Seara in Paris

TIPĂREȘTE

In una din seri am ajuns la Turnul Eiffel, dupa care am facut o plimbare pe Sena cu bateau mouche-ul. (vaporasul musca). Am dorit sa fac aceste doua incursiuni seara, pentru ca doream sa vad Parisul si in alta lumina. Acea feerie de noapte, despre care se spune ca iti ramane in suflet. Si turnul si podurile de pe Sena, atrag noaptea parca si mai multi turisti decat ziua. Toata lumea se indreapta spre luminitele lor, ca niste fluturi de noapte in jurul unor flori artificiale luminoase.

Turnul Eiffel – sau farul Parisului

De primavara si pana la venirea iernii, sa urci in turn este o experienta ce musai incepe cu o portie de rabdare (sau de nervi dupa caz) la casa de bilete si la rand la intrare. Insumate, aceste doua situatii iti mananca intre o ora si trei ore din zi... si din viata. Dar pentru cei care vin prima oara la Paris, se pare ca nu se poate fara aceasta experienta.

Ca este cel mai bine vandut simbol al Frantei se stie... Cine la ridicat... si asta se stie... Ce dimensiuni impresionante are (324 m inaltime si greutate de peste 10.000 de tone. greutate)... si asta se stie; dar ca a fost construit dupa o tehnologie inventata de un roman – George Panculescu - de asta se vorbeste mai putin. Si la fel de putin se stie despre alte realizari ale lui Gustav Effel – tot el a realizat structura metalica a Statuii Libertatii, (poate nu stiti dar Statuia Libertatii a fost realizata in Franta dar a fost daruita de catre francezi, americanilor) iar pentru noi romanii a realizat Grand Hotel Traian din Iasi si podul feroviar de peste Prut. Tot respectul pentru dl. Eiffel si pentru dl. George Panculescu.

Peste 18.000 de piese din otel imbinate cu peste 2.500.000 de nituri s-au folosit pentru realizarea lui. Din putinele lucruri care s-au schimbat de la inaugurarea lui si pana in prezent amintesc doar lifturile; la inceput erau hidraulice si acum sunt electrice. Culoarea maro a turnului este data de vopseaua cu care odata la 7 ani, turnul este vopsit (se folosec peste 50 t. de vopsea pentru o cosmetizare completa). Revopsirea Turnului costa aproximativ 4 milioane de Euro si se face manual cu niste pensule circulare, la fel cum s-a facut si la prima lui vopsire.

Chiar daca mie personal nu mi se pare o opera de arta (nici nu s-a urmarit acest lucru) am fost impresioanata de datele tehnice pe care le-am reauzit despre el si de cati turisti atrage in fiecare an; anul acesta am fost si eu una din cele peste 5 mil.

Singurul scop al acestui turn pe lume, este ca oamenii sa vada din el, de la inaltime orasul. Si daca atatia oameni s-au straduit sa-l ridice, am profitat si eu de pe urma muncii lor si am urcat in turn... Din fericire atunci nu mai ploua asa ca privelistea a fost superba. Am urcat cu liftul, dar din cauza aglomeratiei am decis sa cobor pe scari; multe... multe scari. Dar oricum a fost amuzant; m-am intalnit cu doi muncitori care lucrau la intretinerea turnului (statui realizate din nu stiu ce material) pe care ii fotografiau putinii turisti temerari cu care m-am intalnit pe scari. Am speriat muti porumbei care isi au cuibul pe scheletul din metal al turnului, si mi-am facut precum copiii mici, o fotografir cu un personaj de desen animat, intalnit pe scari.

Dupa ce m-am vazut cu picoarele pe pamant, mi s-a facut foame si am cumparat ceva la pachet de la o rulota unde se vindea mancare tip fast food. Am cumparat, dar de mancat nu prea am mancat desi mi se cam facuse foame. Mancarea era « mai din plastic » decat la noi in conditii similare, si pentru amortirea simturilor era si mai tare condimentata. Am renununtat, si m-am dus sa imi inec supararea in Sena.

Croaziera pe Sena cu bateau mouche-ul. (vaporasul musca) a fost unul din lucrurile placute si relaxante in acelasi timp, cu care am incheiat ziua. Desi exista multe locuri de imbarcare, cele mai cautate si aglomerate sunt cele din dreptul Turnului Effel. Cum tocmai coborasem din turn, tot din acea zona m-am imbarcat si eu. Statul la rand la bitele nu a durat mult, in schimb la imbarcare am stat peste o jumatate de ora, dupa care mi-am ocupat locul pe unul din vaporasele “ ieftine “, dar curate si dotate cu sistem audio de prezentare. Ne-au fost prezentate podurile pe sub care am trecut si cladirile importante de pe malurile Senei. In tot acest timp sansonete frantuzesti, dadeau un aer boem plimbarii noastre.

Vaporasul meu a fost alb cu huse rosii pe scaune si am remarcat ca husele erau de fapt veste de salvare. Buna si practica idee, desi ghidul nu a precizat acest lucru si nici nu a dat indicatii despre cum ar trebui folosite in caz de urgenta. Avand norocul sa fiu printre primii turisti la imbarcare, mi-am ales un loc la margine de unde sa pot filma si fotografia podurile si mai ales Turnul Eiffel.

Fluviul Sena strabate Parisul, pe o lungime de aproape 13 km. (Dambovita strabate Bucurestiul pe o distanta de 22 Km. cu 13 poduri + 9 pasarele). Daca privim o harta a orasului, la stanga la dreapta podurile ce unesc cele doua maluri ale Senei sunt;

1 - Pont de Garigliano –cel mai inalt din Paris

2 - Pont de Mirabeau

3 - Pont de Grenelle – langa el se gaseste Statuia Libertatii

4 - Pont Bir-Hakeim– are doua nivele pe primul circula automobile si sus metroul

5 - Pont Rouelle – pod feroviar

6 - Pasarela Debilly

7- Pont d’Iena– construit pe vremea lui Napoleon. , la picoarele turnului Eiffel, de la care am pornit si eu in croaziera

8 - Pont d’Alma - in tunelul acestui pod si-a pierdut viata Lady Diana - dateaza din 1856. La picioarele lui este statuia unui infanterist francez. La acest pod se masoara nivelului Senei.

9 - Pont des Invalides - leaga Champs Elysees cu cartierele din jurul cartierul Domului Invalizilor

10 - Pont Alexandre III - ridicat in onoarea tarului Rusiei si construit in anul 1900. El este usor de recunoscut datorita somptuoaselor lampadare si statui aurite

11 - Pont Concorde - dateaza din 1791, din timpul Revolutiei Franceze si a fost construit din pietre provenite de la inchisoarea Bastilia, demolata atunci.

12 - Pasajul Solferino

13 - Pont Royal - langa el se gaseste Muzeul Orsay

14) - Pont du Caroussel

15 - Pont des Arts

16 - Pont Neuf - (Podul Nou) dateaza din 1605 si este primul pod medieval pe care nu s-au mai ridicat pravalii, asa cum se obisnuia pana atunci

17 - Pont Saint-Michel – creaza un fel de demarcatie pentru Cartierul Latin si restul „ lumii”

18 - Petit Pont

19 - Pont au Double – este un pod mic, din lemn

20 - Pont de de l’Archeveque – cel pe care acum tinerii indragostiti agata un lacat si arunca cheia in apa

21 - Pont de la Tournelle - trece prin mijlocul insulei Saint Louis si are la unul din capete statuia Sf. Genevieve

22 - Pont de Sully – uneste malul drept cu cel stang al raului, ” taind “coada” insulei Saint Louis.

23 - Pont de Change

24 - Pont Notre Dame

25 - Pont d’Arcole

26 - Pont Louis-Philippe – se afla langa "Hôtel de Ville de Paris" (asa numesc parizienii Primaria)

27 - Pont Saint-Louis

28 - Pont Marie

29 - Pont d’Austerlitz

30 - Pont Charles de Gaulle

31 - Pont de Bercy

32 - Pasarela Simone de Beauvoir

33 - Pont de Tolbiac

33 - Pont National

34 - Pont Amont

Eu am trecut pe sub cincisprezece dintre ele (intr nr. 6 – 20)

Aproape peste tot, pe malurile Senei, zeci, poate sute de tineri, stateau, doi cate doi in prag de seara declarandusi probabil dragostea, sau in grupuri vesele cantau si dansau.

In timpul mini croazierei am admirat pe Ile de la Cite, cu cele mai vechi si mai celebre monumente pariziene: Catedrala Notre Dame, Palatul de Justitie, inchisoarea Conciergerie, biserica Sainte Chapelle. Si Ile Saint Louis mi-a placut cu casele sale particulare cochete si foarte valoroase.

In timp ce noi ne plimbam pe Sena cu „ musca „ pe langa noi au trecut cateva vase de lux, care ne-au umilit ca sa zic asa. Unul albastru inchis, nu prea permitea privirilor indiscrete sa intre in intimitatea calatorilor. Pe altul, pe puntea superioara, descoperita, ofiteri de marina imbracati in alb, si doamne elegante in rochii de seara sarbatoreau ceva. Apoi au mai trecut altele, cu zbaturi, ce nu doar aratau, dar si aveau nume americane (Misisippi). Mari sau mici, inchise sau cu punti descoperite, toate aveau un singur scop; sa ofere turistilor o ora sau o seara de neuitat.

Turul a fost frumos, si la intoarcere mi s-a indeplinit o dorinta; s-au aprins luminile in Turnul Eiffel. Toti turistii au tipat de incantare, au aplaudat, au fotografiat si filmat spectacolul de lumini. Caci o data la o ora, pe langa luminile turnului, se aprind de jos pana sus, randuri-randuri de lumini intermitente care fac din aceaste constructie mandria orasului de peste o suta de ani.

---

VIZUALIZĂRI: 8071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI