Pur si simplu Corfu

TIPĂREȘTE

Despre Corfu as putea scrie zile si nopti, atat de mult mi-a placut acolo, desi am fost in octombrie si vremea a fost destul de naravasa. Insula e captivanta, plina de istorie, de atractii turistice, de sate vechi locuite mai mult de oameni in varsta, de plaje frumoase, de statiuni mai mult sau mai putin frumoase, de munti inalti, de vegetatie superba si luxurianta, de hoteluri de lux sau studiouri cu bucatarie, de mii si mii de turisti curiosi care cauta, cu harta intr-o mana si cu ghidul in alta tot felul de locuri frumoase, ascunse vizitatorului.

Am ajuns in Corfu sau Kerkyra cum ii spun grecii, printr-un noroc chior, in urma unei oferte de nerefuzat. gasite de nevasta din dotare pe booking de numai 19 euro pe noapte, camera dubla in Agios Gordios despre care am scris un review foarte laudativ aici

In insula se ajunge foarte usor din Bucuresti se merge spre Salonic pe unicul drum ce trece prin Sofia, apoi pe Egnatia Odos prin cele mai mult de 50 de tuneluri sapate in munte pana in portul Igoumentsa celebru pentru ca de aici poti ajunge cel mai usor in Italia din tara noastra. Cel mai lung tunel are 7.3 km si e parca nesfarsit. Pe drum peisajul este obositor de frumos si ireal, iar autostrada parca e prea goala si te pofteste la viteza maxima. Din Igoumenitsa am luat ferry de Kerkyra cu care am mers cam 1h si 50 min prinzand un superb apus pe vapor. Am ajuns in capitala pe intuneric si am incercat noi sa gasim un semn ceva de Ag Gordios, dar nimic, asa ca am montat Gpsul de jucarie ce merge cu laptopul si acesta ne-a dus acolo dar pe niste stradute atat de inghesuite si direct prin mijlocul unor sate foarte stramte ca ma gandeam ca sigur a gresit directia.

Fiind pentru prima data pe o insula foarte muntoasa cu sosele extrem de inguste si serpentine nesfarsite (Thasos nu se pune, e prea blanda), am avut ceva de furca in primele zile cu semnalizarea directiilor si acomodarea cu hartile care fiind trei fiecare arata altceva. Echipa a fost compusa din 5 adulti, copti toti, si am avut la dispozitie Loganul Mcv pentru deplasarile lungi din insula. Am gasit cu greu cazarea si ne-am instalat, in prima seara iesind la masa in oras pentru a vedea si atmosfera sau ofertele de octombrie. Destul de slaba miscarea pentru ca nu prea mai erau clienti, doar cateva carciumi deschise erau la 10 seara, asa ca am mancat si noi la una mai atractiva.

A doua zi am profitat de ziua noroasa pentru a vizita capitala insulei, Kerkyra un oras fantastic, cu mult prea putine locuri de parcare, dar plin de locuri surprinzatoare si deosebite. Am parcat noi undeva aproape de port pe un deal langa niste tomberoane uriase de gunoi si am intrat in cateva magazine micute de unde am cumparat o harta a insulei, apoi am mers pe jos pe langa apa, trecand pe langa cladirea impunatoare a muzeului de arta asiatica care nu a avut fani printre noi si am ajuns la vechea fortareata venetiana ce se cerea vizitata contra sumei de 4 euro de persoana. Fortareata veche e pe malul marii, pe un fel de peninsula mai inalta decat orasul, se vede de pe ferryboat la venire, are ziduri foarte groase si aici sus in varf batea un vant nebun de era sa fim luati pe sus. In varful fortaretei oamenii se tineau unii de altii si de garduri ca sa nu fie imprastiati de vant in toate directiile. Foarte interesanta fortareata veche, plina de tunuri vechi, unele englezesti foarte mari, incercuite si cu istoric langa, unul dintre ele batea la 2. 5 km distanta. Am vazut si fosta puscarie, si multe constructii vechi realizate de venetieni si folosite si de englezi pe perioada dominatiei lor.

La iesire am vizitat un pic piateta imensa numita Spianada aflata la iesirea din fortareata veche, am observat un grup de arabi cu neveste si copii care erau indrumati de o grecoaica in engleza. Am mers usurel, observand cladirile impresionante si culorile lor si am ajuns in partea cu magazine si case model Venetian, pastrate exact asa cum erau odata.

Magazinele sunt foarte multe in capitala, poti gasi aici foarte multe obiecte de arta inedite, suvenirururi cu insula, produse made in Corfu, si absolut orice la care nu te gandesti. Exista si multe terase sau taverne cu scaune si mese pe strada sau trotuar, biserici peste tot si urme ale venetienilor in fiecare colt, cel mai mult mi-a placut fantana venetiana (Venetian Well) impreuna cu piateta unde era amplasata, casele vechi si nerenovate din zona si terasele superbe pline de flori de acolo. La ora mesei am luat la ochi o terasa si am mancat direct in strada un prinz intarziat, delicios si destul de ieftin, stropit cu bere si vin dupa cerinta clientului. Dupa asta am mai mers la o tura de cumparaturi pentru ca memoria femeii este nelimitata in aceasta situatie si apoi spre seara am mers la Palatul Achilion resedinta din insula a reginei Sisy si l-am vizitat, curtea acestuia plina de flori statui si pomi de toate felurile mi-a facut o impresie deosebita, insa interiorul m-a dezamgit profund fiind foarte saracacios, iar etajul inchiriat. O singura problema am avut aici, in curtea palatului exista o statuie a lui Achile (vezi poza) cu sageata infipta in tendon si se arcuieste incercand sa o scoata. Privit din spate acesta formeaza un Y intr-un anume loc, Y care alaturat si altor indicii m-au facut sa cred ca apartine unui trup de femeie. Acest lucru m-a facut sa cred ca modelul folosit pentru sculptura a fost o femeie si nu un barbat atlet, cum ar fi trebuit. Aici am avut o discutie despre acest subiect care mai dureaza pana in ziua de azi cu prietenii cu care am mers in Corfu. Alaturi de palat se afla o crama cu un mic magazin de bauturi de unde am cumparat cateva sticle de vin corfiot si o sticla de lichior in care erau niste cristale prinse in niste ramuri, cristale care dupa ce era baut lichirul si se punea alcool se topeau si formau aceeasi bautura din nou, adica doua la pret de una metoda corfioata.

Spre seara am ajuns rupti la hotelasul nostru drag, Marina Apartments, unde ne astepta o sticla de J&B si niste bere rece in frigider dar si niste racituri aduse de acasa de genul jambon, babic, branza puturoasa si cu mucegai pe ea si alte d-astea.

In a treia zi de stat in insula am mers chititi la Paleokastritza, am reusit cu greu sa ajungem pentru ca la un moment dat ajungi la o intersectie in Y unde nu se intelege sub nici o forma incotro e ce? Frumoasa zona cu peisaje foarte frumoase si case destul de rarefiate, cateva hoteluri mai mari, si foarte multe mai mici, multe plaje destul de inguste in golfuri cu apa albastra dar rece si cu ceva pietre, stanci si bolovani.

Prima escala a fost la: La Grotta, un fel de beach-bar dar fara beach in adevaratul sens, pentru ca acolo sunt foarte multe stanci si un bar, iar pe langa el multe sezlonguri, peisajul e absolut fabulos, apa e superba de un albastru inchis ca de cerneala. Pentru a ajunge la bar trebuie coborat din sosea mai multe zeci de trepte pana la nivelul marii.

Apoi am mers prin statiune si am parcat langa plaja cea mai apropiata de manastire. Acolo am profitat de cateva raze ale soarelui si am bagat cate un picior in apa care nu era chiar rece. Am urcat apoi cu masina spre manastire si sus am gasit poate cel mai frumos peisaj de la un balcon aflat langa intrarea in biserica, acolo unde e un tun expus. Stancile, insulitele, culoarea apei si valurile care se spargeau formand o spuma alba creau o imagine absolut de vis, eu nu mai vroiam sa intru in biserica, staeam aici si filmam totul, iar Cris mai scotea capul din manastire cu tot felul de noutati despre numarul urias de pisici sau mai stiu eu ce vin de vanzare acolo.

In timp ce stateam aici, o pisica tarcata si portocalie s-a apropiat de mine si am vorbit cu ea apoi am mangaiat-o putin si am continuat sa filmez marea si valurile, in acest timp caraghioasa mi s-a urcat in brate si apoi mi-a sarit pe umeri si se mangaia de acolo pe unde putea. Pana la urma am intrat si eu in biserica, foarte frumos si aici, curtea racoroasa si plina de pisici hranite de calugari, unele stateau in ghivece cu flori, altele dormeau in strasina cladirilor. Un roman hatru s-a gandit sa traga clopotul si ne-a trezit din visare asa ca am plecat repede spre Angelokastro prin satul de munte: Lakones spre care am ajuns dupa multe serpentine pe o sosea ingusta. La intrarea in sat te opreste un semafor care tine cel putin 10 minute, soseaua prin sat fiind prea ingusta pentru doua masini odata. Stand la semafor vedem o taverna unde scria ca are si dulciuri si ne bagam repede in parcare si navalim inauntru. Patroana vazand masina cu numar de RO striga in greaca ceva catre copii ei: „Navalesc romanii fiti pregatiti”. Taverna foarte bine pozitionata in marginea prapastiei, ofera o vedere totala asupra Paleokastritzei si a minunatelor sale golfuri. Aici am mancat cate o prajitura de lamaie si am gasit un superb Calvados, deosebit fata de ce stiam noi din tara. Apoi am ajuns si la Angelokastro o cetate veche de supraveghere, superb pozitionata si foarte bine pastrata. De sus de tot avem din nou niste imagini cutremurator de frumoase, pacat de nori si de ziua intunecata pentru ca nu s-au putut face poze la fel de frumoase.

Urmatoarea destinatie este Sidari, loc mult mediatizat, un orasel foarte aglomerat si plin de englezi, de puburi si baruri pentru ei. Sidari e un loc frumos, placut, plin de magazine si de hotelase, care are o plaja destul de buna cu intrare lina in apa si o atractie naturala: Canal D-amour. Canalul este format din cateva formatiuni inalte de stanca moale ce au fost roase de apele marii ionice si in timp lasand o imagine ca de canal in urma. Am mancat mai intai la o carciuma pe malul marii un T-bone steak foarte bun si ieftin, apoi am trecut in revista reducerile masive din magazine, o pereche de ochelari de soare firmati de chinezi costau 2 euro in octombrie anul trecut, si la sfarsit am cutreierat canalul, dealurile sale inverzite si hotelurile din apropiere. Cred ca a fost una din cele mai frumoase zile din acesta vacanta, ramasa doar cu regretul ca Yellow submarine nu functiona.

A patra zi de dimineata am vizitat muzeul Scoicilor din Benitses despre care am scris aici

si apoi am mers, trecand din nou prin capitala spre nord prin Gouvia si Ipsos si am urcat spre varful muntelui Pantokrator, cel ce ocroteste insula prin maretia lui.

Drumul e deosebit de frumos, plin de serpentine in ac de par unde te poti intalni cu un autocar si situatia se ascute la greu spre sfarsitul drumului. Pana in varf totusi reusim sa ajungem, dar situatia nu e grozava pentru ca trebuie sa intorc vaporul de Mcv si strada e mai ingusta ca latimea masinii, asa ca dau tot poporul jos din masina si intorc din 6 manevre transpirand pentru toata vara cu aceasta ocazie.

Am din nou revelatii si ma felicit in gand pentru alegerea acestei insule binecuvantate si deosebit de frumoase, la vederea peisajelor de aici din curtea manastirii si fac un tur pozand si filmand tot ce se poate incluzand aici si coasta Albaneza.

La coborare mergem glont spre Acharavi pentru a incerca apa, intrucat ziua era frumoasa si apa albastra si calda, cat de calda se poate in octombrie, cam 20 de grade. Aici din pacate nu nera cam nimeni pe plaja si am hotarat dintr-o privire sa mergem din nou in Sidari pentru a face baie, si pentru ca era aproape. In drum toata ziua am cautat la toate magazinele macar un singur fruct de Kum-quat dar peste tot raspunsul era invariabil ca nu au si sa incercam din nou in decembrie. In Sidari gasim o plaja insorita si curata cu doar cativa turisti si o gramada de taverne pe malul marii care ne asteptau cu produse proaspete. Facem o baie, o prima baie adevarata si apoi obositi luam masa pe o terasa pe mal privind spre Albania. Eu am mancat prima data Kleftiko, e superb carne de miel si cu legume si cartofi la cuptor in suc propriu timp de 5 ore. Nu va dati seama ce nebunie e Kleftiko bine facut la mama lui. Dupa masa mai vizitam odata Canal D’amour si plecam la noi in sat pentru a avea cel mai frumos apus din viata, pe plaja superba de la Agios Gordios.

A cincea zi si ultima pe insula e programata pentru baie si pentru primele 3 plaje din insula insa la prima ora solicit un exercitiu de control ai mergem in pas rapid spre Lefkimi pentru a vedea cat e pana acolo. Facem mai mult de o ora pe serpentine si prin multe sate inghesuite dar rustice, trecem pe langa o Dacia papuc 89 abandonata pe marginea drumului si dupa multa chinuiala ajungem in port dupoa ce ochisem un supermarket urias in drum. Nu ne convine sa plecam de aici din Lewfkimi si ne intoarcem spre Isos Beach, in drum trecand pe la supermarketul cu pricina pentru a completa cadourile pentru cei ramasi acasa. Isos beach, pentru a ajunge la ea trecem printr-o zona de tara si gasim niste dune de nisip si o plaja plina de alge care ne face sa o luam la fuga spre Glyfada care este si isi pastreaza renumele de cea mai buna si frumoasa plaja din Corfu de la mare distanta chiar. Aici se gaseste un hotel, Luis Grand care ofera allinclusive. In drum trecem prin Pewlekas unul din cele mai dragute sate din Corfu.

Glyfada ne ofera o mult dorita relaxare si un soare plin de octombtie, o apa superba, curata ca in piscina si un nisip fin si rosiatic. Pe plaja mancam o piza si bem o bere doua la o terasa frumoasa, dupa care trecem la plaja noastra fiind si ea in top 3: Agios Gordios. Si aici plaja e buna dar in apa mai exista cate o piatra ceea ce la Glyfada nu se gaseste. Ne saturam de apa si de soare, mergem in camera poentru un dus si apoi iesim pentru o ultima seara de nebunii in oras la noi.

Dupa indelungi parlamentari alegem o terasa pe mal care avea doua mese ocupate cu a nostra trei si luam loc moment in care grecul patron suna dupa nevasta mama si mama socra pentru a face mancare pentru noi. Mancarea e foarte buna pana la urma si bautura la fel, vinul casei ne bine dispune pana dam intro veselie molipsitoare si un ras pana la lacrimi. Din cauza noastra se aduna clientii in jur si se ocupa mai mult de 10 mese, clientii roiesc dar se uita si ei unde sunt mai multi oameni si acolo intra. Cu parere de rau plecam, ca sa nu ne facem de ras de tot si urmarim o ultima zabatere a soarelui pe un cer aproape violet.

A sasea zi a insemnat si ziua plecarii din insula. Am plecat devreme si am reusit sa luam un ferryboat de 7. 00 si pe drumul de intoarcere am vizitat din nou Meteorele, fara ghid si nu are nici un farmec sa stiti. Apoi cautam cazare pe malul Marii Egei, cautam la Nei Pori si parca gasim o lume fara oameni asa ca plecam speriati de o meduza uriasa albastra spre Paralia Katerini unde gasim cazare la mai multe hoteluri, asa ca avem de unde alege si alegem pana culegem un hotel foarte bun in mijlocul orasului aproape de mal: click aici

Ziua urmatoare facem o vizita urgenta prin statiune si plecam suparati la Bucuresti.

---

VIZUALIZĂRI: 3016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI