă există uraniu în acest nisip. Mergem cam un sfert de oră până la pădurea care, acum, este inundată și nu mai putem înainta prin ea. Aria Pădurii Caraorman, (sau în limba turcă „Kara - orman”- pădurea întunecată) este de 2250 Ha și este o arie protejată de interes național, situată în comuna Crișan, județul Tulcea. Este declarată monument al naturii încă din 1940 și înscrisă în patrimoniul mondial al UNESCO din anul 1992. Ar fi trebuit să mergem să vedem un stejar bătrân de 400 de ani, care este numit Stejarul îngenuncheat, dar la care n-am mai ajuns, din cauza nivelului ridicat al apei, rezultat în urma inundațiilor. Este numit așa pentru că o ramură a lui este îndoită și îngropată în nisip. Am căutat pe net și am găsit două fotografii ale lui, pe care le-am atașat articolului. Șoferul-ghid ne spune că nu doar el este renumit, ci și un alt stejar, cu o vechime de 700 de ani, pe care ne grăbim să-l fotografiem, acesta fiind chiar lângă noi. Plecăm repede de aici și datorită țânțarilor care ne-au sâcâit tot drumul, dar mai ales aici, în apropierea pădurii inundate. Ne întoarcem pe unde am venit și mergem, apoi, să vedem Dunele mari, formațiuni de nisip cu înălțimea unor dealuri. Acasă, consultând net-ul, aflu că ele au o înălțime cuprinsă între 7 și 9 m, dar, după părerea mea, ele erau mai mici, cam de max. 5 m, față de cota terenului. Aici facem o mică pauză pentru poze și pentru a asculta cele câteva răspunsuri la întrebările puse de noi șoferului. Satul nu are mai mult de 170 locuitori, dintre care 80% sunt persoane de vârsta a treia. Este un sat aproape pustiu. La ora de dinaintea amiezii, n-am văzut decât câteva cornute și cai care pășteau pe cele câteva smârcuri sărăcăcioase de verdeață ce ieșeau din nisip. Satul are școală dar nu are școlari, are grădiniță dar nu sunt copii, are dispensar dar nu are doctori. Parcă ești la capătul lumii, rupt de restul ei! Șoferul ne mai spune că de aici au fost tăiați, începând de la sfârșitul sec. al XIX-lea și până la începutul celui de-al XX-lea, mai mulți stejari, pentru a consolida regularizarea brațului Sulina, făcându-l navigabil, prin grija Comisiei Europene a Dunării. Pentru „compensarea” acestor tăieri s-au plantat plopi canadieni, care au stabilizat solul nisipos.
Ne întoarcem la ponton, unde ne aștepta șalupa. Am plătit pentru această plimbare de circa o jumătate de oră, cu mașina de teren prin Caraorman, 30 lei/pers. Nu pot să spun că m-a impresionat în mod deosebit acest loc, decât că am constatat că se poate trăi și aici, departe de lumea zgomotoasă, obișnuită cu confortul civic și tehnologic.
Pentru întoarcere am mers pe canalul Magearu, apoi spre Lacul Erenciuc , cu zona lui strict protejată numită Arinișul Erenciuc, unde crește arinul negru, foarte rar întâlnit, care nu este specific Deltei și care are rădăcini puternice. Tot aici trăiesc șerpi și broaște țestoase, după cum ne spune cârmaciul nostru. Am intrat, apoi, pe brațul Sf. Gheorghe al Dunării, și am văzut că s-a schimbat culoarea apei.
Cam asta a fost excursia noastră din penultima zi a vacanței în Deltă. A durat cam șase ore, am văzut locuri mai puțin umblate și am aflat lucruri noi despre un ținut uitat de lume, înconjurați de natura mirifică și ascultând sunetul unic, de neconfundat, al Deltei.
Trimis de doinafil in 04.07.19 20:40:58
- A fost prima sa vizită/vacanță în #EXCURSII și CĂLĂTORII
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (doinafil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Excursii în Deltă, #EXCURSII și CĂLĂTORII - DELTA DUNĂRII" (deja existentă pe sait)
@doinafil: Superbă excursie!
Îmi amintesc blocurile, arată ca nuca-n perete...
Pățania cu plaurul m-a pus pe gânduri: dacă mi s-ar fi întâmplat și mie una ca asta, barca s-ar fi scufundat sigur sub greutatea mea...
@Carmen Ion: Nu cred că s-ar fi scufundat barca!
În cea de-a doua barcă erau două doamne care mi-au smuls un zâmbet interior: pe lângă siluetele lor, mă pot considera balerină!
Problema este că pe plaur trebuie să stai fără să te agiți, cum a trebuit s-o facă „băieții”. Grosimea plaurului cred că poate suporta și greutăți mai mari o perioadă scurtă.
Dacă ți s-ar fi întâmplat ție, ai fi luat apă puțin mai sus de glezne, ca și mine, dar vesta de salvare ți-ar fi dat curaj, cum ne-a dat și nouă.
Referitor la veste: fiecare ambarcațiune trebuie, musai, să fie echipată cu veste, altfel nu obține autorizație. Dacă nu vrei să-ți pui vesta, te privește, cârmaciul nu poate fi amendat de un eventual control de la protecția muncii marine, tu, în schimb, ești amendat!
Referitor la blocuri, ai dreptate, arată ca nuca în perete. Se pare că vor fi demolate în curând, cel puțin așa ne spunea șoferul nostru.
Mulțumesc pentru ecou și vot!
@doinafil: Frumoasă excursie și palpitantă „acțiunea Plaurul”. Am întâlnit și noi în călătoria recentă în Deltă un plaur care bloca canalul, dar l-am ocolit imediat printr-un canal-buclă care se deschidea în apropiere. Aceste insule vegetale emană de obicei un miros pregnant de sulf, generat de procesul de descompunere a vegetației. În situații de genul celei expuse mai sus se dovedește utilitatea încălțămintei adecvate.
Așa cum am scris și în articolul meu, nici eu nu am fost impresionat de Pădurea Letea și Dunele de nisip - probabil că existau și zone mai frumoase, dar fiind vorba de rezervație se vizitează strict un anumit punct. Ele sunt interesante și valoroase din punct de vedere geologic și botanic. În fine, pentru o experiență completă în Delta Dunării trebuie incluse și incursiuni în aceste locuri.
Mulțumim pentru articol și fotografii.
P. S. În P15 cel puțin una din păsări mi se pare a fi o cioară grivă.
@doinafil: Foarte frumoasă această excursie cu peripeții în Delta Dunării! Delta am explorat-o și noi câte puțin în anii trecuți, sperăm să revenim acolo, poate chiar la Sfântu Gheorghe sau la Sulina (cam astea ar fi zonele pe care am dori să le vizităm, vedem ce se va concretiza până la urmă). Despre plauri ne-a povestit cârmaciul nostru de anul trecut de la Murighiol, dar atunci nu am întâlnit asemenea ”insule”.
Ca alte localități din deltă, Caraormanul este un sat îmbătrânit, care probabil că va rămâne pustiu peste niște zeci de ani; am urmărit în iarnă un documentar despre zonă și se prezenta acolo cum puținii tineri iau calea unei vieți mai bune, mai ușoare, părăsind aceste zone izolate.
Pentru că ați fost la Sfântu Gheorghe, ce impresie v-a lăsat localitatea? Există pe acolo vreun magazin, plaja este departe de sat, ați dat de vreo cazare faină? Nu suntem pretențioși, doar strângem informații! Mulțumesc anticipat!
@doinafil: Frumoasă și palpitantă totodată excursia in Deltă!
Mulțumesc pentru poveste și felicitări pentru articol si fotografiile minunate!
Călătorii plăcute si sigure!
@Crazy_Mouse:
Articolul meu următor va fi despre SF. Gheorghe. Sper că săptămâna viitoare va fi gata. Voi da toate amănuntele care te interesează.
Da, ai dreptate! Caraormanul este izolat și îmbătrânit, parcă e la capătul lumii, după cum am scris mai sus!
Mulțumesc pentru ecou și vot!
Să ai alegeri inspirate, ca și până acum!
@tata123:
Palpitantă, nu zic nu! E bine că s-a terminat cu bine!
Plaurul „nostru” nu era în descompunere și nu mirosea a sulf. Cred că era mai „tânăr”, de-aceea a fost și mai viguros. Ne-a putut ține pe noi șapte și s-a afundat mai mult sub greutatea bărbaților care târau barca pe deasupra lui. Dacă era mai „bătrâior”, ar fi mirosit a sulf și s-ar fi destrămat mai repede. Cred că barcagiul a văzut că se poate trece și că ne susține, altfel nu s-ar fi înhămat la o treabă deloc ușoară, care mai implica și responsabilități majore!
Caraormanul chiar pare a fi la capătul lumii! La pădurea Letea n-am ajuns, au fost acolo prietenii noștri și, nici pe ei, nu i-a „dat pe spate” ce-au văzut!
Nu știu dacă voi mai merge în Deltă! Țânțărimea mi-a dat rău de furcă pe tot parcursul zilei și este o frână în a mai merge acolo. Acum spun că „nu! ”, dar... cine știe?!
Mulțumesc pentru ecou și vot!
P. S. Ai dreptate cu P15! Mihai mi-a spus, și el, că n-ar fi cormorani, că ar fi ciori! (nu știu cum „s-o dreg”)
@doinafil: Ha! Chiar ma-ntrebam daca ati venit si cum v-ati descurcat cu tantarii!
Frumoasa excursie, palpitanta aventura cu plaurul!
Caii salbatici i-ati vazut?
Noi, anul trecut, n-am vazut asa multe pasari ca voi! Voi ati fost mai norocosi!
Mai astept povesti din Delta si de la capatul lumii!
P15... da, sunt ciori-grive amandoua! Cormorani n-am vazut in pozele tale! Or fi fost la piscina?
@doinafil: Interesantă și aventuroasă excursie! . Mă bucur că ați trecut cu bine peste momentul dificil - întâlnirea cu plaurul. Cred că aceasta este o amintire care va rămâne vie pentru toată viața.
Noi nu am vizitat Delta așa cum ar trebui. Ne-am apropiat de ea doar atât cât ne-a permis uscatul (am fost cu mașina până la Murighiol de unde am făcut plimbări pe canale). De atunci am rămas cu dorința de a reveni în Deltă, dar au apărut alte priorități, alte oportunități. În plus, teama de un atac al țânțarilor ne-a mai înfrânat din elan.
E bine că acum apar tot mai multe oferte de excursii organizate în Deltă, cu un program deja stabilit. Una e să știi - pe zile, pe ore - ce vei face și alta e să mergi la "ce-o fi" sau "vom vedea la fața locului" .
@Zoazore:
A fost frumos, dar cu țânțarii nu m-am descurcat deloc! Cu toate unsorile și cu oțetul pe care mi l-ai recomandat, m-au atacat non-stop. (mai puțin în cameră, aveam plase la geam).
La Pizzerie am folosit, pe lângă unsori, spirale fumigene contra lor, dar tot nu s-au lăsat duși. Ce să le faci?! Erau la ei acasă, noi eram intrușii!
Caii sălbatici nu i-am văzut. Ei sunt la pădurea Letea, mi s-a spus, unde n-am ajuns.
Noroc cu voi, cu @tata123 și cu tine, de la care aflu că-s ciori-grive, și nu cormorani.
Mulțumesc pentru ecou, vot și îți trimit virtuali!
@iulianic:
Plaurul buclucaș ne va rămâne în minte toată viața, atât nouă cât și barcagiului nostru (cred) !
Delta e frumoasă, păsăretul și vegetația lui nu le mai întâlnești în țară.
Mie, ca orășean bucureștean, obișnuit cu aglomerația, cu zgomotul și cu poluarea, n-avea cum să nu-mi placă, chiar dacă, după ore de plutire pe întinderea apelor mi s-a părut - pentru moment - puțin monotonă plimbarea.
Mi se pare, de asemenea, o locație mai scumpă decât altele. Prețurile de la plaja Sf. Gheorghe sunt mai scumpe decât la Mamaia.
Țânțarii sunt o frână acum ca să „mai vreau odată! ” în Deltă!
Dacă-ți învingi teama de ei, du-te! Recomand să te îmbraci cu pantaloni, șosete, adidași, bluză din țesătură densă, groasă, mănuși și să-ți acoperi capul cu un batic. Poate nu te vor sâcâi așa de tare.
Mulțumesc pentru ecou și vot!
@doinafil: o descriere frumoasa si documentata. Bravo Doina, ai surprins toate momentele inedite. Tu te ai amuzat pe plaur desi ne scufundam incet, dar ne scufundam. Eu m am cam speriat. Noroc cu cei 2 barcagii, tineri, vanjosi si deloc la prima experienta. Iti amintersti ce fericit era barcagiul nostru, Marian atunci cand ne a debarcat in Sf Gheorghe. Il recomandam cu caldura daca vreti o excursie mai ieftina si placutain Sf Gheorghe. Dar e excursie in Delta la Sf Gheorghe merita traitamacar o data. Marea este calda, plaja larga si lunga, nisipu fin, l ca pe vremuri la Mamaia. Si foarte important:: lume putina pe plaja, fara muzica si manele si auzi numai zgomotul valurilor. Si se mananca o pizza generoasa, foarte buna, la preturi rezonabile.
Eu am fost cu foarte mulți ani în urmă, în Deltă și cel mai mare disconfort, rețin, erau țânțarii. Dar știi ce mi-a plăcut cel mai mult, la călătoria voastră? Adidașii tăi.
Cu bine și te îmbrățișez!
@mihaelavoicu:
Hi, Hi, Hi!!! Noroc că erau (sunt) niște adidași mai vechi!
Cum am ajuns la pensiune i-am spălat imediat și i-am uscat la soare. Pentru drum am alții, mai dichisiți!
Țânțarii m-au kilărit tot timpul, indiferent cât de bine m-am protejat, cu haine sau unsori!
Sper să ne vedem în vara asta! Până atunci, te îmbrățișez și eu cu gândul!
@doinafil: Frumoasă excursie iar pățania cu plaurul a dat sarea și piperul. M-am amuzat. Foarte frumoase fotografii, urâte blocuri in Caraorman. Felicitări pentru review.
@Mika:
Mulțumesc, @Mika, pentru ecou și vot!
Da, am avut noroc că nu ne-am afundat mai mult! Cu toate astea mie nu mi-a fost teamă, aveam cu toții veste de salvare!
Cu siguranță că vom ține minte toată viața pățania asta, că doar nu te afunzi cu plaurul în apa Deltei mereu!
Să ai alegeri inspirate, vacanțe reușite și...!
@doinafil: Fizic, n-am ajuns încă în partea asta de Deltă, tot îi dăm rând de la un an la altul... Doar în zonele Tulcea și Murighiol, de vreo 3-4 ori, chiar. Dar partea asta, descrisă de tine atât de frumos, mi se pare mai sălbatică și mai interesantă.
Întâmplarea cu plaurul mi-a dat palpitații și m-a amuzat în egală măsură. Oamenii Deltei știu ce să facă în asemenea situații, dar pericolul e unic în fiecare dintre ele. Bine că s-a terminat cu bine!
Când am citit despre satul aproape părăsit, mi s-a strâns inima... Cine știe câte alte asemenea or mai fi răspândite prin cotloanele țărișoarei?!!E un subiect sensibil, care mă întristează mereu...
Felicitări pentru excursie și pentru relatare! Merg să citesc și despre Sf. Gheorghe, că am restanțe serioase, tot am bătut coclaurii în ultima vreme!
@crismis:
În primul rând îți mulțumesc pentru apreciere, vot și ecou!
Apoi, îți spun că și eu îmi doream să ajung în Deltă, de-aceea am răspuns imediat ofertei care ni s-a făcut.
Incidentul cu plaurul o să-l ținem, cu toții minte, așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi.
Caraormanul este un loc aproape pustiu, dacă ne gândim la suprafața lui raportată la nr. de locuitori. M-a întristat și pe mine și pe prietenii mei.
Satul Sfântul Gheorghe este ceva mai animat, asta îndeosebi turiștilor, altminteri nici el nu-i prea populat.
Încă odată mulțumiri și...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2021 Delta Dunării - clipe de neuitată vacanță — scris în 15.09.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Delta Dunării — De la Murighiol la Caraorman și Sfântu Gheorghe — scris în 04.08.21 de malganis din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Am supraviețuit în Deltă, etnicilor… pentru scurt timp! — scris în 05.03.21 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Hai hui prin Deltă - Sacalin, Caraorman și Sulina — scris în 15.11.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Dunavăț] Prima iesire in familie pe Delta — scris în 01.09.20 de Aecrim17 din BACAU - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delta Dunării Da sau NU?! (2) — scris în 03.08.20 de KSV din TULCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delta Dunării - Da sau NU?! — scris în 03.08.20 de KSV din TULCEA - RECOMANDĂ