Taverna Simos, exact pe gustul nostru!

TIPĂREȘTE

Una dintre recomandările făcute de gazdele noastre din Firostefani, la solicitarea noastră, a fost despre tavernele din apropiere unde să putem lua masa fără să fie exagerat de scump şi unde să simţim atmosfera autentic grecească, pe scurt să nu fie în exclusivitate turistică. Cum primul nume, pe care l-au rostit: Taverna Simos, coincidea cu una dintre părerile exprimate într-o recenzie mai amplă lăsată pe booking pentru vilă de o turistă mai volubilă, dar şi cu ce găsisem eu în căutările mele legate de localuri, am zis că trebuie neapărat să încercăm. În plus, era la o aruncătură de băţ de cazare.

Între timp, în intervalul ce decursese de la sosirea noastră şi instalarea în cameră, în plimbarea de recunoaştere luaserăm pulsul restaurantelor din Fira şi Firostefani situate în zona vecină cu Caldera, cea pe care se foiesc toţi turiştii, şi văzuserăm cam ce preţuri se practică. Mari şi foarte mari, dar asta e, eram în Santorini!

Adresă: Firostefani, Fira, Greece

Wbsite: https://tavernasimos. gr/

Tel. : (+30) 22860 23815

E-mail: spes17@otenet. gr

Taverna Simos a fost deschisă în urmă cu 34 ani în Firostefani ca o mică afacere de familie care în timp şi-a creat un bun renume şi s-a dovedit înfloritoare, aşa încât proprietarii i-au mai adăugat şi o unitate de cazare, Villa Ouzo, situată în localitatea Karterados, chiar în mijlocul insulei. De atunci, reuşeşte să se menţină ca unul dintre localurile de tradiţie, mai cu seamă că are program permanent tot timpul anului, zilnic între 12,00-24,30 între mai şi noiembrie, e drept că în sezonul mai puţin turistic, deschide la 17,00 şi se închide la miezul nopţii.

În prezent este administrată de doi fraţi trecuţi de 50 ani, din ce mi-am dat seama, care se preocupă îndeaproape de bunul mers al afacerii.

Se prezintă ca fiind un restaurant grecesc recunoscut pentru calitatea mâncărurilor, pentru savoarea acestora gătite cu materie primă proaspătă, autohtonă, santorineză. De asemenea, se declară ca fiind unul dintre preferatele clienţilor, fie că sunt turişti sau localnici.

Deţine o sală principală la parter, decorată în stil vintage, plină de arome ale trecutului și amintiri ale familiei proprietarilor, și o grădină frumoasă pe acoperiș, unde oaspeții se bucură de briza de vară și de priveliștea uimitoare la Marea Egee. Deşi nu pare, este destul de încăpătoare, şi, din ce am observat, turiştii preferau mesele de pe roof garden, pe când localnicii stăteau în sala mare de la parter.

De la aperitive locale simple, de casă, până la mâncăruri la grătar sau preparate mai complicate din bucătăria grecească ori gătite îndelung la cuptor, se pare că rețetele chef-ului şi măiestria acestuia aduc adevărata Grecie direct în farfurie, fiindcă rar am avut parte de mâncare atât de gustoasă pe meleaguri elene.

Sloganul lor era ceva de genul că “Nu poţi vizita taverna Simos o singură dată” cu referire clară la faptul că cine i-a trecut pragul o dată, va vrea neapărat să repete experienţa şi ne-am dat repede seama că era doar purul adevăr, nimic exagerat, fiindcă numai acolo am mâncat în toate zilele cât am stat în Santorini, atât la început, cât şi la final.

De îndată ce ne-am instalat în cameră şi ne-am făcut un pic comozi, am ieşit să luăm masa de prânz la Taverna Simos pe care o identificaserăm la câteva clădiri de Villa Firostefani, cazarea noastră, pe şoseaua de centură a Firei. Programul începuse la 12,00 şi cum abia trecuse o oră peste, ne-am zis că e un moment bun să le trecem pragul.

Sincer, din stradă nu părea nimic atrăgător: o clădire cam veche, înghesuită, cu o uşă şi o tâmplărie cu multe geamuri mici, cam neîngrijite, însă meniul afişat afară era destul de bogat şi putea fi “răsfoit” în voie cu privirea.

Am vrut să ne aşezăm sus, să vedem marea, chiar dacă nu era la Caldera, şi am găsit o masă un pic ferită de Meltemi, care sufla tare în acele zile. Oricum, terasa era protejată cu paravane spre zonele deschise, însă chiar şi aşa se mai găsea câte o pală de vânt care răzbătea până în mijlocul sălii.

La prima impresie: terasă frumos amenajată, atmosferă selectă, muzică bună în surdină care ne mângâia domol timpanele. A venit imediat un domn trecut de prima tinereţe, cu o ţinută distinsă, cu care, în paranteză fie spus ne-am împrietenit pe parcurs, care ne-a adus meniurile, lăsându-ne să ne decidem.

Pentru cea dintâi masă, am comandat un aperitiv constând în chiftele de roşii (tomatokeftedes-6€-), un preparat specific santorinez de care ne-am amintit cu plăcere, apoi la felul principal kalamari. Eu am vrut kalamar la grătar (15€), însoţit de o mică salată, aşa cum văzusem în fotografii, iar soţul a preferat kalamari prăjiţi (14€), serviţi la fel cu aceeaşi salată. De băut, am vrut vinul casei, alb, la carafă (7€), în Santorini vinul fiind un produs specialal insulei, apreciat în toată lumea.

Mâncarea ne-a cucerit pe loc, gustul său fiind absolut senzaţional, ca de altfel şi atmosfera tipic grecească, aş zice de clasă, aşa încât până la urmă, am rămas fideli acestei taverne, aceleiaşi mese în măsura în care am găsit-o liberă. Am primit desert din partea casei: prăjitura revani, cea cu griş şi stafide, însiropată negreşit, de fiecare dată când am luat masa acolo. Prima notă de plată a fost de 42€, nici prea mult, nici prea puţin, pe care am plătit-o cu cash, dar se putea şi cu cardul, ceea ce am mai făcut pe parcurs. Întotdeauna, odată cu nota de plată primeam drept suvenir o hartă personalizată a insulei împreună cu cartea de vizită a tavernei, iar pe masă observasem că feţele de masă de hârtie sunt, de asemenea, personalizate. Obrazul subţire...

La plecare, ne-am dat seama că taverna putea fi abordată şi din altă străduţă paralelă cu şoseaua, că deţine o grădină frumoasă, străbătută de o alee pietruită pe sub o boltă de viţă-de-vie, cu copăcei de bougainvillea pe margini, şi că cealaltă intrare era mai prietenoasă.

Seara, ne-am întors precum câinele lui Pavlov, soţul pentru aceiaşi kalamari care-l dăduseră pe spate, eu am vrut ceva simplu: choriatiki (salată grecească-7,50€), vinul rămânând constant pe parcursul oricărei mese, aşa încât am avut o notă mai subţirică, de 28,50€. Desigur, revani a venit la final, după ce am cerut nota.

La următoarea cină, luată după ce ne-am întors din drumeţia Fira-Oia, am dorit să experimentez şi eu kalamarii prăjiţi, iar soţul s-a înscris la souvlaki de pui (12,50€), nu înainte de a comanda o gustare, fava (6,50€), o altă specialitate locală, un fel de fasole bătută, dar obţinută din bob, o altă leguminoasă rudă apropiată cu fasolea şi mazărea. Revani, nelipsit din partea casei! Absolut delicioase toate, cel puţin souvlaki era incredibil de fraged şi de gustos, acompaniat de cartofi prăjiţi, orez şi morcovi traşi la tigaie ca garnitură. Nota de plată de 40€ am achitat-o cu cash rotunjind în plus cu câţiva euro drept mulţumire.

Spre finele vacanţei, după ce ne-am întors din insula Folegandros, abia aşteptam să revenim la taverna noastră de suflet, Simos, de ale cărei preparate ni se făcuse dor. Am mai mâncat aici încă de trei ori nesimţind nicio secundă nevoia să schimbăm. Pe lângă kalamari, fie prăjiţi, fie la grătar, soţul a mai dorit papoutsakia (10,80€), un fel de mâncare cu jumătăţi de vinete şi brânză la cuptor, care i-a fost servită cu cartofi prăjiţi variantă cips, şi, de bucurie că i-a mers la suflet, a mai cerut şi ziua următoare. Mie mi-a făcut cu ochiul din menu un preparat numit domates gemistes talassina (roşii umplute cu orez şi fructe de mare constând în baby creveţi şi midii-13,50€) care a fost demeţial, regretând că îl descoperisem cam târziu. Bineînţeles că vinul la carafă, divin în Santorini, a fost cu noi în permanenţă, iar din partea casei am primit mereu acelaşi revani la final, după ce ceream notele de plată care n-au fost nici atunci foarte piperate, situându-se între 33-41 €.

Taverna Simos a fost taverna noastră de casă în Firostefani, adică în cea mai recentă vacanţă în Santorini. Sincer, ne-a depăşit aşteptările şi de unde ne-am fi zis că n-ar fi cine ştie ce văzând-o din stradă, ne-a atras ca un magnet, nu neapărat prin preţurile o idee mai modeste faţă de alte restaurante cu poziţie de invidiat, ci mai ales prin calitatea preparatelor şi gustul lor delicios, serviciu bun şi multă decenţă.

O recomand cu mâna pe inimă celor ce ajung în zonă sau doar vizitează Fira şi îi cuprinde foamea sau celor care vor vrea să se bucure de savoarea bucătăriei greceşti.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=_nZgqMKpRSY

---

VIZUALIZĂRI: 1178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI