Pelicani, nuferi, plimbare cu barca - un vis împlinit

TIPĂREȘTE

După cum spuneam în alt articol, am ajuns cu bine și la locul care „a cauzat” excursia noastră prin România. Acesta fiind nimeni altul decât magnifica Delta Dunării.

Am stat la Pensiunea Cristian din Murighiol și pentru că știam că proprietarul organizează, cu bărcile proprii, excursii în deltă.

Nu îmi place îmbulzeala aceea de la locurile de plecare în excursii, unde toți de pe acolo trag de tine și îți promit cea mai bună ofertă. Ne place ca atunci când mergem undeva să fim documentați dinainte și să avem timp să hotărâm care este cea mai bună ofertă. Altfel mă simt înșelat de fiecare dată.

Așa că în una din serile pe care le-am petrecut la pensiune, am stat de vorbă cu domnul C., patronul pensiunii Cristian, cerându-i să ne prezinte ofertele lui pentru vizitarea deltei. Acesta ne-a prezentat două variante, una mai lungă care bineînțeles dura aproape toată ziua și una mai scurtă, cu vizitarea lacurilor din apropierea Murighiolului. Am ales-o pe cea scurtă pentru că ni s-a părut prea obositoare cea lungă. Am negociat cu acesta prețul la 65 lei de persoană.

Dimineața la ora 8 am plecat cu mașina unor prieteni pe care i-am cunoscut acolo, cu un alt cuplu care era cazat tot acolo și cu proprietarul, spre micuțul port de pe Canalul Murighiol. De aici pleacă aproape toate bărcile cu turiștii din Murighiol spre deltă.

Am ajuns aici și am fost predați unchiului proprietarului, care să ne conducă în acea zi în deltă. Acesta era un om mai în vârstă care a fost un ghid minunat, nu numai datorită faptului că cunoștea fiecare „potecă” din deltă, ci mai ales poveștilor despre viața de acolo din timpul tinereții și copilăriei lui. Fascinant.

Domnul C. are momentan trei bărci cu care organizează excursiile, noi optând pentru una mai comodă și mai înceată, un catamaran pe care încăpeau cam 10 persoane cu tot cu pilotul, noi fiind în total 7. Alegerea a fost foarte inspirată pentru că am putut savura relaxați cele aproximativ patru ore de plimbare prin deltă.

Am plecat de pe Canalul Murighiol și am ajuns foarte repede pe Brațul Sf. Gheorghe, am virat spre stânga și am navigat în amonte pe acesta spre Uzlina. Vremea era frumoasă și călduroasă dar este necesar neapărat o glugă sau o căciulă pentru că pe barcă se simte un curent foarte puternic.

Ajunși la Uzlina am intrat pe canalul care trece pe lângă Complexul Egreta și am ajuns pe Lacul Uzlina. Chiar la intrarea în lac, pe partea dreaptă, este o peninsulă unde am întâlnit primele stoluri de păsări. Erau o mulțime de pescăruși.

Din lacul Uzlina am intrat pe una din potecile acele făcute prin stuf pe care doar un cunoscător al locului le observă și am ajuns pe Lacul Isac. Acesta este un lac destul de mare ca întindere. Aici am început să găsim „câmpuri” cu nuferi galbeni și pe ici colo și câte unul alb. Poate că mă înșel eu dar nu sunt sigur că cei cu flori galbene sunt nuferi, seamănă mai mult cu lotuși decât cu nuferi. Sigur cineva, care este mai documentat, mă va ajuta să mă lămuresc. Sper să citească acest review, altfel e mai greu.

Păsările erau mai rare pe aici, câțiva cormorani, lișițe, stârci cenușii, o singură egretă, un pui de gâscă și o lebădă singură în depărtare.

Dar norocul avea să ni se schimbe când am ajuns într-o parte laterală a lacului iar aici se bălăcea un stol imens de pelicani iar un altul era în aer și se rotea deasupra noastră. Am fost foarte încântați de această șansă pentru că majoritatea celor care au vizitat delta se plângeau că nu au prea întâlnit pelicani. Chiar și ghidul nostru era încântat, spunând că nu a fost niciodată așa aproape de un stol atât de mare. Știu că sunt oameni care ne condamnă că poate ne apropiem prea tare de păsări în Delta Dunării și le deranjăm mediul, dar sincer majoritatea turiștilor vin acolo pentru a se bucura de fauna și flora deltei, iar asta se întâmplă de atâta vreme încât cred că păsările s-au obișnuit cu prezența oamenilor acolo.

După ce ne-am săturat de fotografiat stolurile de pelicani, am dat un ocol Lacului Isac și ne-am întors spre Murighiol pe același „drum” pe care am venit. Ghidul nostru le-a lăsat pe doamne să conducă și ele ambarcațiunea iar soția a fost foarte încântată de acest lucru.

Cel mai frumos și artistic mi s-a părut a fi fuga lișițelor, care atunci când o iau la fugă ai impresia că merg pe apă.

Nu am văzut noi mare lucru din Delta Dunării dar am fost încântați că am reușit, în mica noastră excursie prin deltă, să ne bucurăm de lucrurile reprezentative ale ei: pelicanii și nuferii.

Am făcut niște poze minunate și am petrecut o dimineață frumoasă aici, ceea ce ne-a făcut să vrem să ne întoarcem în deltă pentru a vedea și alte locuri minunate ale ei. Sperăm să revenim curând.

---

VIZUALIZĂRI: 2709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI