Castello Restaurant

TIPĂREȘTE

Înainte de a pleca spre Parga prinsesem din zbor doar o frântură de informaţie despre Castello Restaurant. Un mic text găsit întâmplător pe internet spunea că "Restaurant Castello este considerat cel mai romantic şi elegant restaurant. El încântă cu un meniu bogat în preparate greceşti, specialităţi din bucătăria franceză, italiană, asiatică, precum şi preparate pentru vegetarieni. Un element deosebit al restaurantului este crama vizibilă prin podeaua de sticlă a restaurantului, ce oferă clienţilor un decor unic şi autentic."

Dacă până acum am văzut prin podele de sticlă doar ruine şi mozaicuri bine conservate, de ce n-aş încerca să văd şi o cramă? Pentru mine era o curiozitate şi încă una foarte mare, cu atât mai mare cu cât, ajungând la Parga, explorându-i restaurantele şi chiar întrebând despre Castello, nu am aflat nimic mai mult.

Proprietarul locaţiei care ne-a găzduit - Vila Two Brothers - a fost cel care ne-a lămurit dându-ne toate detaliile pentru a ajunge acolo. Mai întâi ne-a explicat că Restaurant Castello nu trebuie confundat cu Kastro - restaurantul care se află chiar lângă intrarea în Castelul Veneţian şi nici cu Café Citadel - localul frumos amenajat pe deal, printre ruinele castelului.

Castello Restaurant este situat la câţiva paşi de promenadă, în partea veche a staţiunii, bine ascuns printre clădiri şi greu de găsit datorită străzilor înguste şi întortocheate (mai curând nişte pasaje deloc îmbietoare). Cel mai simplu de ajuns la Castello Restaurant este din strada principală, pe lângă Hotelul Paradis şi o cafenea. Un panou şi o săgeată vă vor indica direcţia spre o ulicioară în zig-zag (lată cât un trotuar pentru doi oameni) semnalizând la fiecare colţ direcţia şi distanţa până la Hotel Acropol şi Castello Restaurant. Localul se află la parterul Hotelului Acropol, cel mai vechi hotel din Parga - construit de familia Zigouris în 1884 - după cum am aflat ulterior. Moştenitorii familiei, cu studii de management hotelier în Elveţia şi cu experienţă de lucru în mari hoteluri europene, au revenit în 1992 în Parga, au renovat şi au modernizat totul făcând din hotel şi din restaurant unele dintre cele mai elegante şi mai sofisticate locuri din Parga.

Nu ştiu cum arată hotelul în interior pentru că nu am fost acolo. Exteriorul însă nu m-a impresionat deloc. O clădire veche, cu patina vremii, având la parter un restaurant cu o terasă extinsă în curtea pietruită.

Am intrat în restaurant şi primul lucru pe care l-am observat a fost ceea ce mă interesa pe mine cel mai mult: podeaua de sticlă prin care se vede crama. Nu este atât de mare pe cât mă aşteptam, dar oferă o imagine deosebită asupra încăperii în care sunt depozitate vinurile îmbuteliate şi etichetate. Destul de dificil de fotografiat din cauza reflexiei luminii din tavan, sticlele de la demisol par că plutesc. În acea încăpere în care am avut privilegiul să cobor şi eu, înconjurată de rafturi, se află o masă care poate fi rezervată (nu ştiu în ce condiţii) pentru o cină romantică, la separeu.

Pentru că soţul meu este fumător, am preferat o masă pe terasă. Când am ajuns noi acolo, din cauza norilor care se adunau ameninţător pe cer, terasa era închisă cu plastic. Din primul moment am remarcat stilul şi eleganţa aranjamentului pe masă, cu totul diferit de cel al altor restaurante sau taverne din Parga: acoperământ alb imaculat, cu broderie, şerveţele din acelaşi material identic brodat, o lumânărică arzând cu flăcăruie discretă, tacâmuri de calitate, pahare lustruite impecabil şi vesela... Nu cred că am văzut vreodată o atât de mare varietate de forme la porţelanuri. Curiozitatea m-a făcut să trag cu ochiul şi pe la alte mese. Vesela, precum şi plăcile pe care sunt aduse aperitivele sunt într-adevăr foarte diferite, elegante şi sofisticate în acelaşi timp.

După aperitivul constând în două creme de peşte şi câteva măsline, ne-au fost aduse felurile de bază: o porţie de musaca garnisită cu legume şi cartofi prăjiţi şi o alta de piept de pui cu un sos bine aromatizat, cu struguri şi o combinaţie de legume, având alături - bineînţeles - tot cartofi prăjiţi. Porţiile au fost mari, dar într-un ambient atât de frumos şi într-o seară lungă aşa cum se preconiza cea în care am fost noi acolo, cu greu, dar le-am făcut faţă.

Cu alegerea vinului a fost responsabil soţul meu. El a făcut degustarea şi a decis că mai potrivit este ValleFiore, un vin rose, italienesc. În legătură cu acest aspect, am aflat că vinurile de la Castello Restaurant - numai îmbuteliate - sunt atent selectate de Vasilis, specialistul lor în vinuri. În cramă sunt cele mai bune vinuri greceşti (produse pentru export, doar o mică parte fiind livrate exclusiv la Castello). Pe lângă acestea, selecţia de vinuri de la Castello Restaurant include importuri din Ungaria, Franţa, Spania, Italia şi chiar din Argentina, Chile, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă. Impresionant, dar - cu părere de rău - despre România şi podgoriile ei nu s-a amintit nimic.

Muzica ambientală completând atmosfera, nu a fost grecească, ci clasică.

Am lăsat pentru final cel mai important eveniment al serii. La un moment dat, norii adunaţi pe cer încă de la sosirea noastră, au slobozit peste Parga o ploaie atât de furioasă încât copertinele terasei nu mai făceau faţă. Stropi fini, împroşcaţi de te miri unde, ajungeau la mese aşa încât unii consumatori (între care şi noi) au fost mutaţi în interior. Bineînţeles că, în aşteptarea domolirii potopului, seara la Castello Restaurant s-a prelungit mult. Mult, dar cu folos. Soţul meu a mai comandat un pahar din acelaşi vin, eu un desert - Crème brûlée - preparat de bucătarul francez, am făcut fotografii, am coborât în cramă, am înfiripat discuţii cu personalul şi cu olandezii consumatori, speriaţi şi ei de ploaia care părea că nu are de gând să contească.

Nu ştiu dacă ploaia a fost motivul sau asta face parte din regulile localului, toată lumea din restaurant a primit - din partea casei - coniac.

Preţuri? Nu atât de mari pe cât m-aş fi aşteptat. Doar vinurile despre care am povestit că sunt dintre cele mai alese, au fost mai scumpe. Dar, iată datele la concret: aperitiv - 1,5 euro/porţia, musaca - 6,9 euro/porţia, piept de pui - 6,9 euro/porţia (ambele cu legume şi separat, cu cartofi prăjiţi), Crème brûlée - 4,1 euro/porţia, vin ValleFiore - 10,5 euro/sticla de 750 ml, vin ValleFiore - 2,9 euro/un pahar.

---

VIZUALIZĂRI: 3059 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI