Reviewul meu nr. 200: fac cinste cu o cină. Grecească!

TIPĂREȘTE

Omul gospodar își face vara sanie și iarna scrie despre sejururi estivale în Grecia...

Atunci când mi-am dat seama că mă apropii de cea de-a două suta postare pe AFA, prima intenție a fost să dedic reviewul aniversar experiențelor mele pe acest site. Dar pe urmă mi-am zis că din moment ce m-am ostenit a scrie 199 de articole în aproape patru ani, e clar pentru oricine că-mi face plăcere să împărtășesc cu voi momentele trăite în vacanțe, așa că ce aș mai fi putut adăuga? Poate doar că AFA m-a ”disciplinat”, că m-a ”obligat” să mă documentez mai temeinic pentru a nu mă face de râs... și m-a determinat, printre altele, să-mi îmbunătățesc abilitățile de fotograf. Și că mi-a oferit prilejul de a cunoaște în persoană sau doar virtual oameni de vârste și cu ocupații și preferințe diferite, uniți printr-o pasiune comună: cea pentru călătorii. Pe foarte mulți din voi îi apreciez, cu unii pot chiar să afirm că m-am împrietenit și - lucrul cel mai important - mă mândresc că fac parte din această comunitate.

Cât despre ”povestea mea de viață”, nu vă voi mai plictisi cu ea, am relatat-o într-un review de acum mai bine de trei ani vezi impresii și îndemnul cu care încheiam atunci rămâne la fel de valabil:

Acestea fiind zise și terminând - în fine - cu introducerea, aflați că am decis să ”sărbătoresc” cu o postare despre Grecia, și anume una despre mâncare (nimic de mirare, nu-i așa? ;)). Am fost încurajată, recunosc, în acest demers, de faptul că nu sunt singurul user care scrie despre vara grecească într-o perioadă în care zăpada s-a așternut pe trotuarele patriei noastre.

Vă invit așadar la o cină (virtuală, ca să n-avem vorbe :)) în bătrâna Eladă. Pregătiți-vă să strâmbați din nas ori să înghițiți în sec, după caz...

În Ammoudia, tavernele se înșiră pe malul Acheronului

În reviewul despre vacanța petrecută în Ammoudia în august-septembrie 2017 vezi impresii aminteam de numărul surprinzător de mare (vreo 10) de taverne raportat la micimea satului. Dacă adaug că supermarketuri sunt numai 2 (două), devine evident că localnicii mizează pe faptul că turiștii vor fi înclinați să își astâmpere foamea în cârciumi, și nu în apartamentele închiriate, dotate mai toate cu chicinetă. Și nu se înșală. Până și noi, campioni la grătare, am comis-o, căci spuneți și voi: cine ar putea să reziste tentației unei mese grecești? :)

Tavernele din Ammoudia nu se înșiră, așa cum se întâmplă în multe stațiuni, pe faleză, pentru simplul motiv că satul nu dispune de așa ceva. Între plajă și șosea se interpune o pădurice care blochează vederea spre Ionicuța iar pe prima stradă de la țărm construcțiile cam lipsesc. Singurul loc, din câte am observat eu, unde poți savura niște calamari și admira concomitent valurile - dacă sunt - este terasa hotelului Panorama, situat pe plajă, la intrarea în sat.

În rest, majoritatea tavernelor se lăfăie pe malul Acheronului, ”apa peste care bătrânul luntraș Haron/Charon/Caron transporta sufletele morților spre împărăția lui Hades, strașnic păzită de câinele monstruos Cerber”, așa cum arătam în reviewul consacrat râului și sitului arheologic Nekromanteion vezi impresii.

Adio deci priveliști marine de la masă, bun venit peisajelor cu bărcuțe și vaporașe ancorate pe malul Acheronului! Peisaje care, credeți-mă, fac toți banii!

Și dacă tot am pomenit de bani, este probabil cazul să menționez că în Ammoudia, o mică stațiune cumințică în sine, localurile sunt și ele modeste. Nimic fițos, nu tu baruri cu scaune înalte și cocteiluri sofisticate, nu tu discoteci, doar niște taverne simple, cât de cât decorate și cu muzică grecească în surdină, unde accentul cade pe mâncare și atât (în fine, și pe băutură, dar nu în mod exagerat/extravagant). Meniurile nu strălucesc prin diversitate, dar porțiile sunt mari iar prețurile decente, deși, sinceră să fiu, mă așteptam să fie un picuț mai mici, doar e un sat...

Pescari sunt cu duiumul. Unde sunt peștii?

Cea mai mare enigmă din acest sejur a rămas pentru mine treaba cu peștii. Să mă explic.

Întrebând-o pe proprietăreasa vilei unde am adăstat preț de o săptămână (da, știu, n-am apucat să scriu reviewul de cazare, promit să mă execut în scurt timp) ce taverne ne recomandă, domnia sa ne-a comunicat, imparțială, că toate sunt excelente și că servesc pește prins chiar de proprietari. Măi să fie! Dacă Ammoudia dă pe dinafară de atâția pescari, ceea ce am remarcat și noi numărându-le bărcile, atunci de ce nu am găsit un fish market acolo, de a fost nevoie să ne deplasăm cale de 15 km, până la Kanallaki, pentru aprovizionarea cu acest produs în stare proaspătă, tocmai bun de fript pe grătar?

Unde dispar peștii? :-??

Presupun că o parte din capturile zilnice ajung în farfuriile tavernelor, cu toate că, dacă ar fi să mă iau după meniuri, oferta e cam subțire. Dar numai o parte. Ce fac ei cu restul? Cui îl vând? Vin angrosiștii în fiecare dimineață să îl cumpere și să-l încarce în camioane frigorifice? Nu am zărit așa ceva. Zic camioane pentru că Ammoudia nu are port marin, deci transportul s-ar putea face numai terestru.

Recunosc că nu am găsit răspuns la aceste întrebări, așa că ne-am mulțumit pentru cura noastră anuală de pește să ne deplasăm la Kanallaki.

Bun, să vă povestesc acum despre tavernele pe care le-am frecventat. Le-am așezat în ordinea aprecierilor mele, de la foarte bun la acceptabil.

Ta Kimata

Așa se cheamă localul care mi-a plăcut cel mai mult. Numele cred că înseamnă ”valurile”. Nu se află pe malul râului, ci la două case distanță, pe prima stradă de la plajă, la parterul pensiunii cu același nume. Proprietarii dețin o barcă pescărească, numită tot Kimata - am văzut-o trasă la mal, așa încât cel mai probabil servesc pește prins chiar de ei.

La intrare ne-a întâmpinat obișnuitul panou cu meniul, plus câteva ghivece, o statuetă de zeu și un coș cu scoici. Decorul e unul marin, bineînțeles, cu multe fototapete cu diverse ambarcațiuni, iar acoperișul e sprijinit de copaci. Fețele de masă erau din hârtie tipărită cu harta Greciei. Peste tot se vede preocuparea pentru crearea unei atmosfere intime.

Comanda a constat din: salată grecească și dolmadakia (sărmăluțe în foi de viță) la antreu, apoi calamar umplut pentru mine și musaca pentru Adrian. Am băut două carafe de vin local alb, sec, și 5 sticle de apă gazoasă Schweppes. Total consumație 34 euro.

Totul a fost excelent, dar marea surpriză a fost calamarul umplut cu o combinație delicioasă de brânză frecată, roșii, ardei gras și orez, totul asezonat cu oregano: nu am primit una bucată calamar ”gras”, ci 4 (patru) mai mici, dar nemaipomenit de gustoși! Ah, salivez. :P

La final, una din cele două fete tinere care serveau, ambele bune vorbitoare de engleză și iuți ca niște zvârluge, ne-a oferit din partea casei pepene roșu și galben.

O Glaros

Această tavernă, situată pe malul Acheronului, este mai mare decât Kimata iar intrarea cu arcade din cărămidă trimite cu gândul la bisericile bizantine. Numele său înseamnă ”pescărușul”, motiv pentru care nu îmi explic prezența celor două lebede în poartă. :-?? Decorul e completat de câteva statuete și de cuptorul plasat la vedere, precum și de o mașinărie în formă de broască pe care se pot hâțâna cei mici.

Spre mirarea mea, aici lui Adrian i s-a făcut poftă de icre. Spun că m-am mirat pentru că știam că grecii le prepară în general mai prost decât noi (părerea mea!), zdrobindu-le, în loc să lase bobul cât mai întreg. Și evident, exact așa ne-au fost servite, cu rezultatul că erau fade. În schimb, gavros (hamsiile) prăjite au fost OK, la fel și papoutsaki (vinetele umplute), dacă e să mă iau după Adrian.

Eu am comandat calamar prăjit și chiar am insistat să fie baby rings (inele), primind asigurări în această privință, când în realitate sepia (mărișoară) decedase, mai mult ca sigur, de bătrânețe :( și era zgârcioasă. Nici ideea garniturii de piure de cartofi nu prea m-a entuziasmat.

Am udat totul cu o cararafă de vin și două sticle de Schweppes și am primit on the house struguri și câteva bucățele de piersici și nectarine. Cost: 32,40 euro. Serviciul a fost bun, deși nu la fel de prompt ca la Kimata.

O Pateras

Nu știu cine e ”tatăl” din denumirea tavernei, dar cred că ar trebui să se străduiască nițel mai mult, nu de alta, dar ca să lase moștenire fiilor o afacere mai bine pusă la punct. Deși înțeleg că este relativ popular și are un scor bunicel pe Tripadvisor, acest local m-a cam dezamăgit. Profitând de așezarea sa pe malul Acheronului, cu vedere neobturată spre râu și bărcile trase la mal, proprietarii nu au investit niciun cent în decorațiuni, folosind însă spațiul generos pentru a așeza cât mai multe mese - cred că sunt vreo 40...

La început am fost serviți gratis cu un păhărel de ouzo. Să fie primit! :) Am continuat cu salată de brânză și dovlecei cu tzatziki, apoi eu cu pastitsio (un fel de lasagna) iar Adrian cu o porție de vițel cu cartofi la cuptor. Am băut o carafă de vin și două sticle de Schweppes. Mâncarea a fost destul de bună, poate doar salata prea sărată. Total consumație 30 euro.

Dezamăgirea de care vorbeam se referă în principal la serviciu. Deși taverna nu era plină și doi chelneri și o chelneriță se aflau la post, am așteptat destul de mult mâncarea iar în final ne-au adus burgerii comandați la masa vecină... :( Sigur, s-a remediat, dar nu a fost în regulă. În plus, lângă noi un cuplu și-a verificat nota de plată și a constatat că fusese umflată cu 3 euro. Așa că nu-mi rămâne decât să sper că la anul patronul va schimba personalul (asta dacă nu cumva membrii fac parte din familie! ;)).

Concluzii

Una peste alta, tavernele din Ammoudia au răspuns așteptărilor mele: mâncare gustoasă, porții suficient de mari, vinișor acceptabil, servicii OK, prețuri decente. Se poate totuși și mai bine! Cum însă satul abia ”a scos capul în lume” ca destinație turistică, foarte probabil în următorii ani micile deficiențe vor fi remediate și cei ce vor alege să își petreacă vacanța de vară acolo vor avea parte de adevărate festine culinare, acompaniate - de ce nu? - de muzică live și dans.

Așa să fie!

Dar până atunci, să ne înveselim nițel, în așteptarea sejururilor estivale grecești.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI