Paris, Paris - partea 2

TIPĂREȘTE

Continuare: Paris, Paris - partea I

Palatul Versaille – am fost la picnic in a doua zi de Pasti, asa ca palatul era inchis (nici nu sunt convins ca am fi vizitat interiorul), insa erau deschise gradinile (intrarea a fost gratuita). Am fost cu auto, asa ca nu pot da informatii referitoare la transportul in comun; stiu ca este statie de RER, dar nu stiu cat de aproape de palat.

Peste tot, prin gradini, in restaurant, pe malul lacului, era plin de oameni, de toate varstele, cei mai multi dintre ei francezi, veniti pur si simplu sa se relaxeze, sa stea la soare, sa manance o inghetata. Nu era ceva inedit, am mai vazut si pe la noi lume iesita la padure in week-end, dar parca, parca, erau ceva diferente: nu se asculta muzica la maxim (doar cea de la difuzoarele diverselor restaurante si nicidecum manele), nu se tipa, nu arunca nimeni mizerie pe jos, nu sfaraiau micii si nici gratarele... Ar zice unii: “Ce stiu si francezii astia sa se distreze? ”

Intre atractiile palatului (in lipsa vizitei in interior): barca (11 Euro/jumatate de ora), masinuta de golf (30 Euro/jumatate de ora), segway (nu mai stiu pretul), tur al gradinilor cu un “titicar” (7 E/pers), sau puteai in inchiria biciclete.

Inchirierea bicicletelor este valabila in tot Parisul si e foarte convenabila pentru cei care vor (si) sa faca miscare, sau pentru cei care vor sa economiseasca banii de transport in comun. Sunt foarte multe “statii” de biciclete in oras. Un “abonament” pe o zi te costa 1,70E. Iei o bicicleta si te poti plimba maxim 30 de minute fara sa mai platesti nimic. O parchezi intr-o alta statie de biciclete si iei o alta, tot asa, maxim 30 de minute gratis. Daca depasesti cele 30 de minute platesti prima ora 1 euro, o ora si jumatate 2 euro, doua ore 4 euro. Statiile de biciclete sunt destul de apropiate intre ele incat cred ca ai putea strabate tot orasul, fara sa platesti nimic in plus fata de cei 1,70E initiali.

Notre Dame – forfota mare si aici; coada foaaarte lunga, dar merge foarte repede pentru ca…intrarea e gratuita. Doar cine doreste sa urce in turn plateste 7,50E/pers. In fata catedralei este marcat punctul zero al Parisului, de unde se masoara distanta spre orice destinatie. In apropiere de Notre Dame veti gasi si Palatul de Justitie, Conciergerie (fosta inchisoare), Sainte Chapelle (vestita pentru vitraliile ei) si Pont Neuf (cel mai vechi pod din Paris).

Turnul Montparnasse – este o cladire business care, fapt poate mai putin cunoscut, este mai inalta decat turnul Eiffel (cum de altfel este si turnul The First, din cartierul La Defense) are 59 de etaje. Urcarea pana la etajul 56 se face cu un lift ultra-rapid si costa 10E/pers. ; in lift, pe un monitor, se vad imagini filmate live de o camera atasata liftului; pare incredibila viteza cu care se deplaseaza acesta. Vara se poate urca pe scari pana pe terasa situata la etajul 59. Etajul 56, pana unde am urcat noi este destinat exclusiv turismului, are peretii exteriori aproape in intregime din sticla, astfel ca poti vedea de sus tot orasul. Aici gasesti un restaurant, o cafenea, un mic magazin de suveniruri, lunete (contra cost) si, pentru a veni in sprijinul turistilor, in fata peretilor de sticla exista poze panoramice aproape identice cu privelistea care se vede, poze in care sunt semnalate principalele obiective (turnuri, palate, muzee etc.).

O informatie care mie mi-ar fi fost de folos: imediat dupa iesirea din lift (la etajul 56), am trecut in stol prin fata unui fotograf, care poza pe toata lumea. Dupa ce iti facea poza iti spunea ca daca doresti, ti-o vinde, impreuna cu alte 2, cu 15 Euro setul, cu diverse fundaluri, bine-nteles panorame care se vad din turn. Celelalte 2 instantanee ti le face in ce pozitie doresti si cu cine doresti. Pozele sunt dragutele, fundalul e super ok, surprins cu aparate performante, pe poza apare si steagul Frantei, de, inca un motiv sa bagi mana in portmoneu.

Imediat langa turn exista Galeriile Lafayette in miniatura, de fapt un centru comercial cu celebra denumire, dar care de fapt nu seamana nici pe departe cu impunatorul original.

Cartierul Montmartre cu Basilica Sacre Coeur – stau si ma intreb acum de ce am stat pana aici ca sa scriu despre Montmartre, cand ar fi trebuit sa incep cu asta. Pentru noi a fost cel mai placut lucru din Paris, un loc de unde nu ne venea sa mai plecam de aici, un loc unde am reveni oricand; ne-a placut foarte mult atmosfera, multe stradute inguste, case cochete, cu buticuri, terase, cafenele cu mesele pe trotuar ca abia mai puteai trece de ele, artisti care cantau, pictau, faceau portrete sau caricaturi, turisti relaxati, Basilica Sacre Coeur in varful dealului. Am si o recomandare: daca veti merge cu metroul spre Montmartre v-as sfatui sa coborati in statia Jules Joffrin; astfel, veti urca spre basilica dinspre nord, veti parcurge stradutele de care pomeneam, iar odata ajunsi in varful dealului, la basilica, veti avea o panorama superba, o mare parte din oras la picioarele voastre. Pe scarile ce coboara de la basilica spre sud, spre centrul Parisului, veti putea si voi poposi o vreme, sa ascultati niste cantareti (talentati), sa urmariti diversi artisti amatori (dans, chitara etc.), sa il vedeti si voi pe un negru din Guinea care face niste jonglerii cu mingea “de sta matza-n coada”... Dupa popasul de mai sus, veti putea cobori spre centru, din nou pe stradute pline de magazine de suveniruri si cafenele, ca sa ajungeti pe Boulevard de Clichy, adresa vestitului Moulin Rouge, de fapt o strada plina de vanzatori ambulanti, sex-shopuri, imigranti de toate natiile, o strada pe care nu ar trebui sa te prinda inserarea (din cate se spune). Ca sa nu fie satisfactia completa, inainte de a ajunge pe bulevardul mai-sus amintit, chiar acolo, pe acele stradute cochete de care pomeneam... ce sa vezi? cine strica atmosfera? conationali cu alba neagra. 5 “mese de joc”, la 20-30 de metri una de alta. Si pe cand ne intrebam ce rost isi mai are mascarada asta stupida, caci oricum nu mai musca nimeni o momeala demult rasuflata (pentru ca noua ni se parea foarte clar totul, ca sunt o echipa, ca se fac ca mai castiga etc.), in fata noastra un asiatic a pierdut 90 de Euro. Mare e gradina...

Centrul Pompidou – o cladire interesanta care, desi e situata in plin centrul orasului este in contrast cu arhitectura pariziana, avand un aspect industrial, cu respectarea codului tehnic al culorilor (conducte pozate pe exteriorul cladirii: verzi pentru apa, albastre pentru aer etc.). Centrul adaposteste cel mai mare muzeu de arta moderna din Europa, cinema, sala de concerte, cafenea, magazin de suveniruri. Intrarea costa 12 E/pers. in care este inclus accesul la etajul 6 (pentru panorama); in centru se poate intra fara bilet la magazine, cafenele si se poate urca la etajul 6 cu doar 3 E/pers. Poate ceva mai tentant totusi pentru noi, ca romani, se afla langa cladirea Pompidou: Muzeul Brancusi, care adaposteste multe din operele artistului, cam inghesuite, ce e drept, in 3 incaperi, si o reconstituire a atelierului in care acesta a lucrat in Paris. Cladirea e foarte interesanta, de fapt este un demisol, are camerele cu pereti din sticla, astfel ca nu te (prea) poti apropia de ele, turul facandu-se pe un culoar care inconjoara cele 4 incaperi. Bine-nteles, si aici primesti o harta a suprafetei expozitionale pentru a putea identifica lucrarile. Intrarea in muzeu este gratuita, insa programul este doar de la 14 la 18.

Gradinile Tuileries – sunt chiar langa Luvru. Merita o plimbare prin ele, daca aveti timp; si aici lume foarte relaxata sta pe un scaun pe malul lacului si citeste o carte, mananca o inghetata. Trebuie profitat de aceasta ocazie sa va mai odihniti picioarele inainte de a ataca Champs Elysse. Inainte de a intra pe vestitul bulevard veti trece si prin Place de la Concorde, locul in care este amplasat Obeliscul adus din Luxor.

Champs Elysee – un popas la o cafea, pe o terasa in mijlocul trotuarului, nu strica nimanui; merge chiar si un pranz usor, pentru a prinde puteri proaspete pentru shopping si drumul mai departe spre

Arcul de Triumf – evident, lume multa, toti fac poze, abia apuci un locsor sa faci si tu un clic. Singurul acces la arc este printr-un pasaj subteran. Se poate urca pe terasa constructiei, pentru panorama (9,50E/pers.).

Galeriile Lafayette – nu stiu cate muzee arata atat de bine ca si acest centru comercial; este impresionant atat ca si arhitectura cat si ca multitudine de marci ultracunoscute si nu in ultimul rand exclusiviste. Intamplator am prins chiar o perioada de reduceri (pana la 50%), dar cand un costum e redus de la 3000 la 2000 Euro, tot n-as putea zice ca e nu stiu ce afacere pentru mine. Chiar langa magazin se afla Opera.

Cartierul La Defense – foarte interesanta arhitectura, in contrast foarte mare cu restul Parisului. E un ansamblu de cladiri business moderne, zgarie-nori, centre comerciale; o constructie moderna in forma de arc (“Marele Arc”) se afla in prelungirea Champs-Elysees, pe aceeasi linie cu Arcul de Triumf si Palatul Luvru.

La Grande Galerie d’Evolution – un foarte mare, modern si interesant muzeu zoologic (7E/pers. intrarea). Este situat in Jardin des Plantes – un parc imens care adaposteste o gradina zoologica, sere, muzee etc.

Cartierul Latin cu Sorbona si Pantheonul. Si in Pantheon se poate urca, pentru 7E/pers. (cred ca exista o obsesie in Paris cu urcatul in turnuri; orice cladire cat de cat mai rasarita iti vinde un bilet sa urci in turn sau pe terasa; ori dupa ce ai urcat deja in Eiffel si eventual in Montparnasse, ce noutati crezi ca ai mai putea vedea?).

Domul Invalizilor (cu mormantul lui Napoleon) – impresionant

Celebrul Pod Alexandre III – foarte impopotonat dupa gustul meu

Disneyland - vezi un review dedicat

Muzeele Luvru si d’Orsay - detaliate aici

Si lista poate continua...

Dar nu numai astea fac Parisul un oras din care nu-ti vine sa mai pleci. Un pranz pe o terasa pe malul Senei impreuna cu un vin “de la mama lui” inainte de o intrare la muzeu, o bere dintr-o tara pe care nu esti sigur ca o gasesti pe harta la un pub cu vedere spre Pantheon intre doua obiective de pe harta, o “crepe” (ca doar nu vreti sa-i spun clatita) intr-unul din multele parcuri etc. , te fac sa te simti bine in fiecare zi si sa nu simti cu zboara timpul.

10 zile... parca au fost 10 ore. La revenirea in tara doar durerea de picioare si nenumaratele fotografii ne-au ramas dovada timpului care a trecut.

---

VIZUALIZĂRI: 4217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI