Rosenau // Un restaurant frumos, foarte frumos şi servire impecabilă

TIPĂREȘTE

N-am de gând să scriu despre fiecare cafenea sau cârciumă pe care o întâlnesc în drum în excursiile pe care le facem prin ţară dar de data asta am un motiv. Mi-a plăcut. Veneam de la Păltiniş la capătul unei drumeţii montane, era târziu şi cald, la cantonamentul din Sinaia nu prea aveam nimic în frigider, aşa că ne-am zis să căutăm să mâncăm pe undeva. Pe drum localităţi mici cu oameni gospodari, tot ce am întâlnit în cale nu auzise de aşa ceva˝ E cald şi se strică˝, ˝ Nu avem clienţi˝, ˝Servim numai băutură˝. Am considerat un adevărat noroc când, intrând într-o curte cam neamenajată, o chelneriţă scoasă din plictis, ne-a zis că ne poate servi cu orişice. Orişiceul ăsta se limita la două feluri de ciorbă, trei de mâncare (sarmale, fasole cu cârnaţi, tocăniţă de post) şi grătar (de pui, de porc sau păstrăv). Am comandat imediat ceeace mâncăm deobicei. Mâncarea a fost foarte bună şi acceptabilă ca preţ: o ciorbă de perişoare 6 lei, un mic 2 lei, un grătar de 150 gr. 15 lei, o salată de vară 4 lei, o bere fără alcool Stella Artois 7 lei, o cafea 4 lei. Ne-a costat 73 lei, lăsându-i 80. Au servit repede şi cu solicitudine. ˝Ce e aşa inedit în asta? La jumătate din restaurantele fără staif şi pretenţii găseşti preţurile astea. Că serviciul a fost prompt şi rapid? Păi, în penuria asta de clienţi trebuie să servească bine ca să facă şi ei rost de-un bacşiş, altfel cu salariul minim ce să facă? ˝

Vă scriu, recomandând din inimă acest restaurant pentru că e ieşit din comun. Nu sunt foarte expertă în materie dar este unul din cele mai frumoase restaurante pe care le-am văzut într-o zonă turistică. Or mai fi şi altele dar eu pe ăsta l-am văzut. Nu am spus luxuos sau opulent, ci doar frumos. Restaurantul este amplasat în centrul Râşnovului pe str. Izvor nr. 9 şi, uite, na! coordonatele GPS 45*35.5577/ 25*27.7386, le dau perfect inutil ştiind că nimereşte orbul în Brăila dar mi-te în Râşnov. Este amplasat în clădirea pensiunii cu acelaş nume, intrarea prin curte, după colţ. Cum am scris mai sus curtea era asemănătoare cu a unui han din sec. XIX, cu ceva flori în ciubere, câteva pietroaie aruncate neglijent, o pisică tolănită la soare,nimic aranjat. ˝Ne-am ars˝, m-am gândit. ˝ Cu siguranţă că paharele vor fi cu urme pe ele. ˝ Nici vorbă. Curtea era lăsată aşa, ca să se armonizeze cu interiorul restaurantului. Din cauza căldurii nu am rămas la terasă, în salon aveau aer condiţionat. Am intrat într-un pridvor, apoi într-un fel de antreu şi apoi în sala mare de restaurant care, parter şi etaj oferea 250 locuri. Totul era decorat în stil românesc cu ştergare, ulcele, străchini, blănuri, unelte, capete de animale împăiate. Descrierea ca descrierea, pozele vă vor arăta ce şi cum dar scriu câteva vorbe pentru că unele (pozele, nu vorbele) sunt neclare.

Pereţii exteriori ai salonului, acolo unde nu erau la vedere bârnele rotunde de lemn geluit, erau îmbrăcaţi în blană de oaie brumărie, albă sau neagră. De jur împrejurul sălii pereţii aveau lambriuri din bulumaci de lemn. Pe şezutul scaunelor şi spătar tot blană de oaie, numai că croită dintr-o fâşie neagră şi una albă. Am cumpărat odată dintr-un târg o blană de oaie argăsită s-o pun pe jos, să calc pe moale. A fost imposibil şi după ani de zile tot mai persistă mirosul de stână. Aici sutele de blănuri de pe pereţi şi scaune probabil erau anume tratate că nu emanau niciun miros. Mesele erau lungi ca la ţară de 8-10 locuri, acoperite cu o faţă de masă din pânză groasă de ştergar cu ciucuri şi model brodat cu roşu. Vă închipuiţi cum ar fi stat aici o faţă de masă în carouri sau chiar albă de plastic? Solniţa, scrumiera şi un stativ de lumânare pentru seara era din ceramică pictată. Pe pereţi deasupra blănurilor de oaie sunt două rânduri de ulcioare de pământ şi de jur împrejur farfurii mari de Horezu, era să scriu Horezu&son. Mi-a zis chelnerul că patronul a adus ulcioarele cu camionul pentru că, ţinând seama că şi la etaj este o sală identică, au fost cu sutele, dacă nu cu miile. Am scris că nu am aşteptat cu mâncarea. Probabil că a fost aşa pentru că am fost preocupată să mai observ decoraţiunile. Tavanul era din bârne afumate de care, din loc în loc, atârnau lămpi cu abajur de ceramică. Pe peretele opus celui cu blănuri sunt nişte panouri ornamentale aranjate într-o dezordine artistică. De exemplu pe unul, pe fondul zidului alb văruit sunt expuse farfurii pictate de diverse dimensiuni, între care apar câteva linguri de bucătărie cu coada lungă, din lemn înnegrit. Pe altul, deasupra unei ferestre interioare pentru servit era o poliţă cu diverse borcane cu mirodenii. Cel mai spectaculos este colţul cu un cuptor (trucat) de ţară, alături de o bucată de perete de piatră mare de râu în faţa căruia într-un ceaun mare se face mămăliga. Mai era şi o furcă de lemn aşezată în repaos (artistic) după cum din recuzită făcea parte şi o piuliţă de bronz, o râşniţă de cafea cu manivelă şi nelipsitul fier de călcat greu de fontă de pus mangal în el cu nelipsitul cocoş (nu le-aţi apucat voi pe astea). Capete de cerb împăiat, piei de urs, cuiburi de păsarele în scorburi de copac, completează fiecare decimetru pătrat liber al încăperilor. Nouă ne-a plăcut şi când vom mai trece prin Râşnov cu siguranţă ne vom opri la Rosenau.

---

VIZUALIZĂRI: 3846 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI