De la Strassbourg la Biarritz / partea a 5-a - Arcachon & Dune du Pilat

TIPĂREȘTE

A venit si ziua cand trebuia sa plecam mai departe, spre Biarritz.

Am parasit micul Rochefort și am pornit la drum. Ca sa nu ocolim estuarul Gironde, am ales să trecem cu feribotul prin Royan, unde am ajuns după aproximativ o oră.

Royan este un oraș aflat gura estuarului Gironde, cel mai mare estuar din Europa. In timpul celui de al doilea razboi mondial, pe cele doua maluri ale estuarului, la Royan și Pointe de Grave, armata germană avea două fortărețe, pentru apărarea intrării in estuar. In anul 1945, aliații au bombardat dele două localități, orașele fiind distruse in intregime și reconstruite in anii 1950.

Inainte de a ajunge in port, nu puteam să trecem nepăsători pe lângă piața din Royan, o piață acoperită, construită in 1950, considerată una dintre cele mai bune din regiune. In jurul pieții comercianții locali vindeau legume și fructe proaspete, miere de albine și gemuri făcute in casă, vinuri locale și cognac.

In interior era piață de pește, unde găseai pești proaspeți și fructe de mare intr-o gamă mare și diversificată, de la hamsii mici până la caracatițe mari sau pești oceanici de mari dimensiuni. Dacă solicitai, peștele era curățat și filetat, tocmai bun de pus pe grătar.

Traversarea cu feribotul dureaza aproximativ o oră. Sunt curse din oră in oră, pe tot parcursul zilei, nefiind nevoie de rezervare.

Feribotul ne-a lăsat in Pointe de Grave, de cealaltă parte a gurii estuarului Gironde. Aici se află cel mai vechi far din Franța, amplasat in larg, la aproximativ 8 km de țărm.

Ajunși aici nu am putut rezista să nu poposim puțin pe o frumoasă plajă cu nisip fin, pe care mai erau câțiva pescari.

După scurta oprire, am plecat mai departe. Chiar la ieșirea din Pointe de Grave, o pereche făceau autostopul. Ne-am amintit de pățania noastră din La Rochelle și am oprit. Era o pereche din Franța, care călătoareau de-a lungul țărmului francez al Atlanticului, numai cu autostopul sau mijloace de transport in comun. I-am dus câțiva Km până la o stațiune din apropiere.

Eram pe drupul spre Arcachon, de-a lungul țărmului oceanului. Am intrat in stațiunea Lacanau, parte a Comunității Oreșelor din Zona Lacurilor Medoc. Din această comunitate fac parte orașele Lacanau, Carcans și Hourtin.

E o zonă care îți oferă mai multe posibilități de petrecere a timpului in aer liber. Poți să poți să practici un sport nautic, atat pe apa oceanului cat și pe lac, să faci baie in ocean, te poți răcori in lacurile cu apă dulce sau in pădurile de pin.

De-a lungul timpului, vantul, mareea și curenții oceanici au format treptat un zid din dune de nisip, in spatele cărora s-au format iazuri și lacuri de apă dulce. Intre dunele de nisip și lacuri sunt păduri de pin, care au rolul de a stopa inaintarea nisipului in interiorul țărmului.

Toată această zonă are plaje largi, cu nisip fin, foarte căutate de iubitorii de surf. Cazarea se poate face in mici hoteluri, vile sau pensiuni, aflate de o parte și de alta a pădurii de pin. Pe partea dinspre plajă sunt centre de inchiriere surf și scoli de surf.

Ne-am oprit pentru plajă in Carcans. După ce am trecut de pădurea de pini, in față era un zid de nisip, care stopa atat vantul cât și zgomotul oceanului. Elevii de la școlile de surf, mergeau doi cate doi, cu plăcile sub braț, spre plajă. Ajunți sus, pe dună, ne-a izbit zgomotul oceanului ți vântul care bătea dinspre larg.

Plaja era superbă, foarte lată, cu nisip fin. Era o plajă foarte lungă, practic nu se vedea capătul la orizont, se vedea doar o bandă continuă de nisip mărginită pe o parte de un zid de nisip iar de cealaltă parte de valuri strălucitoare. Plaja amenajată pentru turiști, cu punct de supraveghere al salvamarilor, era insă mult mai mică, avea cam o sută de metri.

După plajă și incă o porție de scoici cu cartofi prăjiți, am pornit mai departespre Arcachon, destinația noastră din acea seară.

Drumul poate merge de-a lungul plajei, intre pădurea de pini și dunele de nisip, sau pe partea cealaltă a pădurii de pin. Practic, te puteai opri oriunde sa faci baie pe o plajă pustie, fără hoteluri, fără restaurante, fără muzică. Doar valuri, nisip și vânt.

Seara am ajuns in Arcachon, și, după ce ne-am cazat la hotelul unde cu greu am gasit o cameră liberă (din păcate doar pentru o noapte), am pornit să vedem puțin orașul.

Arcachon este o stațiune foarte populară la oceanul Atlantic. Așezat in interiorul unui golf, protejat de valuri și de curenții reci ai oceanului, cu plaje cu nisip argintiu, foarte fin, este considerat cea mai căutată stațiune maritimă din Franța, mai apreciată chiar decât vestitele stațiuni de pe riviera mediteraneeană franceză. Este o stațiune deschisă tot timpul anului, primind turiști și pe timpul iernii, la bazele de tratament din zonă.

Orașul este relativ tânăr, construit acum 150 de ani, intr-o pădure de pini. Arhitectura orașului, și chiar și denumirea lui, este impărțită in două. Una deiarnă (L'Hiver), cu cladiri somptuoase, construite in anii 1860, si una de vara (Ville d'Ete), aproape de plaja, cu multe hoteluri, baruri și restaurante.

Din păcate nu am găsit nicio cameră liberă in Arcachon pentru incă o noapte, așa că a doua zi dimineața am plecat mai departe, nu inainte insă de a merge la vestita Dune du Pilat.

Aflată la 10 Km sud de Arcachon, Dune du Pilat este cea mai mare dună de nisip din Europa, cu o inălțime de 110 metri, o lungime de aprox. 3 Km și o lățime de 500 metri.

Denumirile intalnite in ghiduri de călătorie și chiar pe indicatoarele rutiere din zonă sunt mai multe, respectiv Dune du Pyla, Dune du Pylat sau Dune du Pilat. Toate se referă la aceeași dună, dar forma corectă este Dune du Pilat. Denumirea vine de la cuvântul gascon ”pilhar”, care inseamnă morman, movilă.

Duna se mișcă incet spre interiorul tărmului, inaintând in fiecare an cu unul până la 5 metri.

Dune du Pilat se poate vizita in orice anotimp al anului.

Drumul spre dună trece printr-o pădure mare de pini, că aproape te intrebi dacă e adevărată existența ei. La liziera pădurii, este amenajată o parcare mare, de la care mai mergi aproximativ 100 metri până la dună.

După ce am parcat am plecat și noi spre ea, iar după aproximativ 5 minute de mers pe jos, in fața noastră se ridica un zid inalt de nisip, pe care il escaladau zeci de turiști.

Pe dună se poate urca pur și simplu prin nisip, sau pe niște scări din lemn (sunt peste 100 de trepte), construite special in acest sens.

Deși puțin mai grea, noi am ales varianta prin nisip, fiind mult mai plăcută.

Efortul de a urca a fost compensat de priveliștea uluitoare de sus, din varful colinei. Pe de o parte marea, de un albastru turcoaz, cu mici insule de nisip, iar de cealaltă parte pădurea de pini. Ne-am oprit puțin in varful dunei pentru odihnă și cîteva poze, apoi am coborât până la malul oceanului, unde am stat puțin la plajă.

La plecare am urcat din nou duna, de astă dată pe diagonală, și am coborât pe cealaltă parte. Trebuie să spun că partea cea mai spectaculoasă era coborârea. La fiecare pas, piciorul se afunda in nisip până la genunchi, așa că aveai mereu senzația că vei fi ingropat in nisip. Copiii se distrau coborând in fugă sau tavalindu-se prin nisip.

Ajunși la mașină, am pornit mai departe in călătoria noastră.

trilulilu.ro/muzica-tradi ... age-2?ref=cauta va rog daca se poate ilustratia muzicala cu Patricia Carli.

---

VIZUALIZĂRI: 3925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI