O plimbare neașteptată în Delta Dunării

TIPĂREȘTE

Era o zi frumoasă de joi. Cand mi-a sunat telefonul eram la serviciu. La celalalt capăt, soțul meu mă întreabă dacă pot afla cat ar costa 2 zile în Deltă, la o pensiune din Dunavățul de Jos. Am întrezărit oportunitatea unei plimbări și n-am mai stat pe ganduri, ca altă dată când încercase și el să fie spontan și propusese să plecăm la mare, iar eu, nesimțindu-mă pregătită, am mormăit ceva și am rămas fără să văd marea în acel an... Lecție învățată! Când omul propune plimbare, deja încep să fac bagajele. Întâi mental, apoi fizic.

Revenind. Am început să caut informații, recenzii, am sunat, am aflat și a doua zi pe la 12 porneam în prima mea călătorie spre Delta Dunării. Mulți nu vor înțelege de ce am așteptat 41 de ani să merg în delta, așa ca în cateva randuri îi voi lămuri. Din povestite și din pozele online stiam că este de o frumusețe rară, dar marea mea fobie pentru broaște m-a împiedicat întotdeaua ca măcar să iau în calcul această destinație. Faptul că s-a răcit afară și nu le-am mai văzut mișcând pe lângă casă m-a dus cu gandul că dacă așa e la noi, poate și în Deltă e la fel. Al doilea factor decisiv a fost dorința soțului meu pescar să se alipească la un grup de amici care plecaseră cu o zi înaintea noastră, la un Team building.

Am pornit din Focșani pe la ora 12, iar la 15:10 eram deja ajunși la Dunavățul de Jos, ultima bucățică de uscat din zonă, accesibilă cu mașina. La cateva sute de metri de pensiune era finalul satului.

Traseul pe care noi am mers la dus (diferit de cel de întoarcere, dar asta aveam să aflăm ulterior) a fost următorul: Focșani-Vulturu-Măicănești-Măxineni-Brăila (trecut podul) - în zona Jijila NU am făcut dreapta către Măcin, deși asa zicea waze si am mers inaine către Tulceaa, trecând prin Revărsarea-Isaccea-Somova-Tulcea-Nufăru-Beștepe-Mahmudia-Murighiol-Dunavățul de Sus-Dunavățul de jos, cap de linie. Traseul pana la Brăila este pe alocuri denivelat și peticit, însă de pe breteaua care te poartă către pod, calitatea drumului este foarte bună. Peisajele, pornind din zona podului sunt foarte frumoase. Cu aparatul foto nu poti surprinde ceea ce vezi cu ochii liberi, peisajul de toamnă, cu frunze galbene și ruginii, a adus plus valoare zonei.

Ajunși la Dunavățul de jos am făcut formalitățile de cazare (despre locație, povestesc în altă recenzie, să evitam amestecarea) și am început explorarea zonei de exterior a pensiunii, care se afla amplasată pe canalul Dunavăț, un canal paralel cu Brațul Sf. Gheorghe.

Ca și modalitate de relaxare în zonă, pot enumera: pescuit sportiv, închiriere de hidrobiciclete, închiriere de biciclete și trotinete electrice, vizitat obiectivele turistice din aropiere (ruinele cetății antice Halmyris, mănăstirea descoperită aici, Muzeul de Artă Populara „Casa Satului” Dunavăț), excursii cu barca.

Ei bine, aici am vrut să ajung! A doua zi, cât timp soțul meu urma să pescuiască, trebuia să îmi umplu timpul cu ceva și m-am decis instant să achiziționez o excursie pe canalele Deltei Dunării. Nu știam unde mă va purta, dar eram ferm convinsă că va fi de vis. Barca urma să plece la ora zece fix, așa că am mâncat micul dejun și m-am echipat cat de cât corespunzător. Văzusem de pe terasa unde îmi savuram cafeaua că vântul leagănă cam tare copacii și mi-am spus că sigur îmi prinde bine ceva cu glugă. Mi-am luat în ghiozdan un bidon de apă, o esarfă, telefonul incărcat 100% și multă voie bună.

Eram un grup de 8 turiști, 6 adulți și 2 copii, plus căpitanul de vas, domnul Mitică. Ambarcațiunea era măricică, acoperită de prelată, ar mai fi putut plimba și alți turiști, în semicercul din spate. Noi am stat în partea din față, pe randurile de bănci. Avantajul ambarcațiunii noastre a fost că avea cateva locuri și afară și am putut face poze și filmăti senzaționale. Noroc cu gluga și eșarfa!

Domnul Mitică, cu rol de căpitan și ghid, ne-a povestit pe parcurs cum se numeau canalele pe care navigam, ce adâncime aveau, cum poți face să obții permis pentru a putea naviga, scurte legende ale locului, vorbea despre Lacul Dranov, o zonă în care este interzis să pătrunzi, fiind concesionat nu stiu cui de pe timpul lui Ceaușescu, declinul Amenajării Piscicole Perișor, care altă dată se ocupa de îngrijirea puietului de pește și care este acum concesionată și alte povestioare cu nume sonore gen Șucu, Sârbu și alți șmecheri.

Ne-am început călătoria pe Canalul Dunavăț Sat, care ne-a purtat către Canalul Dunavăț, apoi am cotit către Canalul Cocoș, am mers paralel cu Lacul Dranov, avându-l pe stânga, apoi ne-am îndreptat către Holbina Trei Bibani (pensiune), navigând pe Canalul de Centură a Razimului și am ajuns la Lacul Razim, mai exact în Golful Holbina. Tot traseul până aici fusese superb, sute de rațe sălbatice s-au înălțat spre cer, la trecerea bărcii pe lângă ele. Un adevărat spectacol! Am văzut egrete și un vultut cudalb, despre care am înțeles că este specie protejată, având o anvergură a aripilor de peste 2 metri. În Golful Holbina am văzut sute de lebede. Erau în depărtare și pe măsură ce încercam să ne apropiam, își mutau locul. Ceea ce am sesizat aici, a fost că era să-mi pice o mână, din umăr, de atâta frig. Eram pe locurile din față ale bărcii, afară, eram super îmbrobodită, vesta de salvare îmi ținea de cald la spate, dar mainile... saracele mâini acoperite doar de un hanorac! Geaca mea râdea de mine, stând comod pe fotoliu, la pensiune....Bine că-mi luasem ochelarii de soare!....Pe canale, parcă eram mai în dosul stufului, dar în golf am murit de frig. Aici era alt vânt.

Ulterior am intrat la dos, pe canale și am făcut prima noastră oprire, la Plaja Perișor, printre ultimele plaje sălbatice din România. Am coborât pe uscat și am avut la dispoziție 30-40 de minute să ne încărcăm cu energia locului, să admirăm Marea Neagră, să adunăm scoici, să ne bucurăm de soare și imortalizăm frumusețea ce ni se întindea în fața ochilor. Foarte frumos aici, mi i-am sunat pe video pe toți cei dragi, să vadă și ei multitudinea de scoici aduse de Marea Neagră pe mal. La Plaja Perișor se poate ajunge doar cu ambarcațiuni și cred că este un mare plus, altfel n-ar mai fi plajă sălbatică, ci amenajată... În zonă se văd ruinele Cherhanalei Perișor și 3 clădiri care nu au primit avizele pentru deschidere și care s-ar afla în posesia lui Adrian Sârbu, om de afaceri și de televiziune cu un trecut glorios (probabil și cu un prezent).

Am pornit către cazare, din acest punct ne aștepta un drum de o oră, o oră și ceva. După ce am trecut de lacul Dranov, pe partea stăngă a canalului cu același nume, la mal, se adăpau cațiva cai sălbatici. Superbe creaturi și superbe exemplare, grași, frumoși, nemunciți! La vederea bărcii s-au retras, dar nea Mitică, priceput și cunoscător al locului a găsit un mal bun de cocoțat barca și astfel am reușit sa-i vedem pe toți. Erau cu zecile, în depărtare. Zburdau liniștiți. Din păcate, telefonul a fost utilizat intens și bateria s-a terminat după fix o poză cu lunca plină de cai sălbatici.

Am revenit la pensiune cu o mare mulțumire în suflet și în minte cu o mulțime de imagini de care îmi voi aminti cu drag.

Restul zilei l-am petrecut citind „Se numea Sarah”, de Tatiana de Rosnay, o carte împrumutată de la recepția pensiunii, care tratează o temă despre care nu mi-am dorit să citesc vreodată (persecutarea evreilor), dar acum s-a nimerit și m-a prins...

Soțul meu și-a petrecut toată ziua la pescuit, cu barcă închiriată care i-a dus pe brațul Sf. Gheorghe pe la 7 dimineața și i-a întors pe la 18. Capturi mici, de plătică, o știucă medie, somn. Nu l-a dat pe spate și a regretat că unele bețe nu și le-a luat de acasă. Data viitoare.

Seara am mers la un biliard, în incinta pensiunii, iar dimineață, ne-am facut bagajele și am plecat spre casa.

Am băgat rapid adresa pe waze și am pornit la drum, eu fiind șoferul. După un timp, mi s-a părut că n-am mai trecut prin aceleași localități, iar soțului meu îi era silă să refacă traseul, așa că, la întoarcerea acasă treseul a fost Dunavățul de Jos-Murighiol- Plopu(aici dacă nu făceam stânga, am fi parcurs același drum bun ca la venire)-Valea Nucarilor-Sarichioi-Mihai Bravu-Nicolae Bălcescu-Horia-Cerna-Măcin-Brăila(pe pod)-Muchea-Latinu-Măxineni-Măicănești-Vulturu-Focșani. Ca și frumusețe a peisajului, ne-a încântat traseul acesta, dar ca și parcurs, nu. E plin de comune, serpentine, era ceva mai aglomerat, iar calitatea drumului lasă de dorit până în Măcin.

Privind în urmă la minisejurul nostru, și ajungând la categoria de notare în procente, apreciez că împrejurimile trebuie să le punctez cu 90% pentru că, din păcate, peste tot pe unde trece omul apare și mizeria care strică peisajul perfect creat de natură. Dacă nu ne place ca în poze să apară un pet verde, o pungă albastră, să încercăm să strângem după noi. Schimbarea începe cu noi!

Pentru relaxarea pe care am trăit-o în Deltă, 10 cu felicitări, excursia fiind în top.

Lămuriri despre broaște: în tot sejurul am văzut o singură broască, decedată și aceea, crăpase în una dintre piscinele dezafectate pe perioada toamnei. Am văzut-o, m-am cutremurat de cateva ori și aia a fost. Dacă n-ar fi vorba de lanțul trofic despre care am învățat în clasele primare, cum că țânțarul e mâncat de broască, broasca de berze, berzele de mâncătorii de berze, la, la , la, serios că mi-aș dori să nu mai existe pe fața pământului!!!

Sper că v-a plăcut istorioara mea, voi lăsa si cateva poze care probabil au surprins natura mai frumos decât m-am priceput eu să istorisesc.

Călătorii reușite tuturor!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 87 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI