EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mâncare turcească în Thailanda? Daaaaa, la Cappadocia Restaurant
Ce ți-e și cu globalizarea asta! Turist român, mergi în Thailanda și mănânci la un restaurant cu specific turcesc. Să mai zic și că ospătarul era din Myanmar? 😊
Așa cum am povestit într-un articol anterior, în 2024 am stat la același hotel ca în 2023, la Phuket. Și tot așa, anul acesta am fost a doua oară la același restaurant ca în 2023. La Restaurantul Cappadocia, restaurant cu mâncare turcească, ca la mama ei aș zice.
În 2023 am ajuns din întâmplare aici. Este cumva în nordul plajei Patong din Phuket, noi făcând plajă de obicei, undeva în sudul stațiunii. Dar așa cum facem de obicei atunci când avem ocazia, într-o după-amiază am luat-o la pas pe plajă, preț de vreo doi kilometri până în nordul Patongului, urmând să ne întoarcem la hotel seara după ceva vizite pe la magazine și după ce vom fi mâncat pe undeva cina. Pe drum, văzând acest restaurant și fiind cumva sătui de mâncare cu gust și miros de lemon grass, fără de care mâncarea thailandeză este de neconceput, am zis... cum ar merge o cărniță de miel sau o pide de-aia bună cu multă brânză? Or avea ăștia aici la Cappadocia thailandeză? Am intrat, am întrebat dacă putem sta pe terasă și-am luat loc la o masă. Pe un ecran de televizor rulau în buclă imagini din Cappadocia. Și ne uitam amândoi nostalgici la frumusețile alea care parcă sunt de pe altă planetă. Doar fuseserăm acolo și-n 2019 și-n 2021 și încă aveam destul de proaspete imaginile întipărite pe retină. Apare un tip lângă noi, mai mititel, negricios și cu un pic de burtă. Vă place? Sunt imagini chiar din Turcia, din Cappadocia. Știu neică. Uite Love Valley, uite Castelul Uchisar, uite... Ați fost acolo? Păi da, chiar de două ori. Și unde ați stat? În Goreme? Neah, în Urgup, la... (nu scriu că mă invită @webmaster să povestesc și eu nu mai știu ce-am mâncat ieri, d-apoi să scriu despre un hotel unde-am stat acum trei ani). Ooooo (i se bulbucaseră ochii de parcă văzuse balena cum face sex cu calcanul), păi ați stat la fratele meu. Să mori tu? Ce mică-i lumea. În fine... era patronul restaurantului și nu s-a mai dat dus de la masa noastră cât am stat acolo.
Anul ăsta nu ne-am dus acolo, pentru a doua oară, pentru el. Ne-am dus pentru că ne-a plăcut mâncarea și pentru că ne-a plăcut atmosfera de-acolo. Restaurantul e cumva retras față de strada principală, e liniște, nu te bâzâie tuk-tuk-urile la creier cât mănânci. Am ajuns cumva mai pe seară, tot pentru cină. Când ne-a văzut Mehmet, am zis că se sufocă de bucurie. Ne-a recunoscut din prima, a zbierat odată Romaniaaaaaa și ne-a invitat să luăm loc exact la masa la care stătuserăm și anul trecut. Înainte să ne aducă meniul, ospătarul ne-a adus câte o bere rece și câte un păhăruț cu ceai. Combinația perfectă 😊. From the house, from the house, from the boss. Bine taică, să fie primit.
Am vrut să comandăm la fel ca anul trecut, un mix kebab pentru două persoane, dar n-am scăpat de Mehmet până n-am luat și-un platou cu meze turcești. Platoul ăsta vine cu cinci castronașe în care găsești ezme, baba ganoush, saksuka, humus și haydari, împreună cu ceva lipie caldă, proaspăt scoasă din cuptor. Alcool găsim... ăăăă, altceva în afară de bere? Păi cum... ce vrei. Bun, păi dacă-i bal, bal să fie. Bagă un mojito pentru doamna și un rom cu cola pentru mine. Dacă ai și lime, vezi să-l treci în nota de plată Cuba Libre. Evident că s-a așezat lîngă noi, am stat de vorbă, ne-a întrebat pe unde am mai umblat. După aperitivele alea am băut o cafea turcească și apoi a venit platoul cu mix kebabul pentru două persoane. Cu patru bucăți de carne de miel, cu patru aripi de pui, patru bucăți (sish) de piept de pui, parcă mai era ceva carne de vită acolo, orez, legume pe grătar, salată și din nou lipie fiebinte. Cât sunt eu de mâncău și cât îmi place mie mâncarea... cine să mănânce atâta? Am mai ajutat eu cu alte două beri, dar n-am putut să mâncăm nici jumătate din ce era acolo, mai ales că linseserăm castronașele cu meze înainte de platoul ăsta. Punem la pachet, a declarat Mehmet, fără nicio putință de a te împotrivi. Apoi, iar ceai, iar cafea. Băi băiatule... oprește-te. Ești cu capul? Mă credeți sau nu, am stat aproape trei ore acolo. Să mor aici, pe tastatură dacă știu când a trecut timpul. Au turcii ăștia un talent să te facă să te simți bine... Am cerut într-un târziu nota de plată. A fost undeva la 1,800 de bahți, asta înseamnă cam 240 de lei. A fost de departe cea mai scumpă masă din acest concediu, dar nu regret nici măcar un leuț. Ne-am simțit ca acasă, ne-am simțit ca între prieteni. Mâncarea a fost excepțională, ospitalitatea tipic cappadociană. Când am plecat, am primit pachetul cu ce rămăsese de la masă. Nu ne-a pus mîncarea în caserolă de-aia de polistiren, ci într-un castron de ceramică, ca acelea din Cappadocia. Semăna cu ceramica de Cavusin, habar n-am dacă erau aduse de-acolo. Nu m-am îndurat să las castronul acolo, l-am adus acasă, cu toate că era cam” gălăgie” prin bagajele noastre la plecare. Iar când am ajuns la Lemon House, am constatat că, deși nu rămăsese miel când am terminat de mâncat acolo, ne mai pusese și două bucăți de carne de miel. Treaba asta nu mi s-a întâmplat prea des. Am un singur restaurant în Ploiești unde mi se mai întâmplă de-astea, să-mi pună la pachet și altceva în afară de ce rămâne pe masă. Dar aici merg de 30 de ani 😊.
Cred că e a doua oară de când scriu articole pe AFA și scriu despre un restaurant. Asta pentru că acest restaurant mi s-a părut ceva deosebit. Și este pentru prima dată când voi atașa poze cu file din meniu. Nu le-am făcut eu, le-a făcut soția mea, pentru că ei i se terminase bateria de la telefon. Nu obișnuiesc să fac recomandări de gen mergeți sau nu mergeți acolo unde am fost eu, pentru că gusturile diferă. De data asta o s-o spun cu toți dinții, cu subiect și predicat, cu pronume și complement. Dacă ajungeți pe plaja Patong, știu... trebuie încercată la greu mâncarea thailandeză. Dar pentru iubitorii bucătăriei turcești, nu ezitați să faceți o vizită la Restaurantul Cappadocia. Merită, pe cuvânt de gurmand 😊.
Altfel, la Patong sau oriunde, în vacanță sau nu, vă doresc zile liniștite și nopți romantice.
Trimis de Pușcașu Marin in 04.12.24 08:19:29
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în THAILANDA.
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde mâncăm în zona Phuket?, PHUKET insula" (nou-creată pe sait)
Salutare. Am citit cu interes articolul tău, dar la pozele cu mâncare m-am uitat superficial și am cam sărit peste.
Motivul este că mi-e o foame de lup acuma, apăi articolele astea despre mâncătorii îmi fac numai rău în aceste momente
Adică rău în sensul că mă apuc și comand ceva de mâncare (că sînt la lucru acum) sau dau o spargere la automatul de snackuri, sandvișuri (spargere în sens că stric banii pe prostii în loc să mai rabd 3 ore până ajung la prânz acasă) O să mă mai uit la pozele cu mâncare după prânz Felicitări și pentru această alegere.
@Pușcașu Marin:
”Când ne-a văzut Mehmet, am zis că se sufocă de bucurie. Ne-a recunoscut din prima, a zbierat odată Romaniaaaaaa și ne-a invitat să luăm loc exact la masa la care stătuserăm și anul trecut.
Este al doilea articol thailandez din care emana ospitalitatea si bucuria localnicilor de a avea oaspeti de pe alte meleaguri. Asta dupa doamnele de la dulcea lamaie.
Acum, si eu ii inteleg. La cat sunteti voi doi de simpatici, e o adevarata bucurie sa va reintalneasca cineva.
Prima data am zambit: " ia te uita! Stau in Thailanda si mananca in Turcia! Asta da aroganta! "
Apoi am citit cu pofta, nesat si... un ceai alaturi. Azi n-am avut chef de iaurt!
Adevarul ca platoul ala pare a fi de 4 persoane, nu de doua. Mie mi se pare imens.
Si localul arata bine si este frumos. Terasa, cel putin, din poze, arata superb!
Pai... sa va fie de bine. Deja aveti casa si masa asigurate in Thailanda!
Ce răsfăț culinar!
Păi, turcii ăștia nu se dezic pe niciunde or fi prin lume (la restaurante mă refer), ei pun pe masă, frate, nu se încurcă cu unul sau două mizilicuri!
Pentru ce-am văzut în P07 și 08, trebuie să ai vreo patru/cinci stomacuri ca să dovedești ce-i acolo, unde mai pui că o doamnă nu mănâncă cât un domn!
Turcilor li s-a dus buhul în lume pentru cât de variată și gustoasă este mâncarea lor.
Cred și eu că Mehmet s-a bucurat mult să vă revadă! Cărui patron nu-i place să vadă că este vizitat a doua/a treia oară de clienți cu care are de povestit! Tocmai de aceea, cred eu, a pus niște cărniță în plus în castronul de ceramică! Chiar dacă nu este de Cavusin, vă veți aminti cu drag de Mehmet și de „Cappadocia Restaurant” din Phuket!
Felicitări pentru review și poze!... și...
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@Pușcașu Marin:
Eu cred că nu este nimic întâmplător despre acest Mehmet și ospitalitatea lui și în general despre ospitalitatea turcească, oriunde în lume acești turci au afaceri în domeniul gastronomic. Când am mâncat în Hanovra, la Restaurantul Bona’me, am rămas la fel de impresionați nu numai de mâncarea absolut delicioasă, dar și de comportamentul exemplar pe care l-au avut angajații când i-am rugat să ne ajute să găsim cheia de la mașina închiriată, după care ne-am întors, crezând că am uitat-o pe masă la plecare.
Mă bucur că turcii nu s-au dezis nici de data aceasta!
În ceea ce privește combinația perfectă dintre berea rece și ceaiul fierbinte... ziceai că este bună pentru dinți, nu!? ... plesnește smalțul mai ceva ca parbrizul lovit de criblură
@AZE: Te înțeleg perfect. Mi s-a mai întâmplat și mie să citesc articole despre mâncare, seara. De obicei fac mari eforturi să nu mai bag pe sub mustăți după 7-8 seara. Păi crezi c-am rezistat? După ce-am văzut fotografii cu tot felul de bunătăți de prin Grecia, de prin Italia, m-am băgat cu capul în frigider și nu l-am mai scos de-acolo până n-am făcut promoroacă prin barbă
Mulțumesc mult pentru ecou.
@Zoazore: Să știi că și noi ne-am mirat. Să recunoști două persoane după un an, în condițiile în care-ți treg pragul mii de oameni într-un an, e ceva. OK, a fost coincidența c-am fost cazați în hotelul fratelui, om fi și simpatici cum zici tu (mulțumim, mulțumim), dar chiar a fost o surpriză pentru mine că ne-a recunoscut și că s-a bucurat.
Nu mai zic că nu ne-a pus în nota de plată două cafele și două beri.
Platoul ăla de mix kebab cred că e pentru două persoane în condițiile în care ești rupt de foame și nu mai mănânci altceva înainte. Altfel, eu zic că dacă iei și platoul ăla cu starter și platoul cu pricina, pot mânca patru persoane fără probleme.
Și da, ai dreptate. Dac-aș mai merge odată acolo, nici nu m-aș gândi să mă cazez în altă parte decât la Lemon House și obligatoriu i-aș mai face o vizită lui Mehmet. Și clar i-aș duce o jumate de palincă de pere
Mulțumesc mult pentru ecou.
@doinafil: N-o subestimați pe colega mea de apartament . Dacă e ceva ce-i place mult, mănâncă chiar mai mult ca mine. Se-ntâmplă rar, e adevărat, dar se-ntâmplă.
N-am cum să nu rămân cu amintiri plăcute despre acest restaurant. Dacă stau să mă gândesc că au fost nenumărate dăți când am intrat în restaurante de pe la noi și prima impresie a fost că i-am deranjat c-am intrat acolo, mă-ntreb cînd om învăța și noi (mă refer la unii proprietari de prin HoReCa) că un om îți trece pragul ca să se relaxeze puțin, nu să se-ncarce și cu problemele tale.
O fi și ăsta un motiv pentru care mulți români preferă Turcia ca destinație de vacanță? Mâncarea bună, clar e un motiv.
Mulțimesc mult pentru ecou
@k-lator: Ai dreptate. Nu-mi aduc aminte să fi intrat prin vreun restaurant sau magazin, sau hotel sau orice prin Turcia și să nu fi fost tratat bine. Cu zâmbetul ăla șugubăț de comerciant hârșâit de timp, cu o vorbă de-aia... din” puțul gândirii” , n-ai cum să pleci supărat după ce interacționezi cu ei.
În cazul de față pentru noi a fost o mare și plăcută surpriză acest restaurant. Omul ăsta era în stare să ne mai țină o oră pe-acolo, deși stătusem deja trei ore, doar așa... de dragul discuției. Ne tot întreba, mai vreți o cafea, mai vreți un ceai, e din partea mea, nu plătiți. Noi eram ca șerpii ăia care au înghițit o pradă peste puterile lor, de-abia mai respiram.
La partea cu berea rece și ceaiul cald, nu la smalț m-am gândit . Nu prea mă-mpac cu ceaiul lor. Beau un păhărel de-ăla cât fumez vreo 2-3 țigări. Altfel, prefer” ceaiul” Chivas, Remy Martin... chestii de-astea
Mulțumesc frumos pentru ecou.
@Pușcașu Marin:
Să vă fie de bine!
Aşteptam articolul ăsta cu mare interes, fiind convinsă că voi avea o surpriză plăcută şi uite că nu m-am înşelat.
”Ce ți-e și cu globalizarea asta! Turist român, mergi în Thailanda și mănânci la un restaurant cu specific turcesc. Să mai zic și că ospătarul era din Myanmar?
E bună şi globalizarea asta la ceva
Mie îmi dă încredere că pot mânca ceva pe gustul meu, ba chiar foarte pe gustul meu, şi într-o ţară în care m-aş teme că aş muri de inaniţie în cazul unui sejur mai lung de o săptămână.
”Cred că e a doua oară de când scriu articole pe AFA și scriu despre un restaurant. Asta pentru că acest restaurant mi s-a părut ceva deosebit..... Dacă ajungeți pe plaja Patong, știu... trebuie încercată la greu mâncarea thailandeză. Dar pentru iubitorii bucătăriei turcești, nu ezitați să faceți o vizită la Restaurantul Cappadocia.
Pentru toate există un început, iar tu ai început foarte bine. Nu-ţi rămâne decât să continui
În orice ţară, vrei nu vrei, bucătăria locală este de bază şi nici nu prea ai cum să o eviţi. Dacă însă ai şi posibilitatea unor variaţii binevenite, precum cea povestită mai sus, cu atât mai bine
@Pușcașu Marin:
”apoi a venit platoul cu mix kebabul pentru două persoane. Cu patru bucăți de carne de miel, cu patru aripi de pui, patru bucăți (sish) de piept de pui, parcă mai era ceva carne de vită acolo, orez, legume pe grătar, salată și din nou lipie fiebinte. Cât sunt eu de mâncău și cât îmi place mie mâncarea... cine să mănânce atâta? Am mai ajutat eu cu alte două beri, dar n-am putut să mâncăm nici jumătate din ce era acolo, mai ales că linseserăm castronașele cu meze înainte de platoul ăsta.
Şi eu păţesc mereu să-mi stric foamea cu aperitivele, chiar dacă nu toate sunt pe gustul meu, dar am de unde alege.
La o cafea turcească, din rezervele strategice , mi-am făcut curaj să mă uit acum şi la fotografii, în fugă, înainte de a pleca la serviciu. Articolul îl citisem de ieri, de pe telefon, astfel că pozele nu mi-au sărit în ochi ca să-mi perturbe activitatea
Eu nu aş fi comandat la platou, dar gusturile nu se discută. Aripioarele de pui nu mă pasionează, indiferent de modul în care sunt preparate. Lahmacun nu aş fi comandat decât unul de persoană. Peste Adana kebap aş fi sărit, chiar dacă îmi place, pentru că este totuşi prea spicy pentru stomacul meu. Aş fi suplimentat frigăruile de miel, adăugând, eventual şi nişte cotlete de berbecuţ.
Cu toate cârcotelile mele, concluzia este clară: acest restaurant este o recomandare excelentă, de reţinut.
@AZE:
”Am citit cu interes articolul tău, dar la pozele cu mâncare m-am uitat superficial și am cam sărit peste.
Motivul este că mi-e o foame de lup acuma, apăi articolele astea despre mâncătorii îmi fac numai rău în aceste momente
Pentru a evita astfel de situaţii, să-ţi spun cum fac eu: citesc articolul de pe telefon şi astfel nu risc să-mi fugă ochiul la poze, îmi înfrânez curiozitatea de a le viziona până după ce iau un prânz sau o cină consistente, când totul trece mai uşor Aşa nu-mi stric nici concentrarea de care am nevoie când lucrez.
Zozo are altă tehnică, ea "combate" poftele inevitabile cu iaurt cel mai adesea. La mine nu a funcţionat.
@nicole33: După 3-4-5 zile de mâncare thailandeză, mâncarea turcească chiar pare necondimentată . Asta în condițiile în care tot timpul ceream medium spicy.
Anul acesta am vrut într-adevăr să nu mai comandăm platoul ăla imens. Ne-a bătut gândul să luăm două feluri de pide și să mâncăm amândoi câte jumătate din fiecare și două porții de lamb chops. Dar... ne-am oprit tot la imensitatea aia de platou. Deh... păcate lumești . Și poate l-am fi dovedit, dar cum zici tu, ne-am” stricat” foamea cu aperitivele alea, care fie vorba între noi, au fost de belea. Unde mai pui că nebunul ăla de Mehmet vroia să ne-aducă și baclava .
A treia oară, dacă mai ajung aici, o să-ți urmez sfatul. Nu mai luăm platoul, luăm restul din meniu. Pe toate
Mulțumesc pentru ecou.
@Pușcașu Marin:
”O fi și ăsta un motiv pentru care mulți români preferă Turcia ca destinație de vacanță? Mâncarea bună, clar e un motiv.
Da, asta este cu siguranta unul din motive, al doilea fiind modul in care se poarta oamenii acolo.
Felicitari pentru review si... 'Sa va fie de bine! '
PS: Mix kebapul ala arata demential! Mi s-a facut o pofta nebuna!
@Yoda: Așa e, ai dreptate. Turcii nu știu ce să mai facă să te atragă în restaurantele lor. Pe când la noi, așa cum am mai zis, mi s-a-ntâmplat să am senzația că i-am deranjat când am intrat prin niște restaurante. În fine, așa cum bine zice românul, fiecare pasăre pe limba ei moare. Dar parcă nici tu, cel care ești în vacanță, nu te simți bine cînd vezi atitudinea asta.
Platoul ăla m-a dat și pe mine pe spate. Cred că e unul din motivele pentru care l-am comandat în ambele vizite la acest restaurant .
Mulțumesc mult pentru vizită și pentru ecou. Hai că nu mai e mult până la vară și Turcia nu e prea departe
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)