Despre Căciuli

TIPĂREȘTE

"Opinca-i era spartă, căciula, desfundată,

Dar fruntea lui de raze părea încununată"

Am să vă spun câte ceva despre căciuli. Căciuli mai mari, căciuli mai mici și mititele. Din blană - de orice fel - sau din cine știe ce alt material, împletite, croșetate, lungi, scurte, toate făcute cu scopul de a ne acoperi capul (și conținutul acestuia - când există!).

Există căciuli mai noi sau mai vechi. Am și eu destule, ca toată lumea. Dar nu vreau să vă povestesc acum despre căciula mea, mai degrabă aș povesti despre căciula ta. Adică despre CĂCIULATA!

Nou și vechi! Vechi și nou!

Am vrut să-mi intitulez review-ul "Căciulata, între vechi și nou". Dar, vorba cuiva, "Dacă un anormal e normal, ... e anormal"! Așa că, mie unul, mi s-a părut anormal să încep... normal!

Zona este veche, veche, de pe vremea dacilor și romanilor (care au și ridicat în zonă câteva construcții întărite - castre), unul fiind situat chiar în apropierea barajului - Castrul Arutela. Apele termale erau cunoscute - și apreciate - normal, de daci, dar mai ales de romani, știută fiind grija pe care o acordau îngrijirii propriului corp. Zona propriu zisă a început să se formeze de prin secolul V, iar localitatea este atestată în 1388, de însuși Mircea cel Bătrân. A început să "activeze" ca stațiune în anul 1890 și, de atunci, a fost "exploatată" intens, devenind una dintre cele mai mari stațiuni de tratament din țară.

La Căciulata se poate ajunge în patru feluri, după cum urmează : pe șosea, cu trenul, cu elicopterul sau cu șalupa personală, pe Olt, în amonte. Ultimele două soluții sunt pentru cei al căror portofel depășește dimensiunea bunului simț. :)) Și, de multe ori, numărul bancnotelor depășește I. Q. -ul! :):))

Venind (oarecum) normal, pe șosea, dinspre sud, se intră dinspre Râmnicul Vâlcea (pe E81); dinspre vest, se poate veni dinspre Obârșia Lotrului-Voineasa-Brezoi (pe DN 7A); dinspre nord, se intră pe Valea Oltului (dinspre Sibiu, pe DN 1/ E 81) sau dinspre Brașov-Făgăraș (pe E 68), ambele până la Tălmaciu, apoi spre sud, până la Căciulata.

Tratamentul la Căciulata acoperă o gamă largă de afecțiuni (de aici și renumele și aglomerația în stațiune), apele minerale putând fi folosite atât pentru afecțiuni interne (afecțiuni ale aparatului digestiv, ale veziculei și căilor biliare, afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare), cât și pentru diferite afecțiuni externe (ale aparatului locomotor, afecțiuni ginecologice cronice, diverse boli ale căilor respiratorii superioare, afecțiuni ale aparatului cardio-vascular). Mi s-a spus că există 12 izvoare cu ape minerale și trei izvoare cu ape termale, care vin de la 1200 m adâncime!

Nu vă tratați niciodată după ureche, după principiul că "și eu am ce are vecina", pentru că "nu există boli - există pacienți", fiecare cu particularitățile lui, chiar dacă are aceeași afecțiune! Deasemenea, apele termale pot afecta unele persoane, chiar dacă nu s-au plâns de nici o afecțiune.

Căciula mea o cunosc foarte bine, Căciulata-stațiunea am cunoscut-o cu mult timp în urmă. Era pe vremea când actuala Dacie 1400 (Logan), era doar o modestă Dacie 1100. Atunci ne-am cazat la Casa Parohială, unde am și efectuat cu mult succes un grătar, carnea fiind achiziționată de la o măcelărie din Călimănești, care astăzi nu mai există (măcelăria, nu Călimănești-ul! :))) (Se mai cazează și astăzi la Casa Parohială, dar condițiile de folosire a utilităților sunt la comun, deci...)

Era încă devreme pentru dezvoltare masivă a localității, cu excepția câtorva vile ridicate de unii mai... iuți de construcții! Nu era, parcă, atâta grabă, atâta aglomerație, lumea era mai calmă și mai liniștită. Parcă și cele două vile abandonate, vechi de o sută de ani, erau mai "prezentabile"! În vechiul Complex Comercial (parțial abandonat), mai era în funcțiune cinematograful stațiunii, iar mica piețișoară era plină de mici producători care își vindeau puținele produse. Aveai senzația că, pe promenada de pe malul Oltului, se plimbă încă domnișoare însoțite de mamele lor, de tineri ofițeri chipeși (dar săraci lipiți, în căutare de dame bogate), de guvernante și bone.

Peste ceva ani, mai bine hrănită, Dacia 1100 a devenit Dacie 1300. :D Urcată în spatele Motelului Cozia, lângă grupul de căsuțe, Dacia noastră ne-a servit drept "hotel" de câte stele am vrut noi! Căsuțele erau din cele mari, cu 4 paturi și grup sanitar, și erau foarte solicitate, în ciuda faptului că se cam dărăpănaseră între timp.

Și stațiunea parcă era alta! Mai aglomerată, mai agitată, mai comercială. Ici, colo, începuseră să se ridice mai multe vile (multe din ele au rămas ani de zile la stadiul de fundație!), părculețul și promenada se mai degradaseră puțin, iar vechile case tradiționale, specifice anilor '30, au mai dispărut din peisaj. Cele două case vechi, care m-au fascinat ori de câte ori mă plimbam pe lângă ele, erau tot în picioare, ca două doamne bătrâne care nu vor să renunțe la măreția lor de altă dată.

Septembrie 2015. Dacă tot luasem rovignetă pe o săptămână, am zis "Ia să vedem noi ce mai face căciula mea, Căciulata! Dacia 1300 a devenit între timp - ca și stăpânul - obeză, și s-a transformat într-un Logan! Iar Căciulata mea (sic!) s-a transformat și ea!

Traseul obișnuit (pentru Bucureșteni): București-Pitești-Rm. Vâlcea-Căciulata. Vreme bună, șosea liberă, pe autostradă am mers normal - pentru mine - 130 km/h. Ne-am cazat la Motelul Scorilo - Cozia, îl știam demult, acolo și mâncam ori de câte ori veneam în Căciulata.

Despre noua Căciulata (pentru că e nouă!)... ce să vă spun?

PARCĂRI - sunt două, mari, cu plată. Una pe stradă, în dreptul complexului de hoteluri Oltul-Cozia-Căciulata și a doua în fața Complexului Hotelier, cu barieră, îngrădită, păzită, taxa unică 3 lei (adică 3 lei ori de câte ori intri!).

Apropo de schimbări, întreg complexul a fost îngrădit cu gard de sârmă, cu porți peste tot, cu lacăte, un aspect de curte interioară de închisoare (n-am fost, dar am văzut în filme... de închisoare spun că n-am fost!

CAZARE - Industria hotelieră privată a explodat, pur și simplu! Tot ce era părăsit, la nivel de fundație, a fost ridicat, și ridicat bine! Nu sunt simple pensiuni - cele mai multe - ci adevărate hoteluri, mai toate și cu restaurant la parter! Dacă nu veniți cu bilet de tratament, aveți multe posibilități de cazare. Printre altele, complexul de căsuțe - luând-o pe lângă hotelul Traian, urmând pârâul, pe un nou drum asfaltat și lărgit, se ajunge la complexul de căsuțe (vreo 65!) unde vă puteți caza. Există și un bazin, destul de mare, dar... două W. C. - uri, nu parcare, două spălătoare a câte 4 chiuvete, căsuțele la un metru una de alta... voi decideți!

MÂNCARE - Cum spuneam, aproape fiecare mare pensiune-hotel are un restaurant la parter. Restaurantul Motelului Cozia a fost bun dintotdeauna, există un lat restaurant și vis-a-vis de el, cu trei meniuri-fix (sau fixe?), la 20 de lei, apoi lângă bazar, o mare terasă cu mici și friptură, o gogoșerie (în vechiul complex, în locul vechiului cinematograf) - face niște cozonaci de-ți mănânci degetele, 2-3 magazine - în complex - Anabela (sau Anafrumoasa, fără reclamă :))

RELAXARE - Exceptând eventualele perioade rezervate tratamentelor - dacă este cazul - pot fi făcute lungi și plăcute plimbări pe aleea ce mărginește Oltul, iar dacă o luați spre Călimănești, cum se termină Căciulata, se poate face o lungă plimbare (6 km) pe drumul care merge pe dig, drum care vă duce chiar la podul ce trece Oltul spre Mânăstirea Ostrov. Dacă nu doriți să vă întoarceți tot Peugeos... pe jos, adică, există curse destul de dese cu care vă puteți întoarce în Căciulata - preț 2,5 lei/pers (Da', dar cine se mai vaită de picioare rupte după 12 km - că atâția sunt, în total! :)))

Vă puteți relaxa și în micul părculeț (în curs de amenajare) aflat lângă izvorul 1și 2.

Tot pe jos vă puteți plimba până la Mânăstirea Cozia, cunoscuta ctitorie a lui Mircea cel Bătrân.

"Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune

Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit. "

Mânăstirea a trecut prin momente grele la cele două inundații, din 1970 dar mai ales la cea din 1975, când apa a ajuns până la contraforții mânăstirii.

După aceea (sau în altă zi) puteți merge la Mănastirea Turnu, (veche, de pe la 1676, unde există - săpate în piatră - chiliile primilor pustnici retrași aici - Daniil și Misail).

Dar, până acolo, (după ce treceți podul peste baraj), puteți vizita Castratul roman... ptiu, drace!... Castrul roman Arutela. A fost construit de arcașii sirieni "Suri sagittari" în anul 138 după Hristos, fiind părăsit în secolul III când o revărsare a Oltului l-a distrus parțial.

Pe șosea, la 5 km, se află intrarea în Parcul Național Cozia. Dacă lăsați mașina în parcarea popasului Lotrișor, traversați șoseaua - ATENȚIE la trafic - și, după aproximativ 3 km în ușoară urcare, printr-un peisaj frumos, ajungeți la cascada Lotrișor. La cascadă puteți ajunge și cu mașina, stă unu' la intrare și vă ia banii (5 lei, am înțeles), dar este păcat, peisajul, defileul cu pereți înalți creează o impresie deosebită.

Acestea ar fi obiectivele mai la îndemână. Dar, pentru cei temerari, există trasee montane care duc - de regulă - la Cabana Cozia, la 1575 metri altitudine! Căciulata fiind la doar 300 m altitudine... vă dați seama, aproape 1300 m de urcat!! Succes!

Pentru cei care sunt mai comozi, sau pur și simplu vor să se relaxeze, se organizează excursii la diferite obiective, mai apropiate sau mai depărtate, cum ar fi : la Mânăstirea Prislop, pe Transfăgărășan, pe Transalpina, la Sighișoara, la salina Ocnele Mari și la alte obiective. Lângă bazar este un nene lângă o dubiță de unde se pot alege excursiile dorite (prețurile, funcție de distanță, normal, sunt între 35 și 95 lei (RON).

Nu cred că am reușit! Cu review-ul, vreau să zic! Aș fi vrut să subliniez mai mult diferența dintre (foarte) vechia așezare/stațiune Căciulata, și noua stațiune, cu facilitățile și modernismul ei. Dar ne putem imagina, totuși, măcar un pic, o veche stațiune, plină de doamne și domnițe în rochii cu crinolină, de domni eleganți, discutând afaceri la un pahar de apă minerală, de case mari, cu etaj, și multă, multă lemnărie, în ale căror cerdacuri și balcoane se jucau copii, vegheați cu atenție de bone mai tinere sau mai bătrâne!

Dar așa, a rămas doar unul din multele review-uri, despre o destinație cu rădăcini veeeechi, vechi de tot!

Webmaster, cu talentul tău deosebit (nu perii, n-am de ce!) poate găsești vreo melodie specifică perioadei interbelice, anii '30, un jazz, un foxtrot, ceva acolo! Mulțumesc mult!

Vă doresc să aveți în continuare, concedii multe și frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3959 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI