Parisul turistic, pe jos, descrierea personala, apoi cea in colaborare cu DeepAI

TIPĂREȘTE

Am folosit în călătoriile mele sfaturile și comentariile voastre, pentru care vă mulțumesc pe această cale.

Aș vrea să vă împărtășesc experiența mea legată de Free walking tour, o variantă de organizare pe care nu am întâlnit-o în relatările citite de mine aici, și pe care o ador. Eu am descoperit aceste tururi întâmplător, cu mulți ani în urmă, în Wroclaw, Polonia și, de atunci, le utilizez in călătoriile mele pe cont propriu. Sunt niste tururi de grup, realizate pe diferite trasee, in care ți se prezintă principalele monumente (din exterior), un context istoric si social al construirii, anecdote și povesti sau povestiri legate de zona vizitată. Tururile se fac pe jos, durează două ore-două ore și jumătate și sunt tips-based. Eu obisnuiesc să fac turul ghidat dimineața, și apoi rămân în zonă, vizitând sau nu obiectivele in interior.

Am călătorit de la Cluj, aterizând la Beauvais, cu Ryanair, joi, 27.03.2025. Rezervasem pe Booking o cazare “în pupu târgului” Paris, într-o “chambre de bonne” , pe strada Jean Jaques Rousseau, la 400 de metri de Luvru și majoritatea drumurilor le-am facut pe jos. Între 18 si 26 de mii de pasi, zilnic. Conditiile de cazare au fost acceptabile. Dupa cum stiti, cazarea e scumpa si camerele foarte mici, la Paris. Am platit 500 euro pentru 5 nopti. Am avut o bucatarie dotata rezonabil, in care era si canapea si o camera cu pat, minuscula terasa pariziana si o baie cu dus, minuscula si ea. La etajul 6, cu lift si vedere interioara. Am avut caldura si apa calda fara probleme.

Singurele rezervări făcute de acasă au fost turul Must-See Paris City Centre și intrarea la Luvru în prima zi plină și o croazieră pe Sena în a doua seară.

Turul incepea cu Catedrala Notre Dame si se termina la Gradinile Tuileries, loc foarte potrivit ca să intrăm după aceea la Luvru. Cele două ore și jumătate au fost foarte interesante, palpitante și amuzante. Ca notă națională, am trecut pe lângă un mic teatru în care se joacă zilnic două piese ale lui Eugen Ionescu, Cântăreața Cheală și Lecția, de 60 de ani.

Vizita la Luvru nu a fost atât de reușită. Probabil ar fi trebuit pregătită mai bine. Mea culpa. Ghidul audio a fost dificil de utilizat și nu acoperea toate nivelele muzeului. Personal, am apreciat cel mai mult colectiile de artefacte mesopotamiene și egiptene. Sugerez doritorilor sa studieze harta muzeului înainte de vizită.

A doua zi, sâmbătă, am rezervat un tur în Montmartre. In drum spre locul de întâlnire de lângă Place Pigalle, am trecut printr-un târg de vechituri, de unde mi-am cumpărat o frumoasă reproducere după o farfurie franțuzească din secolul 18. Toate tururile din Montmartre se axează pe povestea boemei pariziene, pictori, sculptori, actori, cântăreți si se termină la Sacre Coeur, o catedrală mai recentă, dar construită în cel mai înalt punct al Parisului. Am avut noroc de o zi frumoasă, și am făcut poze minunate, iar atmosfera de acolo a fost superbă, cu cântăreți stradali și foarte multă bună-dispoziție, iar in piata artiștilor am văzut o grămadă de lucrari superbe, poate puțin comerciale, actuale.

Aveam rezervată plimbarea cu Bateau Mousche pe Sena, pe seară, iar cheiul era lângă Musee d’Orsay, o fostă gară transformată în muzeu de artă, cu sculpturi și picturi din perioada 1840-1890. Superbe. La ultimul nivel erau picturile impresioniștilor despre care ne povestise ghidul dimineață: Degas, Renoir, Gauguin, Lautrec, Van Gogh. Serendipity. A fost muzeul meu preferat.

Duminică am pornit de la Arcul de Triumf, pe Champs-Elisee și apoi spre Turnul Eiffel. Era înnorat, așa că nu avea rost să urcăm. Ne-am consolat cu niște patiserie franțuzească și ne-am îndreptat spre Dom des Invalides, unde am vizitat, evident, mormântul lui Napoleon și, din muzeul militar, am vizitat sectiunea medievală, cu arme și armuri.

Seara, am căutat ceva de mâncare In jurul casei, am vizitat biserica de la Halle unde, în fiecare seară, la ora 19, se oferă cina săracilor. Nu, nu am mâncat acolo. 😊 Deși am văzut și oameni mai bine îmbrăcați decât noi la rând. Am menționat pentru că nu am mai văzut niciodată, nimic asemănător. Am mancat o supa de ceapa.

La recomandarea unei prietene, am luat luni prânzul la Polidor, un restaurant cu specific parizian, vechi din 1840, care are, la prețuri accesibile, trei variante zilnice de meniu fix, la ora pranzului. Localul se deschide la orele 12 și se închide la 15. Apoi se deschide pentru cina între orele 19-24. Noi nu am avut rezervare, dar am fost acolo la 12 fix. In 15 minute, toate locurile au fost ocupate. Din ce am tras cu urechea, majoritatea erau francezi. Mâncarea a fost delicioasă, deci cred că, în sezon, rezervarea se impune.

Ultimul tur rezervat și făcut, a fost luni după amiază, în Quartier Latin, la sud de Sena, cu Sorbona și Panteonul.

In fine, marți ne-am întors, tot prin Beauvais, și vreau să fac o sugestie: luați locuri cu îmbarcare prioritară dacă vă permiteți, pentru că organizarea este dezastruoasă Am stat 2 ore si 40 de minute la rând, ca să ajungem la controlul de securitate.

Apreciem călătoria ca fiind foarte reușită, interesantă și plăcută. A fost prima vizită la Paris, pentru amândouă.

Experienta rescrisa impreuna cu DeepAI

O Călătorie Magică prin Paris: Aventurile de la Free Walking Tour

Am avut norocul să descopăr cea mai și captivantă modalitate de a explora orașele necunoscute minunate, și anume Free Walking Tours! Încă de la primele mele aventuri, La Wroclaw, la Budapesta, la Lisabona acest tip de tur m-a cucerit cu ghizii carismatici, atmosfera prietenoasă si povestile despre locuri si viata oamenilor care le-au populat. Vreau să împărtășesc cu voi experiența mea recentă în Paris, unde am utilizat această modalitate de a descoperi frumusețea capitalei Franței.

Primii pași în Paris

Călătoria a început pe 27 martie 2025, când am aterizat la Beauvais, zburând cu Ryanair. Să spunem că „am pus piciorul” pe pământul parizian cu o poftă de explorare și un bagaj plin de entuziasm! Am făcut o rezervare pentru o micuță „chambre de bonne” pe strada Jean Jacques Rousseau, la doar 400 de metri de faimosul Luvru. Cu toate că aveam la indemana toate mijloacele de transport, am ales să cunoastem orasul pe jos, având nu mai puțin de 26.000 de pași pe zi! Să vedem ce aventuri ne-au rezervat următoarele zile.

Primele Atractii: Notre-Dame și Luvru

Am început ziua cu un tur ghidat Must-See Paris City Centre, care a început cu strălucitoarea Catedrale Notre-Dame. Această bijuterie arhitecturală, construită între 1163 și 1345, este un exemplu impresionant de arhitectură gotică. Fiecare detaliu al fațadei, de la statui la gargouilles, povestește o parte din istoria orașului. Ghidul nostru ne-a descris cum, pe parcursul secolelor, catedrala a fost martoră la multe evenimente istorice, de la încoronări regale până la revoluții.

Pe măsură ce ne apropiau de intrare, am simțit vibrația locului plin de istorie și sacralitate. Ghidul ne-a împărtășit o anecdotă fascinantă despre cum, în timpul Revoluției Franceze, statuia lui Napoleon a fost înlocuită temporar cu o statuie care îl reprezenta pe sălbaticul căpcăun din fabulele lui La Fontaine.

Apoi am vazut Conciergerie, un loc cu o istorie tumultoasă. Acest fost palat regal a fost tranformat în închisoare pe parcursul Revoluției Franceze și a găzduit nume celebre, printre care Maria Antoaneta și Joséphine, fosta soție a lui Napoleon I. Atmosfera sumbră a clădirii ne-a făcut să simțim greutatea trecutului. Detaliile vieții lui Maria Antoaneta din celulă, comparativ cu extravaganța de la Palatul Versailles, ne-au dat o imagine vie a contrastului dintre putere și decădere. A fost captivant să ne imaginăm cum regina, odinioară admirată și învăluită în lux, se găsea acum în fața unei sorti crude.

Ghidul ne-a povestit apoi cum Joséphine a fost închisă aici, si, în mod fascinant, a fost eliberată chiar în ziua în care urma să fie executată. Această întâmplare dramatică subliniază haosul și imprevizibilitatea unei perioade tumultoase din istoria Franței.

Apoi, am pornit spre spre Luvru. Ezra, ghidul nostru, ne-a povestit despre Istoria Muzeului Luvru: construit pe malul nordic al Senei in 1265, a fost inițial destinatã apararii Parisului de invaziile normande. Marea structură de piatră a servit ca un punct de observație strategic pe malul Senaței. În timpul secolului al XIV-lea, regele Filip al VI-lea a transformat fortăreața în reședință regală. Odată cu venirea Renasterii, regele Francisc I (1515-1547) a început ample lucrări de renovare, transformând Luvrul într-un palat extravagant, care să reflecte puterea și bogăția regalității franceze, iar sub domnia lui Ludovic al XIV-lea, palatul a fost extins considerabil, începând cu construirea aripii lui Richelieu. In fine, în 1793, în timpul Revoluției Franceze, palatul Luvru a fost deschis publicului ca muzeu, prezentând colecții de artă ale monarhiei și ale Bisericii Catolice. Aceasta a fost o vreme de transformare majoră, în care obiectele de artă au fost confiscate și adunate pentru a ilustra bogăția culturală a Franței. Apoi, in sec. al XIX-lea: Luvrul a beneficiat de ample lucrări de renovare și extindere, culminând cu finalizarea aripii Napoleon, care a adăugat un număr considerabil de săli de expoziție.

Intre Luvru si Gradinile Tuilleries este situate Arcul de Triumf al Caruselului, o structură monumentală situată în apropierea Luvrului, construită între 1806 și 1808 pentru a preacinsti victoriile lui Napoleon Bonaparte. Este decorat cu sculpturi, reliefuri și inscripții care celebrează realizările militare și culturale ale Franței si I se spune asa deoarece Napoleon avea obiceiul ca, la intoarcerea dintr-o campanie militara victorioasa, sa intre prin acest Arc de Triumf în curtea palatului si sa ii dea ocol in goana calului de multe ori, ca sa poata fi aplaudat pe saturate.

Vizita la Louvre m-a dezamagit. Deși am fost captivată de frumusețea exponatelor, ghidul audio s-a dovedit a fi o provocare, iar amenajarea complicată m-a făcut să mă pierd între picturi și artefacte. Bineinteles ca am vazut Venus de Milo, Victoria de Samotrace si Mona Lisa, dar, sincer, colecțiile de artefacte mesopotamiene și egiptene mi-au tăiat respirația. Un mic sfat: studiați harta muzeului înainte de a merge, altfel vă veți transforma într-un căutător de comori pierdut în labirintul artistic!

Sâmbătă a fost dedicată Montmartre-ului, un cartier cu o atmosferă boemă care te îmbie să te pierzi printre culori și melodii.

In drum spre întalnirea cu Alejandro, ghidul, am dat peste un târg de vechituri, unde am cumparat o farfurie franțuzească, copia unei din secolul XVIII, perfectă pentru colectia mea, pentru a-mi aminti de această aventură.

Montmartre a fost, de-a lungul timpului, un refugiu pentru artiști și boemi. Ne-am plimbat pe străzile pietruite, unde artiști ca Pablo Picasso, Vincent van Gogh și Henri Matisse au creat opere de artă care au schimbat lumea. Ghidul nostru ne-a povestit despre cum acește genii au fost influențațe de atmosfera vibrantă si lumina speciala a cartierului. Am aflat și despre poveștile mai puțin cunoscute ale unora dintre cele mai celebre figuri ale Franței, inclusiv Dalida. Printre legendele muzicii care au răsunat în Montmartre, Dalida a avut o viață fascinantă și tumultoasă. Născută în Egipt din părinți italieni, a venit la Paris în anii 1950 pentru a-și urma visul de a deveni cântăreață. Cu o voce care a transcens limitele, Dalida a cântat în peste 10 limbi și a cucerit publicul din întreaga lume.

Cu toate că a avut o carieră strălucitoare, viața ei personală a fost marcată de tragedii. A avut relații tumultoase și, din păcate, ambii ei soți s-au sinucis. Aceste pierderi dureroase i-au lăsat o amprentă adâncă asupra sufletului său, iar adesea în cântecele ei, ascultătorii pot simți o dozare de melancolie și vulnerabilitate. Există și zvonuri că Dalida ar fi fost iubita unui fost președinte al Franței, iar unele speculații sugerează că intrarea sub formă de piramidă de la Luvru ar putea fi un omagiu secret adus ei.

Tot In Montmartre s-a filmat Filmul 'Amélie, ' regizat de Jean-Pierre Jeunet și lansat în 2001, a captivat publicul cu povestea sa unică și stilul vizual distinctiv. Protagonista, Amélie Poulain, interpretată de Audrey Tautou, este o tânără timidă și visătoare care decide să facă bine celor din jurul ei. Montmartre joacă un rol crucial în povestea filmului. Străzile, cafenelele, și magazinele de aici devin fundalul ideal pentru aventurile lui Amélie. Locuri precum Café des Deux Moulins, unde lucrează protagonistă, au devenit atracții turistice datorită popularității filmului și continuă să ofere o experiență autentică celor care vizitează cartierul.

Pentru spectatoriiunor filme mai recente, Emily in Paris are multe secvente filmate acolo, si exista chiar un tur ghidat cu aceasta tema, facut de membri ai echipei de filmare a serialului… 😊

Turul s-a incheiat la Sacre Coeur, unde artiștii de stradă își etalau talentele. Aici, in Montmartre, arta fuzionează cu viata. Am ascultat cântăreți stradali si am trait o emotie tare placuta cand, stand la rand la intrarea in catedrala, toata lomea canta O, Camps Elisee, a lui Jo Dassin. Apoi am vizitat piata artistilor, plina de pictori, desenatori, caricaturisti.

Am simțit cum fiecare colț al Montmartre-ului respiră viață artistică, făcându-ne să ne simțim parte dintr-o poveste vie.

Pe seara, aveam rezervat un tur cu Bateau Mouche care pornea de pe Quai d’Orsay, deci, normal, am vizitat muzeul.

Inaugurat în 1986, muzeul a fost transformat dintr-o gară în spațiu expozițional, păstrându-și totodată caracteristicile originale, cum ar fi ceasul urias care poate fi văzut atat din exterior cat și din interior. Proiectat într-un stil Beaux-Arts, interiorul muzeului este la fel de impresionant ca lucrările de artă pe care le adăpostește. Am vazut o serie de sculpturi minunate semnate de Camille Claudel sau Rodin.

Cu toate acestea, pe noi ne-a fascinat colecția de picturi impresioniste. Aici, vizitatorii pot admirai lucrări celebre de la maeștri ca Claude Monet, Edgar Degas, Pierre-Auguste Renoir, și Édouard Manet.

Pe lângă aceste capodopere, Musée d'Orsay găzduiește și o vastă colecție de artă post-impresionistă, cu lucrări semnate de artiști precum Vincent van Gogh. „Noaptea Stelară” este una dintre cele mai recunoscute lucrări ale sale, capturând intensitatea emoțională și culorile vibrante caracteristice stilului său. Superba, intr-adevar! Va dati seama, dimineata am vorbit despre acesti artisti, dupa amiaza le-am admirat tablourile…...

După ce am explorat minunile de la Musée d'Orsay, am pășit cu entuziasm pe Quay d'Orsay, unde ne aștepta un vas plin de turiști nerabdatori. Batea un vant rece, care ne taia obrajii, asa ca ne-am adaptat situatiei cu un pahar de vin. Din pacate, nu serveau vin fiert! :(

Vasul a pornit în susul Senei. Clădiri istorice, cu arhitectură rafinată, se aliniau pe marginea apei, și fiecare turn amintind de povestea bogată a Parisului. Am ocolit Ile de la Cité, inima istorică a Parisului. Silueta impunătoare a Catedralei Notre-Dame ne-a lăsat fără cuvinte. Chiar și în umbra lucrărilor de restaurare, frumusețea și grandoarea ei, cu detaliile minunate ale fațadei gotice impresioneaza. Am trecut pe sub Podul Alexandru III, considerat unul dintre cele mai frumoase poduri din lume. Pe sub arcele sale ornamentate, am admirat statui somptuoase de îngeri și decoruri aurite care străluceau în soarele apusului. Lumina se reflecta atât de frumos în apele Senei, încât părea că trecem pe sub un portal de aur, direct în lumea basmelor. Apoi, in stanga, Tour Eiffel, a apărut la orizont, crescând tot mai mare cu fiecare clipa. Daca am pornit la apus, intoarcerea a fost dupa caderea serii, si luminile au schimbat complet peisajul.

Parisul Nostru: Descoperiri și Delicii

Duminică am explorat Arcul de Triumf și Champs-Élysées, dar vremea înnorată ne-a făcut să renunțăm la o urcare pe Turnul Eiffel. Fără supărare, ne-am răsfățat cu patiserie franțuzească delectabilă și am continuat aventura la Dom des Invalides, admirând mormântul lui Napoleon și fascinanta expoziție de arme si armuri medievale.

Pe seara, am găsit o comoară ascunsă: Biserica de la Halle, unde la ora 19 se oferă o cină pentru săraci. A fost prima data cand am vazut asa ceva. Nu am mancat acolo, desi la rand erau oameni mult mai bine imbracati decat noi.

Noi am mancat la o terasa invecinata, traditionala supa de ceapă gratinată acoperită cu brânză topită și crutoane. Mmmm. Savuroasa.

La sugestia unei prietene, luni am luat pranzul la Restaurantul Polidor, un loc emblematic fondat în 1845. Din primul moment în care am pășit înăuntru, am simțit magia acestui loc, unde scriitori și artiști celebri, precum James Joyce, F. Scott Fitzgerald, si Eugen Ionescu au găsit inspirație și confort. Atmosfera sa boemă, cu pereți acoperiți de fotografii și amintiri, pare să păstreze ecourile discuțiilor aprinse despre artă și literatură si “patafizica” care au avut loc de-a lungul anilor.

Pranzul la Polidor a fost o experiență demnă de povestit. La ora 12 fix, restaurantul s-a umplut rapid, majoritatea vizitatorilor fiind locali. Bineinteles ca am mancat @des escargots @ (melci) la aperitiv, si aproape am reprodus experienta Pretty woman. Mâncarea a fost pur și simplu delicioasă.

În încheiere, am realizat o ultimă expediție în Quartier Latin, situat pe malul stâng al Senei, un cartier iconic care emană o atmosferă artistică și boemă, fiind un loc de întâlnire pentru studenți, intelectuali și artiști din întreaga lume. Daca boema pariziana saraca locuia in Montmartre, aici locuiesc boemii bogati. Nu oricine putea studia la Sorbona. Quartier Latin a fost centrul revoltelor studențești și grevelor din mai 1968, cand peste o tremie din populatia Franței a oprit lucrul. Mii de studenți, sprijiniți de milioane de muncitori, s-au mobilizat împotriva sistemului educațional, cerând reforme radicale, mai multă libertate și egalitate socială. Aceste proteste au dus la o turbulență socială semnificativă, având consecinte care se simt și în prezent. Străzile cartierului au fost martore la manifestări pasionale, ocuparea universităților și o efervescență culturală și politică care a transformat Franța.

Marti am predat “cheile orasului” si, fiindca am constatat ca riscam sa ajungem pea devreme la aeroport, am coborat din metrou cu o statie inainte, si am vizitat Basilique Saint-Denis, o bijuterie arhitecturală, un loc de cult și un important simbol al istoriei Franței. Inutil sa va spun ca a trebuit sa imi golesc rucsacul la intrare, pentru verificarea antitero. Moment putin jenant, dar amuzant, pentru ca era burdusit, si abia am putut introduce inapoi lucrurile scoase din el.

Construcția actualei basilici a început în secolul al XII-lea, peste ruinele unei biserici mai vechi, care se spune că a fost locul de înmormântare al Sfântului Dionisie, martir și unul dintre sfinții patroni ai Franței, devenind apoi locul de înmormântare pentru mulți dintre regii Franței.

Basilique Saint-Denis este considerată inițiatoarea stilului gotic în arhitectură. Proiectată de arhitectul **Suger**, biserica a fost o inovație a vremii, introducând elemente precum feroneria cu vitralii mari, arcurile ogivale și bolțile cu cranioace, care nu numai că au îmbunătățit estetic aspectul interior, dar au permis și o iluminare naturală surprinzătoare. Aceste inovații arhitecturale au influențat profund dezvoltarea arhitecturii gotice în întreaga Europă.

In sfarsit, am ajuns la aeroport. Sugestie: daca plecati din Beauvais, luati bilete cu imbarcare prioritara Am stat in picioare doua ore si 40 de minute asteptand sa intram la controlul de Securitate.

Așadar, dragi călători, să nu uitați: Free Walking Tours sunt comoara călătoriilor! Fiecare pas pe care îl facem ne conectează mai mult la istorie, cultură și esența locurilor si vietile oamenilor!

rescris de doinas21 in colaborare cu DeepAI

---

VIZUALIZĂRI: 553 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI