Cairo cu locuri stiute dar si nestiute de unii turisti! (1)

TIPĂREȘTE

Cu greu mi-am facut timp sa scriu despre concediul de anul acesta in Egipt, concediu care a fost in perioada 1 -14 septembrie 2018. Poate pentru ca am asteptat sa mi se sedimenteze trairile, nici timp nu am avut.

Anul acesta copilul a fost factorul de decizie pentru alegerea destinatiei, el era foarte curios probabil si din descrierile noastre si din pozele si filmele facute de noi acum 8 ani si pana la urma am cedat.

Am decis sa imi achizitionez bilete singura pentru Egipt, fiindca nu as fi vrut sa depind de o agentie si mai ales de o singura statiune.

Mult a durat pana am cumparat biletele de avion, deoarece nu intelegeam de ce nu mai este cursa directa Bucuresti-Cairo. Tot ce am gasit erau cu escala ba in Atena, ba in Istanbul, Roma, ba la Moscova. Oricum am fi ales, oricare dintre escale aveau ori la dus ori la intors multe ore de asteptare. Din cauza asta am tot asteptat, fiindca nu ‘inghiteam “ deloc aceasta pierdere de timp in aeroport.

Apoi am rezervat hotelul, ieftin, in zona buna, numai ca nu am stat prea mult deoarece noi avem un prieten in Cairo si dupa prima zi, ne-a convins sa stam la el, pentru a petrece mai mult timp impreuna, pentru a scuti din timpul de tranzit intre apartamentul lui si hotel, fiindca era distanta considerabila, cam o ora si jumatate numai dus ca si timp! de apreciat ca managerul hotelului ne-a restituit banii pe zilele care nu le-am mai petrecut in hotel. Prietenul meu a vorbit cu el, am completat o cerere si totul a fost foarte rapid.

Asa ca despre hotel nu pot spune prea multe in acest review. Pot doar sa ofer 2-3 poze care am apucat sa le fac in graba din camera, baie si una la micul dejun.

Imi este greu greu să vorbesc despre tot ceea ce am trăit în aceste zile în Cairo şi împrejurimi.

Si acum am sentimente amestecate, insa incerc sa grupez amintirile în câteva capitole: traficul nebun nebun, satul faraonic, dream park, Muaizz Street, bazarul Khan al Khalil, castelul lui Saladin, orasul mortilor, piramidele. Apoi jumatatea cealalta de concediu l-am petrecut in statiunea TABA din pensinsula Sinai.

Dupa 3 luni si jumatate de la întoarcere încerc încă să îmi revin şi să îmi adun gândurile făcute praf de zgomotul unui oraş surprinzător, nebun şi animat, departe de tot ceea ce credeam că poate fi mai rău şi de ne-egalat prin Romania.

Incep prin a descrie experienta traita imediat din aeroport. Am ajuns dimineata la 8, si de cum am iesit afara, un aer irespirabil ne-a izbit, ceva incarca aerul. Am zis ca era ceata de dimineata. Dar de unde ceata? Era o poluare, mama- mama, dar nu am auzit nicaieri ca aceasta capitala ar fi printre cele mai poluate orase.

Desi stabilisem cu prietenul nostru sa ne astepte la aeroport, cand am iesit nci urma de el. Am asteptat cam 15-20 min, ca la ei este regula de baza sa intarzii si sa nu fii punctual. Cand sa il sun, surpriza: nu aveam roaming, nu internet. Pentru o clipa am crezut ca mi s-a oprit inima. Noroc de acei multi taximetristi care asteptau clienti, s-a oferit unul sa sune de pe telefonul lui, culmea si gratis! A sunat el, si asa m-am auzit cu amicul meu care mi-a zis ca este pe drum si ca ajunge repede.

Desi eram la a treia vizita in Egipt, mi-am reamintit instant haosul rutier. De fapt tot concediul asta, cat timp am fost in masina, a fost un continuu tipat, numai icneli, numai exclamatii oribile, tot asteptand pe zi ce trece sa ma obisnuiesc cu nebunia de pe strazi si sa nu mai fac ca o isterica.

1. Traficul rutier, sau mai exact spus anti-reguli rutiere! Poate or mai fi povestit si altii inaintea mea despre treaba asta, insa eu o sa va spun din punctul meu de vedere de sofer de 20 ani, care conduce zilnic. In Cairo uiti despre tot ce ai invatat la orice scoala de soferi din Europa. Pregatiti-va sufleteste pentru haos, pregatiti-va sa uitati despre prioritate, despre semafoare, semne de circulatie. In schimb claxonul este la mare putere! Dar mai ales e important scosul mainii pe geam si dirijand ceilalti soferi cand sa treci tu si cand sa treaca ei. Este o terapie soc sa circuli pe soselele lor ca si client sau pieton. Ca daca m-as gandi cum ar fi sa conduc eu ca sofer pe soselele lor, ar fi imposibil de conceput asa ceva. Ingheti instant la fiecare 50-100 metri.

Cairo este un zumzet continuu, huieste practic, cu toate ca la ora 9 dimineata, nu era chiar atat de aglomerat cum stiam eu ca este Cairo, totusi nu m-am putut controla sa nu scot sunete de spaima, de frica langa sofer. Probabil ei se distreaza maxim cand se urca cate un strain care nu este obisnuit cu modul acesta de a calatori.

Pe strazi, este rau curgator de maşini ce se grăbeşte claxonând într-una, înaintează, numai ei stiu unde se duc, dar inainteaza, fiindca sunt multe strazi cu sens unic, pe alocuri „ raul curgator „ se opreşte şi de desparte în braţe şi benzi după propriile sale reguli, mai degrabă naturale decât reglementate. Sotul meu s-a obişnuit relativ repede cu haosul din trafic, cu zgomotul şi praful din aer, dar cu traversatul străzii nu te adaptezi niciodata.

Nu ca sunt eu cea mai corecta cand traversez strazile, insa pe strazile din Cairo omul este total desconsiderat. Practic, te simti precum cainii de la noi care incearca sa se strecoare printre masini, fara sa fie loviti sau calcati.

Oficial există stopuri, semafoare sau treceri pentru pietoni, nu care cumva sa ganditi ca nu. Dar practic nu se respecta si pentru o asa metropola, sunt foarte putine treceri si semafoare.

Căliţi-vă, purtaţi-vă „ca in Cairo ”, încercaţi să uitaţi că există reguli. Pentru că nimeni nu le bagă în seama. Maşinile trec pe roşu, uneori merg masini si pe contrasens pana la posibilitatea parasirii soselei, pietonii se strecoară printre maşinile în mers, dacă se întâmplă – şi se întâmplă să se oprească o maşină în mijlocul strazii, pentru a vă lăsa să treceţi, cu siguranţă că din spatele ei va ţâşni o alta care vă va tăia avântul – şi picioarele dacă nu vă uitaţi bine! Nu am văzut totuşi niciun incident, aşa haotic cum se circulă, oamenii supravieţuiesc iar maşinile merg înainte. M-au ingrozit insa femeile cu bebelusi mici in brate, care treceau printre masini fara nici un pic de grija pe chip. Uneori mai ridicau o mana precum politistii rutieri si atunci treceau, probabil e un fel de intelegere mutuala ca la ridicarea mainii sa ii lasi sa treaca, desi sunt in mijlocul unor strazi cu cate 5-6 benzi. Cel putin cand treceau batranii strada nici nu se uitau in directia de unde veneau masinile, treceau pur si simplu, de parca ei aveau prioritate si masinile erau obligate sa opreasca sau sa incetineasca. Aici mi s-a parut ca se mergea pe principiul care pe care, unde intodeauna invingeau oamenii.

Insa ceea ce mi-a placut a fost: ca strazile sunt impecabile, nu tu gropi, nu tu denivelari, nu strazi blocate, nu accidente, nu politie, nu amenzi din nimicuri. Doar o singura data am vazut un politist pe banda 3 din 5 care oprise o masina, acolo in mijloc pe banda 3 si discuta cu soferul. Ceilalti soferi incercau doar sa ocoleasca politia, cert este ca desi strada avea 5 benzi, masinile erau intinse pe 7 benzi, semn ca nu se respecta marcajele si masinile incaleca marcajele.

Alta nerozie care m-a contrariat mult... circulatul noaptea fara faruri aprinse. Cand il intrebam pe amicul nostru de ce nu merg soferii cu luminile aprinse, mi-a raspuns sec ca luminile ii deranjeaza pe ceilalati soferi, chiar parea uimit de intrebarea mea. :)

Parcul de masini este extrem de invechit, masini din 1970-1980 sunt ft ft multe. Pana sa ajung in Cairo amicul meu tot imi zicea ca si-a mai luat o masina, mai buna decat cea pe care o avea, si cu toate canu m-am asteptat nici o clipa sa fie noua sau macar din generatia 1990-2000, totusi nici sa fie din 1977 nu m-am asteptat. Dar era asa de mandru de masina lui, de zici ca avea nu stiu ce masina de fite. Pe buna dreptate a mers cu ea ca la raliu, singurul inconvenient pentru noi a fost lipsa aerului conditionat. Spre iesirea din Cairo spre micile orasele lipite de metropola prindea chiar si 110 km / h pentru ca erau doar sosele cu sens unic si spre iesire toti mergeau cu 100 km. dar am circulat cu geamurile deschise, si uneori eram atat de aproape de celelalte masini, incat aproape ne-am fi putut atinge unii pe altii daca scoteam mana pe geam.

Dar nu era de scos mana pe geam la felul se circula, deoarece riscai sa ramai fara mana sau cap. In unele zile am vazut si 2 masini de prin anii ’50, fara geamuri, fara faruri, atat de scorojite de soare si umezeala, dar atat de bine functionau. Nu am fost pe faza sa fac poze, insa in afara de mine, nimeni nu era uimit ca circula asa ceva pe strazi. Atat timp cat masina functioneaza nici un politist nu poate interzice cuiva sa nu foloseasca masina.

In zilele cand nu am mers cu amicul nostru, am folosit taxi UBER. E drept ca masinile erau generatie noua, curate, soferii foarte cumpatati, mai ales cum ma vedeau ca imediat ce urcam imi puneam centura de siguranta, aveau grija sa imi spuna ca nu sunt in pericol cu ei, ca au experienta si ca nu trebuie sa fiu speriata. Dar invariabil eu tresaream si mai si scoteam exclamatii ciudate numai cand vedeam la alti soferi de pe langa noi cum conduc si ce manevre fac. De fiecare data la aceste taxiuri, am platit exact cat a aratat aparatul de taxat. Unii soferi de pe uber rupeau putin engleza, asa ca mai schimbam cateva impresii cu ei.

Concluzie: haosul controlat din marile noastre orase este mult mai periculos, decat haosul necontrolat din Cairo, fiindca in Cairo se bazeaza pe bun simt si instinct si mai ales calm. Nu am vazut soferi certandu-se, scotand capul pe geam sa spuna ceva altcuiva, de semne obscene sau oprit in mijocul strazii ca la noi sau coborat din masina cu bata nici vorba!

---

[by webm] Review-ul a fost împărțit de noi în mai multe ”segmente” -- episodul următor poate fi citit aici

---

VIZUALIZĂRI: 1819 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI