GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Experiența noastră gastronomică în Santorini [coasta vestică]
Nu aveam de gând să mai scriu și despre mâncătoriile din Santorini, nu s-a strâns cine știe ce experiență într-o zi jumate, dar bine, fie, hai s-o fac, mai mult ca să dezmint zvonurile cum că pe insula asta totul este scump, inclusiv mâncarea! De fapt, am spus-o și o repet: Santorini e o insulă accesibilă oricărui buzunar. Cazările pe coasta estică sunt la prețuri normale de Grecia, de închiriat mașină nu costă mai mult de 25-30 de euro pe zi, o călătorie cu autobuzul 1,5 euro, de mâncat... să zic, poate cel mult un 10-20% peste totalul unei note obișnuite. Țin minte că acum 4-5 ani, când am vizitat Santorini prima dată, am fost îndrumați și am mâncat de câteva ori în Perissa, la un restaurant unde lucrau mulți români (cred că Akropolis se cheamă, dar nu bag mâna-n foc) - super-bun și ieftin. Singurul lucru cu adevărat scump este o cazare cu vedere, pe spectaculoasa coastă vestică! Aici prețurile sunt nejustificat de mari din punctul meu de vedere, dar na! atâta timp cât vor fi plătite, n-au de ce să scadă.
Am reușit să ne cazăm în Imerovigli pe la vreo 2 jumate — 3 după-amiaza, ora noastră obișnuită de masă era un pic cam depășită și burticile ne protestau vehement, mai ales că fuseseră „răscolite” de câte un pahar de vin alb cu care recepționerul de la hotel ne amăgise ca să așteptăm cuminți pregătirea camerei. Așa că după ședința foto obișnuită, am tras ușa după noi și am pornit-o pe poteca de coastă ce leagă Fira de Oia, direcția sud (adică Fira), cu obiectivul de etapă: găsirea unei mâncătorii, dacă se poate într-un decor feeric, Caldera-view.
Evident că a fost imposibil s-o ținem ață până acolo, nici nu știam exact unde se va fi aflat locul pe care noi îl căutam, mergeam la ho-ha! Asta pentru că peisajul e absolut încântător - pe de-o parte casele albe ce se scurg pe versantul oblic, pe de alta imaginea Calderei albastre, cu insulițele și cu vapoarele ei! Nu vă mai amețesc de cap, că am făcut-o deja în articolul anterior.
În capătul sudic al Imerovigli am dat de taverna Aegeon, la parterul unei clădiri albe cu două niveluri; structură clasică: interior înconjurat pe două laturi de o terasă acoperită. Fețe de masă albe, din bumbac, scaune de lemn cu spătar, vopsite în verde și bej, decorațiuni vegetale din loc în loc; pe mese, farfurii turcoaz întoarse cu fața în jos și tacâmuri, așteptând mușterii. Ne-a plăcut atmosfera și-am rămas. Normal că am vrut afară și nu prea am avut de unde alege, șirul exterior de mese se afla sub bătaia razelor fierbinți, iar cele de la umbră erau deja în mare parte ocupate. Totuși, găsirăm și noi o măsuță într-un colț.
Imediat a venit un ospătar, am primit meniuri, iar masa ne-a fost acoperită cu o față suplimentară din hârtie absorbantă. După o scurtă deliberare, am comandat așa: Tati - mușchiuleț de porc cu piure de cartofi și sos, iar eu - paste cu brânză, măsline, capere, roșii uscate și rucola. De băut, câte o halbă de bere.
În drum spre baie, am vizitat și interiorul tavernei și, pentru că mi-a plăcut și nu erau foarte mulți turiști să-i deranjez, am revenit să fac și câteva poze. M-au distrat chiuvetele de la toalete, făcute din două cratițe mari, metalice, sprijinite pe un blat comun, contrastând cu restul accesoriilor, care erau moderne. Mi-au plăcut și decorațiunile din restaurant, în același registru: site, tigăi, polonice, cântare. Cele câteva tablouri erau supradimensionate și asortate cu peisajul înconjurător. Vreo două ventilatoare plasate prin colțuri, aproape de tavan, reușeau să păstreze o temperatură plăcută.
N-a trebuit să așteptăm mult și ne-au sosit bericile, numai bine de brumate! Mâncarea - după încă vreo câteva zeci de minute, timp în care ne-am delectat cu piesele grecești ce răzbăteau din difuzoare, iar Tati se distra să le identifice cu ajutorul unei cunoscute aplicații de pe telefon. (Voi ruga web-ul la final să condimenteze acest articol cu una din melodii, care mie mi-a plăcut maxim; v-am mai „oferit-o” cândva, la începutul acestui periplu grecesc, dar pentru că nimeni n-a remarcat-o, vă pedepsesc s-o mai ascultați o dată, na!)
Pastele mele au fost extrem de gustoase și sățioase, porția mare, n-am reușit s-o termin. Am gustat și din purcelușul lui Tati, mi-a plăcut. El a fost cuminte și a păpat tot (deși cu destul de mare greutate). Berula a stropit fericit bucatele, nu ne-a mai trebuit nimic! Până ne-a venit nota de plată, m-am mai foit un pic prin zonă și-am mai făcut câteva poze. Când m-am întors, Tati plătise deja cu cardul (42,5 euro a fost lozul) și gustase din salamul de biscuiți primit din partea casei. Am gustat și eu; periculos de bun!...
&&&
În aceeași seară, am mers pe jos până în Fira, tot pe poteca de coastă. După îndelungi popasuri de admirat și de pozat, am reușit să ajungem. N-am avut un traseu foarte clar prin oraș, ne-am dus încotro ne-au purtat pașii, bucurându-ne de atmosferă. Nu aveam de gând să mai mâncăm nimic, dar până la urmă ne-am prostit. Am dat de Kastro Cafe, am recunoscut locul și ne-am entuziasmat din acest motiv, data trecută nimeriserăm aici după prânz și băuserăm câte o cafea, cu ochii pe superbele priveliști ce ni se înfățișau de pe terasele suprapuse.
Cafeneaua nu-i doar cafenea, au și meniu de mâncăruri, nu chiar stufos, dar am văzut inclusiv inele de calamari pane. De fapt, asta am și vrut într-un final, o porție de calamari pe care s-o împărțim și câte o bere. Ospătarul (foarte amabil dealtfel) ne-a spus că-i destul de târziu și nu mai pot face decât pizza. Ok, pizza să fie.
A fost bunișoară, ce să zic, a avut de toate: blat crocant, mozzarella, ciuperci, șuncă presată. Berea rece și bună. 23 de euro a costat această experiență culinară. Priveliștea - bonus!
Fira e plină de taverne care de care mai ispititoare, m-am uitat la prețuri, nu-s dărâmătoare (admirați rima, vă rog!). V-am zis, poate un pic mai mari decât prin alte părți, dar na, vorbim de Santorini!
&&&
Ultimul prânz ne-a găsit în Oia, după un traseu per pedes obositor, dar extrem de încântător, despre care v-am povestit de curând. Rezultă că eram destul de deshidratați (cu toate kilele de apă pe care le-am ingurgitat pe parcurs), iar de flămânzi nu mai zic! Am ales oarecum la întâmplare taverna Thalami, situată pe aleea de promenadă din Oia; de fapt nu chiar la întâmplare, ochisem terasa cu priveliște.
De data aste e vorba de restaurantul principal, situat la fel, la parterul unei clădiri, cu o mică terasă în față și încă una mai mare, peste drum, suspendată deasupra orașului de jos, cu vederi incredibile la acesta și la mare. Fiind oră de vârf, cu greu am reușit și noi să găsim o masă pe terasa asta mare, mai aproape de o margine. Umbra era asigurată de umbrele cu pălării uriașe, pătrate, dispuse una lângă alta; totuși, pe ici, pe colo, mai răzbătea câte o șuviță de soare. Ca un făcut, în toată vacanța asta mi s-a întâmplat un lucru curios: indiferent de poziția pe care o alegeam la masă, de câte calcule făceam în acest sens, după 10 -15 minute de stat la umbră, invariabil mă trezeam cu cel puțin o parte a corpului invadată de razele fierbinți! Hmm... Ce să însemne asta oare?! :)
Locul nu-i cu nimic pretențios, destul de clasic și elegant în același timp. Mesele sunt acoperite cu niște fețe textile în carouri, pe nuanțe deschise de bej, scaunele au lemnul vopsit în alb. În dreptul fiecărui potențial client erau aranjate câte o farfurie, tacâmuri, șervețel și un pahar. În plus, omniprezentele recipiente cu sare și piper. Am vizitat și interiorul, tot în drum spre baie, dar nu mi-a atras atenția prin nimic, așa că nu m-am mai întors să-l imortalizez.
Evident, am primit meniuri, din care am ales: eu - chiftele cu sos și piure de cartofi, iar Tati - un fel specific insulei, care am uitat cum se cheamă și care constă dintr-o frigăruie imensă de porc însoțită de cartofi la cuptor, pită (din nou această combinație! blasfemie!) tzatziki, lămâie, o jumătate de roșie și o felie babană de ceapă puse pe grătar. Plus o salată grecească de șeruit. Pentru hidratare am luat un pet mare de apă și o carafă mică de vin alb.
Băuturile au venit imediat, aproape la fel și salata. Pentru mâncăruri a trebuit să mai așteptăm, dar nu mult. Totul a fost delicios, de data asta eu mi-am terminat porția, care a fost de dimensiuni omenești, în schimb Tati a cedat nervos spre final (cred și eu!). N-am primit desert din partea casei, dar nici nu i-am simțit lipsa. Toată afacerea ne-a costat 45 de euro. Buricul lui Oia, na!
&&&
Sper că v-am convins că se mănâncă bine și nu foarte scump în Santorini, chiar și-n zonele de fițe și fără să studiezi prea tare „piața”. Și că, dacă încă n-ați fost acolo, merită să vă duceți! Pentru că Santorini e o altfel de Grecie, una care, făcând abstracție de aglomerație și de inerenta amprentă comercială, respiră o frumusețe stranie la fiecare pas!
Trimis de crismis in 14.12.18 20:02:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog web a condimenta articolul cu această superbă linie sonoră: https://www.youtube.com/watch?v=uDQgIucRQG0
Mulțumesc frumos!
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Unde mâncăm? Taverne în Santorini, #EXCURSII și CĂLĂTORII - SANTORINI" (deja existentă pe sait)
--
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@crismis: Sa va fie de bine! Eu cam inghit in sec insa. Felicitari, votat cu mare drag.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@mishu: Mulțumesc. Și eu înghit în sec...
@webmaster: Mulțumesc frumos!
@crismis:
Să vă fie de bine!
Un articol super şi o experienţă culinară pe măsură!
”Totul a fost delicios, de data asta eu mi-am terminat porția, care a fost de dimensiuni omenești, în schimb Tati a cedat nervos spre final (cred și eu!).
L-am invidiat pe Tati pentru frumuseţea aia de frigăruie din poza P21. Nu este antrenat suficient
Aş fi crezut că preţurile la taverne sunt chiar mai mari, având în vedere zonele cele mai cele din Santorini, dar văd că m-am înşelat.
@nicole33: Mulțumesc pentru aprecieri!
Da, ne-am cam dezantrenat în ultima vreme... De fapt, suntem mai mult pe principiul "puțin și bun". Tati a mâncat toată cărnița până la urmă, dar a lăsat pâinea și cam jumătate din cartofi. Deci până la urmă, s-a descurcat onorabil, zic.
@crismis: E bine că ai scris și despre taverne, prețuri. Cu toate că unii ignoră aceste informații prețioase, eu le consider foarte importante pentru alcătuirea unui buget de vacanță.
Tu știi cel mai bine că mâncarea e pe primul loc pentru un diabetic, un om care nu poate mânca sandvișuri în cameră sau pe stradă toată ziulica, ar insemna să-mi bat joc de sănătatea lui. De-aia sunt direct interesată de restaurante, plus că cele mai importante „obiective” pentru domnul C sunt „mâncătoriile”, locurile unde el se relaxează cel mai bine.
Prețurile sunt normale, de Grecia, nimic de speriat.
Mulțumesc pentru articol
@krisstinna: Și nouă ne place să testăm mâncătoriile prin locurile pe unde mergem, măcar o dată pe zi mâncăm la un restaurant, pe care de cele mai multe ori îl alegem după instinct (câteodată și după recomandările altora). Evident, este un mod comod de a încerca gastronomia locală. În plus, un spațiu excelent de relaxare după sau la mijlocul unei zile obositoare de plimbăreală, dl. C are dreptate!
Țin minte prima excursie mai lungă pe care am făcut-o cu mașina, împreună cu încă un cuplu de prieteni, prin Europa. Pe atunci nu existau prea multe surse de informare, nu ne-am dimensionat bine bugetul și, pentru a nu renunța să vizităm una și alta, am redus drastic fondul alocat mâncării. Astfel că 2 săptămâni a trebuit să ne mulțumim îndeosebi cu sendvisuri și alte asemenea (într-o seară totuși "am făcut o aroganță" și ne-am "destrăbălat" la un restaurant "all you can eat" cu specific... vietnamez, în apropiere de Wurtzburg; și acum ne aducem aminte!!). La întoarcerea în țară, am poposit la un hotel din Arad. La 10 noaptea, cine le termina tot stocul de ciorbă?!! Noi!
Asa voi face, adica voi merge in Santorini! Nu stiu cand se va intampla, dar sper sa se intample mai repede sa ma mai tina picioarele la umblat...
Desi cam tarziu, sa va fie de bine!
P. s. Mi-a placut melodia!
@DOINITA: Santorini să fie, deci! Până una, alta, mulțumesc că l-ai vizitat virtual, împreună cu mine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 [Taverna Simos [Firostefani]] Taverna Simos, exact pe gustul nostru! — scris în 17.10.23 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Aug.2023 [Taverna Sellada [Kamari]] Taverna Sellada — scris în 01.08.23 de adrian_brt din VOLUNTARI [IF] - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Unde, ce şi cum am mâncat în Santorini — scris în 02.02.21 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Jul.2019 [Taverna Amelia [Kamari]] Taverna Amelia Kamari — scris în 26.07.19 de tony67ro din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2019 In sfarsit, Santorini! (3) — scris în 24.07.19 de DOINITA din BOTOșANI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Unde mâncăm în Santorini? — scris în 13.09.16 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2012 Irini's KAMARI - Superbă tavernă tradițională greceasca — scris în 08.07.14 de Lullaby din BUCURESTI - RECOMANDĂ