Finalul vacanţei siciliene, cele două suburbii Aci ale Cataniei şi oraşul văzut din mers de autobuz

TIPĂREȘTE

Fiindcă orice vacanţă oricât ar fi ea de lungă şi frumoasă, trebuie să se mai şi termine la un moment dat, îmi voi încheia depănările despre Sicilia cu acest articol dedicat acelui oraș de unde am început aventura siciliană: Catania. Însă, de data aceasta va fi despre excursia cu autobuzul turistic Hop-On Hop-Off, care chiar te plimbă în zone îndepărtate de centrul vechi, la care e dificil să ajungi per pedes, neapărat ar fi nevoie de transport în comun sau taxi.

Dar, cum o primiserăm redusă la preț (10 €/persoană, de la 15 € preț întreg) la cumpărarea excursiei pe muntele Etna, ne-am decis s-o punem în aplicare chiar în ultima zi de ședere în Catania, dat fiind că aveam avionul abia la orele 21.00, deci trebuia să acoperim integral cu un program și acea zi. Mai aveam în plan și vizită la termele Achiliane și la Castelul Ursino ce găzduiește Museo Civico din Catania.

Ca regulă generală valabilă oriunde, excursia cu autobuzul turistic este binevenită în orice situație pentru o bună familiarizare cu orașul, mai ales în cazul în care vizita în acel oraș durează numai o zi. Chiar și atunci când suntem în vacanță mai lungă ar fi indicat, mai înainte de a bate cu pasul acel areal, tocmai pentru a identifica cele mai emblematice clădiri, artere, monumente, pentru o recunoaștere generală să ne plimbăm cu autobuzul turistic.

Pot să spun că şi la final de vacanță, excursia a meritat să fie făcută, dacă am fi optat la început pentru ea ar fi fost și mai bine, dar cine e sucit din fire, cam așa pățește.

Așadar, ne-am înființat la ora stabilită și înscrisă pe tichet în Piazza Duomo din Catania, foarte aproape de sediul agenției ce pune la dispoziția turiștilor autobuze turistice, deschise, roșii, acolo existând și o altă firmă concurentă, cu aceleași tarife, dar cu autobuze galbene.

Surpriza a fost că, deși există mai multe autobuze disponibile, noi l-am nimerit pe același ce ne dusese pe muntele Etna, șoferul recunoscându-ne imediat. Acesta, la fel, a îndeplinit şi rolul unui veritabil ghid arătându-ne cu mâna obiectivele despre care audioguide-ul, disponibil în patru limbi de circulaţie internaţională, ni le prezenta.

Programul integral durează 80 minute și cuprinde o plimbare spre nordul orașului, paralelă cu țărmul, spre localitățile Aci Castello și Aci Trezza, situate la 10 km de Catania, întreruptă de stopuri pentru dezmorțire, admirat peisajele și, eventual, fotografii. La întoarcere, urma un tur de centru al Cataniei pe care, deja, de-acum îl cunoșteam foarte bine, dar vroiam să-l mai vedem încă o dată și, la final, sosire în aceeași Piazza Duomo, punctul de plecare.

Cum ne-am pus în mișcare, am trecut pe lângă Palazzo Biscari, înnegrit de vârstă, tuf vulcanic și, parcă, de un pic de delăsare, am pătruns pe unul dintre arcurile fostului apeduct, apeduct ce este astăzi bază excelentă pentru calea ferată, spre portul vechi Molo unde am admirat multitudinea de vase și de instituții ce-și au sediul acolo și unde, în pofida faptului că era dumincă, activitatea se desfăşura intens.

Itinerarul prevedea, mai departe, să trecem prin Piazza dei Martiri unde Santa Agata, patronul spiritual al Cataniei, are o statuie considerabilă, apoi pe lângă Stazione Centrale, principalul nod de legătură atât al autobuzelor cât și al trenurilor care tranzitează sau se formează chiar din Catania. În cale ne-a ieșit și am staționat câteva clipe să admirăm Fontana Ratto di Proserpina, o adevărată operă de artă, un grup statuar monumental, foarte reușit ce redă răpirea frumoasei Proserpina, fiica Demetrei, de către zeul infernului, Hades.

Ne-a mai atras atenția, apoi, Le Ciminiere (coșuri în traducere), un modern complex muzeal găzduit de o fostă rafinărie de sulf, iar în Piazza Europa, Torre Spagnola, un turn medieval ruinat, cocoțat pe o movilă de lavă neagră, pe care și-au găsit locul bougainvillea și alți copăcei mediteraneeni.

De-acolo a urmat un lung traseu pe țărm, de-a lungul Scogliera e Lungomare, Riviera de Abanos, cum mi-a plăcut mie s-o denumesc, datorită lavei solidificate de multe sute de ani, transformată în mal înalt, negru, înalt, spălat de apele albastre ale Mării Ionice. Lăsând în urmă pe partea stângă, hotelurile de lux Baia Verde, Nettuno, Plaza și Sheraton, ne-am dat seama că o bună parte a Cataniei turistice se află și aici, în nord.

Cele mai așteptate locuri: Aci Castello și Aci Trezza aveau să vină la rând, ele fiind două suburbii vestite ale Cataniei cu circa 5.000 de locuitori fiecare, însă cu povești interesante, și mici popasuri. Distanța față de Catania este de 9 km, respectiv, 10 km.

Aci Castello, primul, se remarcă, după cum spune și numele său, prin maiestuosul castel normand de la malul mării ce se ridică semeț pe crestele de lavă.

Se pare că ar fi mult mai vechi, fortificațiile bizantine pe care a fost construit în 1076 datând din anii 700. Normanzii l-au edificat pe o movilă de lavă ce era înconjurată de mare din toate părțile, însă erupția Etnei din anul 1169 a făcut ca întreaga revărsare de lavă să unească acea insuliță a castelului cu țărmul sicilian.

Castelul a devenit casa unor importante domnii din trecut și a fost folosit și ca închisoare militară la un moment dat. Astăzi găzduiește Muzeul Civic, împărțit în trei secțiuni diferite: secțiunea paleontologică, secțiunea mineralogică și secțiunea arheologică.

Scurta noastră pauză nu ne-a permis să-l vizităm sau măcar să urcăm pe acesta să putem admira panorama de sus, însă este cu siguranță un obiectiv de neratat din zonă. Noi ne-am mulțumit cu câteva poze ”trase” din mai multe unghiuri și o mică plimbare în piațeta plină de turiști din fața sa.

Reluându-ne locurile în autobuzul roșu, suntem anunțați că în curând vom ajunge în Aci Trezza, localitatea unde vom mai face o oprire de 10 minute, după care o vom porni înapoi, spre Catania.

Aci Trezza are o conotație puternică de legendă, fiind cunoscut ca orașul de pe Riviera Ciclopilor. Se pare că în timpuri mitologice, așa cum a istorisit Homer în Odiseea, ciclopul Polifem, înfuriat la culme de Ulise și ai săi, a aruncat în calea vaselor acestora cu stânci uriașe știute ca cele opt faraglioni. Acestea se prezintă ca opt insulițe, începând cu cele de forma unei coloane, situate aproape de țărm și până la cea mai îndepărtată pe care este construită o bazilică creștină.

Există și o zonă protejată marină a Insulelor Ciclopilor care a fost înființată în urmă cu zece ani în scopul a proteja mediul marin și speciile care vieţuiesc aici. Aceasta se desfășoară la nord de Aci Trezza, acoperind o suprafață întinsă de sute de hectare, în cadrul căreia se află și faimoșii Faraglioni.

De cum a oprit autobuzul, ne-am și grăbit pe o străduță îngustă, perpendiculară cu marea, în capătul căreia zărisem o stâncă ce țâșnește din apă. Păcat că nici aici pauza nu a fost mai lungă, am scrutat țărmul cu insulele în larg, am fotografiat, am admirat și am plecat.

Aceste două “Aci” reprezintă o zonă foarte căutată de turişti, lesne de înţeles: atraşi de castelul medieval sau legendele cu ciclopi. Dar, trebuie să recunosc că zona are un farmec aparte, oricum.

Repuși în mișcare, cale de câțiva kilometri buni, autobuzul n-a mai oprit, deși, dacă în stațiile presărate pe traseu ar fi fost turiști care ar fi așteptat, trebuia. Ascultam în cască și-l urmăream pe șofer ce ne indica sârguincios pe stânga sau pe dreapta obiectivele în cauză. Tot în zona mai îndepărtată de inima orașului, unde picioarele noastre nu cutezaseră să ajungă, am remarcat Villa Manganelli de pe Corso Italia, Piazza Verga cu frumoasa Fontana Malavoglia. Apoi, la Palazzo di Giustizzia și la cariatidele clădirilor din Piazza Trento a staționat un pic cu motorul pornit, fix pentru ca noi să putem admira și face fotografii.

Pe urmă totul a decurs într-un cadru de-acum destul de cunoscut nouă, autobuzul intrând pe Via Etnea unde am trecut pe lângă Giardino Bellini, superbul parc al orașului și pe lângă Palazzo delle Poste, o clădire barocă, evident, recent restaurat deținând o înfățișare nouă.

În Piazza Stesicoro, ne-a făcut plăcere să revedem Anfiteatro Romano, iar de cealaltă parte, statuia compozitorului Bellini, cel mai cunoscut catanez al tuturor timpurilor. La o altă intersecție a Via Etnea, de data aceasta cu Via Sangiuliano, Quattro Canti, cele patru clădiri fără colțuri care dau în piață sunt un alt punct de interes, după cum și Teatrul Bellini este una dintre cele mai impunătoare edificii din oraș, magnetizând toate privirile.

În drum către punctul terminus, Piazza Duomo cu Fontana dell’Elefante, am mai trecut prin Piazza Cutelli ce deține și ea o frumoasă fântână.

După o oră și jumătate de plimbare, am coborât încântați că văzuserăm locuri noi dar și că revăzuserăm locuri deja dragi, așa că ne-am declarat mulțumiți că reușiserăm să ne umplem și bună parte din ultima zi în Sicilia.

Se sfârșea o vacanță incredibil de plină, activă, departe de a fi sedentară, și, totodată, frumoasă în care trăiserăm intens fiecare clipă, așa cum ne stă în fire.

La finalul seriei siciliene, recomand cu mâna pe inimă Sicilia ca destinație de vacanță, are atât de multe de oferit că oricine va găsi ceva pe plac, așa încât să poată declara ca și mine, că merită să petreci o vacanță în insula din inima Mediteranei.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=QrajDXrUc3o

---

VIZUALIZĂRI: 7315 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI