Experiența numită Cairo!

TIPĂREȘTE

Încă de cum am achiziționat biletele pentru Egipt, mi-am propus, evident, ca aproape toți turiștii ce ajung acolo, să facem unele excursii opționale cum ar fi la Piramide, Luxor și ce s-o mai ivi în cale :)

Firesc, imediat ce am ajuns la Hurghada, hotel Marriott, reședința noastră frumoasă, despre care v-am povestit deja, ne-am interesat de excursii. Astfel, s-a dovedit că pentru ziua următoare ne pregăteam să mergem la Cairo.

Oau, Cairo! De mult visam în secret la asta, iar acum visul avea să fie realitate!

Dar hai să vedem pentru început câteva date despre acest oraș, cu ajutorul Wikipedia.

Orașul celor O mie de Minarete sau Capitala Lumii Arabe, cum este supranumită, Cairo înseamnă în fapt, cea triumfătoare, cea învingătoare. القاهرة, Al-Qāhirah este numele în limba arabă sau ⲕⲁϩⲓⲣⲏ, în coptă.

Suprafața orașului, este imensă, cca 453 km pătrați și o populație de cca 20-21 milioane de locuitori, cam cât are toată România. Zona metropolitană este cea mai mare din toată lumea arabă. Cert este că e cel mai mare al doilea oraș din Africa, al șaselea din lume și poate cel mai important centru cultural și economic al lumii arabe.

Chiar dacă nu are origini din antichitate, Cairo este mereu asociat cu Egiptul Antic prin Platoul de la Giza (Gizeh) și orașul antic Memphis, fostă capitală a Egiptului, situat în apropierea sa. Orașul Cairo a fost fondat în anul 969 d. Hr, în timpul dinastiei fatimide și este situat și astăzi în apropierea Deltei Nilului.

Geografic vorbind, Cairo este situat în nordul Egiptului, la 165 km sud de Marea Mediterană și 120 km vest de Golful Suez. Desigur Nilul, străbate orașul, oferind imagini frumoase de-a lungul său.

Capitala egipteană se poate lăuda cu un învățământ foarte bun, aici este a doua cea mai veche instituție de învățământ superioară din lume, Universitatea Al-Azhar, dar și cele mai vechi și mari industrii de film și muzică din toată lumea arabă. De altfel am zărit din mers, facultăți și universități importante, de Medicină, Stomatologie, Farmacie, Agricultură, de Artă, etc.

Cairo, este totuși un oraș vechi și de atâția ani este un amalgam de cultură islamică, creștină și evreiască, ce rezistă perfect până în zilele noastre.

Zilele trecute am citit un articol interesant despre cafea, Cairo fiind prima capitală din lume unde s-a consumat cafea. La început s-a folosit în timpul rugăciunilor, apoi treptat a dobândit un rol social și cultural. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea Cairo avea deja 643 „bayt qahwa” , adică, cafenele, acestea devenind rapid un loc de întâlnire și socializare, exact ca și în zilele noastre.

Vorbind despre capitală, trebuie să vă spun și despre New Cairo, noul oraș, situat la 25 km sud de Cairo. Încă din 2015, egiptenii, au dorit să construiască un oraș nou, o nouă capitală administrativă, care să funcționeze cu tehnologie inteligentă, un oraș care va avea universități noi, stabilimente recreative, cartiere rezidențiale, dar bineînțeles și clădirile administrative, ministere, clădirea Parlamentului. Acesta este de fapt principalul obiectiv al mandatului actualului președinte Abdel Fattah al-Sisi.

Să știți că încă din avion am văzut niște forme foarte interesante, foarte frumoase, pe care le-am admirat și fotografiat, iar ulterior aveam să descopăr că sunt clădirile din Noul Cairo.

Se presupune că orașul nou va putea „găzdui” 5 milioane de oameni. Am văzut chiar și din autocar zidul lung care împrejmuiește clădirile, încercam atunci doar să ne închipuim cum va arăta noua arhitectură ce vrea să copieze dispunerea templelor faraonilor.

Excursia noastră:

Am achiziționat pachetul turistic de la agenția parteneră celei din România, din comoditate și pentru a avea parte de un ghid profesionist în limba română. A costat 210 dolari pentru 2 persoane și a început la ora 2.30, iar la ora 24 aveam să ajungem înapoi la hotel. Obositoare și lungă, dar a meritat pe de-a întregul! :)

De la Hurghada la Cairo sunt cca 460 de km, o distanță pe care am parcurs-o prin deșert, un deșert stâncos, ca de altfel aproape toată suprafața Egiptului de cca 75 %. Drumul durează undeva la șase ore, cu o oprire cam pe la mijlocul drumului, la Zaafarana. Sigur că pe drum am încercat să dormim, am avut spațiu suficient deoarece am fost un grup restrâns de cca 16 turiști, așa că am stat pe câte două locuri. Printre ațipeli am reușit să mai admir și peisajul, arid dealtfel, dar cu totul nou pentru mine cel puțin. În jur de ora 6 am ajuns la complexul de la Zaafarana, unde am băut câte o cafea și ne-am savurat micul dejun pus cu grijă de la hotel.

Drumul a continuat, iar pe la 9 vedeam deja primele clădiri ce aparțin de capitala Cairo, asta după ce trecusem prin stânga orașului nou, încercând doar să-i „ghicim silueta” .

Trebuie să vă previn că ar fi bine să aveți unele impresii despre Cairo de ajungeți pe aici, pentru că de nu, veți avea o mare supriză, poate neplăcută. Eu am vizionat înainte foarte multe filmulețe pe Discovery, așa că știam la ce să mă aștept. Și așa impactul este puternic, dar rămân și acum la ideea că este o experiență de viață ce trebuie trăită, văzută!

Am străbătut cu autocarul capitala, de la sud la nord, de la est la vest, prin centru și pe la periferie, am admirat clădiri, am plâns pentru altele... Am încercat să înțeleg cum pot conviețui în același loc oameni cu așa de multe bogății, cu așa de multă sărăcie. Contrastul este cuvântul cheie, este impresionant să vezi diferența atât de clară între lux și sărăcie. Închipuiți-vă clădiri, blocuri noi și frumoase alături de blocuri nelocuite, demolate, cu moloz cu tot, zone frumoase, îngrijite, alături de altele mizerabile.

Haosul poate fi caracterizarea pentru circulație: șoseaua este largă cu multe benzi și poate tocmai de aceea este interesant să vezi cum se scurg mașinile, la mica înțelegere, fără semne de circulație. Printre mașini, luxoase, scumpe, am văzut foarte multe rable, mașini pe trei roți, sau chiar căruțe, mini căruțe cu măgari, transportând diverse mărfuri. Totul la grămadă. Pe străzile din centru este ceva mai multă ordine, acolo am văzut chiar și semafor!!!

Street food- aproape pe toate străzile spre periferie, fructe, covrigi, lipii, sandvișuri, pepeni puși pe marginea drumului, chiar mă gândeam cum trebuie șoferii să evite produsele expuse, ba chiar și picioarele oamenilor, bărbați, femei sau copii, care stăteau pe margine, pe borduri. De la înălțimea autocarului și la viteza de melc cu care înainta, aveam timp suficient să văd tot, ba chiar să și fotografiez pe îndelete. ;)

Foarte multă lume pe stradă, mergând pe jos, cu bicicleta sau cu microbuze înghesuite.

Am văzut multe femei pe stradă, ele nu sunt obligate să poarte văl, dar cele mai multe îl poartă totuși. Depinde de educația pe care au primit-o. Femeia egipteană este frumoasă, modernă, are dreptul să iasă când vrea, are dreptul să învețe, să studieze, să lucreze.

În timp ce ajungeam spre centru, ne-am alăturat și Nilului, admiram acum clădirile care sunt din ce în ce mai frumoase, mai impunătoare. De, eram deja undeva pe strada cu cele mai multe ambasade. Am zărit spitale uriașe, clinici, universități, institute de cercetare pentru cancer, pentru boli hepatice și tropicale, pentru diabet, pentru boli ginecologice, hoteluri, toate demne de toată lauda. Și evident multe moschei și minarete, doar nu degeaba și-a câștigat renumele, nu? Am zărit și biserici creștine, frumoase, deosebite.

Prima noastră oprire a fost în Tahrir Square, în jur de ora 10, în fața superbei clădiri a Muzeului Național de Egiptologie. Nu voi dezvolta prea mult subiectul pentru că îi voi dedica un articol separat. Poate va fi ultimul, deoarece în curând se va deschide Marele Muzeu Egiptean de la Giza (The Grand Egyptian Museum). Oricum sunt foarte bucuroasă că am reușit să văd muzeul actual, îmi doream de mult asta. Am observat de altfel încă de la intrare, pregătirile ce se făceau pentru Marea Paradă a Faraonilor, un eveniment ce s-a petrecut imediat ce am ajuns acasă și însemna de fapt mutarea fastuoasă a faraonilor în noua clădire a muzeului situată pe un deal, vis-a-vis de Piramide, în Giza.

Pot spune că am petrecut două ore la muzeu, am ascultat cu atenție cuvintele iscusite ale ghidului, am admirat exponate, am fotografiat totuși pe fugă pentru că aș mai fi avut nevoie de încă vreo 2 ore pentru a putea acoperi tot ce este acolo.

Cum ajunsesem la orele prânzului, următoarea oprire a fost pe malul Nilului, pentru masă, asta după ce am trecut din Piața Tahrir, prin fața marilor lanțuri hoteliere luxoase și foarte cunoscute.

Masa de prânz era inclusă în prețul excursiei, așa că am mâncat pe un vapor-restaurant, Scarabee, cu un decor fabulos, având în fundal zgârie-norii capitalei, toate clădirile acelea moderne și frumoase de pe insula fluviului Nil, gen Novotel, Sofitel, Cairo Tower, Marriott Hotel, sau Cairo Opera House.

Nu pot spune că m-a „fermecat” mâncarea, dar ne era foame, așa că am ciugulit câte ceva din aperitiv, o salată mixtă, lipii și humus, apoi o friptură de pui, cu orez brun și niște cârnați -asemănători mititeilor noștri.

Băutura se plătea separat, nu era acoperită de costul mesei. Am cerut o cafea, pe care am băut-o pe drum pentru că trebuia deja să plecăm.

Am savurat cu adevărat o cafea minunată, cu o aromă pe care n-am mai încercat-o. Printre altele am recunoscut gustul cardamomului. Delicioasă, merită încercat.

Capitala Cairo, poate fi împărțită în mai multe cartiere, cum ar fi cel islamic, Khan-El-Khalil, situat în partea de est a orașului, cu o arhitectură unică, străzi înguste și alei șerpuite. Puncte importante Bazarul Al-Khalil, Moscheea Al-Azhar și Cetatea Salah-El-Din sau Citadela cum mai este cunoscută și neapărat Moscheea Muhammad Ali.

Și să nu uit de City of The Dead, marele cimitir ce cuprinde o zonă de cca 4 mile lungime, înscris deasemenea în lista Unesco World Heritage Site.

Cea mai veche parte a orașului o reprezintă Cartierul Creștin sau Cairo Coptic, cu foarte multe biserici, mult mai vechi decât cele islamice. Pot enumera aici Biserica Coptă, prima biserică creștină din Africa, Biserica Sfânta Maria, sau Biserica Suspendată (Hanging Church), aflată pe o colină, mai sus de ruinele cetății Babilon.

Am văzut și din autocar, malul Nilului este splendid, cu o promenadă frumoasă, cu multă verdeață și flori.

Ne-am îmbarcat din nou în autocare, eu mi-am luat locul la geam, fiind gata pentru a imortaliza locuri și oameni. Urma să traversăm de-acum Nilul pe Abbas Bridge, ba chiar și mica insuliță Rhoda.

Pe un bulevard frumos, Al Haram, cu un șir de palmieri pe mijloc, printre flori, între clădiri impozante, am oprit din nou pentru un atelier de confecționat papirusuri, Bes Papyrus Institute. Foarte interesant și frumos, am văzut planta verde Cyperus papyrus, sau planta umbrelă, ce crește în special în Delta Nilului și care dă viață hârtiei-papirus. Ni s-a prezentat procedeul de preparare și evident produsul finit, lucrările superbe, care erau sigur și de vânzare. Aici noi doar am admirat, pentru că mult mai mult, m-a impresionat atelierul din Luxor, de acolo ne-am și achiziționat un tablou cu 20 de dolari, iar bonus am primit câte un mic papirus inscripționat cu numele noastre, cu hieroglife.

Cu mare nerăbdare, am străbătut o altă parte din capitala Cairo, spre vest, spre orașul Giza, apoi spre Platoul Giza, acolo unde ne așteptau de atâtea mii de ani, Piramidele.

Piramidele din Giza sau Gizeh, cum mai sunt cunoscute sunt situate pe malul vestic al Nilului, la cca 18 km de Cairo. Se crede despre ele că datează din timpul domniei dinastiei IV-VI, respectiv secolele XXVI-XXIII Î. Hr.

Piramida lui Kheops, sau Khufu, cea mai înaltă dintre ele, este considerată una din cele 7 minuni ale Lumii Antice, singura care mai „supraviețuiește” și astăzi. Este desigur, una din Comorile Naționale ale Egiptului. Piramidele din Giza și orașul antic Memphis sunt înscrise în Patrimoniul Mondial Unesco.

Dar pentru că deja v-am spus despre prima, să vă amintesc și de celelalte două, adică, Piramida lui Khafra sau Kefren și Piramida Menkaura sau Mykerinos. Mai există o serie de piramide mai mici cunoscute sub numele de Piramidele Reginelor. Desigur că turul nostru a cuprins doar vizitarea primelor două, cea a lui Kheops și a lui Khafra.

Un vechi proverb arab spune că:

„Universul se teme de timp, iar timpul se teme de piramide” .

Foarte frumos spus!

Sunt absolut impresionante, dar, fiind acolo, parcă nici nu realizezi importanța momentului, în principal pentru că ești ocupat să faci cât mai multe poze, din cât mai multe unghiuri și desigur trebuie să faci față valului de localnici, mici comercianți, gata să te ajute cu poze, să-ți ofere souveniruri, toate la 1 euro sau 1 dolar, ori gata să te plimbe pe cămilă.

Trebuie să poți să faci abstracție de toate astea pentru a simți măcar puțin din magia momentului!

După ce ne-am plimbat liber pe lângă piramide, de jur-împrejur, ne-am urcat din nou în autocar, care ne-a lăsat în fața Sfinxului.

Marele Sfinx sau pur și simplu Sfinxul, este cel mai vechi monument sculptat din Egipt, despre care se crede că a fost proiectat, sculptat, construit de egiptenii din Vechiul Regat în timpul domniei faraonului Kahfra-cca 2558-2532 î. H. r.

În fața Sfinxului este Marele Templu al lui Kahfra, pe culoarele căruia am pătruns ca să ajungem la una din cele mai mari statui din lume.

Misterul Sfinxului se păstrează încă destul de mult, sunt foarte multe ipoteze și scenarii, nici una foarte clară încă. Probabil că se vor scurge încă multe pagini de cerneală- până se vor limpezi lucrurile. Unii cercetători cred în teoria că, ar fi parte a unei hărți astronomice ce are legătură cu constelația Orion, datorită așezării sale în funcție de piramidele învecinate și a unor scrieri vechi egiptene. Fascinante toate aceste teorii, mistere totale, care atrag și acum oameni din toate colțurile lumii.

M-am bucurat să fiu acolo!

Cred că voi scrie separat despre acest complex într-un alt articol.

Ultimul obiectiv al excursiei la Cairo a fost o făbricuță de parfumuri. Dar cine mai dorea așa ceva? Câtă vreme unii din colegii de autocar alegeau arome suave, eu am rămas să mă uit la poze, încercând să realizez că fusesem acolo, că am văzut aievea ceea ce admiram de mult din cărți și de la tv.

În loc de încheiere:

Cairo îți place sau nu- e clar însă, din ce-am văzut la oamenii din Egipt, toți cei pe care i-am întâlnit, oameni buni și sufletiști, sunt fascinați de capitală, își iubesc foarte mult țara, orașul, sunt mândrii de el. Cumva, ei îți transmit starea lor de spirit, vorbind cu atâta mândrie de el. Am văzut asta și la ghidul nostru, un egiptean tânăr, foarte bine educat, foarte bine pregătit, care vorbea aproape perfect limba română. Desigur își cunosc și minusurile, știu ce ar trebui corectat, dar sunt încrezători, spunând că în câțiva ani s-au făcut deja progrese în sensul ăsta. Și se pare că au răbdare, lucru care poate nouă ne scapă în ultimul timp.

Eu sunt foarte fericită că Am Fost Acolo și cum am spus, mie mi-a plăcut. Poate aș fi vrut să pot vedea mai mult. Să mă plimb pe străduțe, în cartierele vechi, să simt istoria... Dar pentru asta, clar este nevoie de câteva zile. Să stai acolo. Cine știe, poate... odată...

Mi-a plăcut Cairo poate, pentru că știam ce mă va aștepta... poate pentru că așa e viața, cu de toate! Și credeți-mă, Cairo, are de toate!

Urmează partea cu recomandarea: pentru excursii este un must see, doar pentru oraș, cu rezervele despre care v-am povestit...

Oricum cred că este o experiență ce trebuie trăită! Deci, vă recomand! :)

Webmaster, o rugăminte:

https://youtu. be/N80gohbobRs

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 6389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI