Green Garden

TIPĂREȘTE

La Păltineni, lângă Nehoiu, în Buzău, la marginea pădurii, există un frumos restaurant cum altul nu-i. Este la marginea drumului, în pantă, cum îi șade bine unui loc de relaxare și de servit masa, de la munte și, totodată, pe cursul superior al râului Buzău, pe vale, pe lângă apă.

Drumul pe care se ajunge aici se cheamă DN10.

Are o parcare mare fix la marginea drumului și fix lipit de parcare este peretele din lemn al restaurantului pentru că, așa cum spuneam, locația e fix în coastă și ca să ajungi la zona de servit masa ai de urcat multe trepte. Dar când ajungi sus e minune de-a dreptul: pădure de jur împrejur, arboret tânăr, subțire, foșnet de codru, fluier de doină mai lipsește.

Restaurantul are o terasă foarte frumoasă dincolo de clădirea propriu-zisă, cu acoperiș dar fără pereți de unde vezi pădurea pe două părți și două saloane între această terasă și parcare.

Un salon e mai mic și e amenajat ca un fel de bar, cu scaune fancy, ca un fel de avanpost de observație, fix pe colț de unde poți studia șoseaua de sus.

Alături e un salon mai mare cu bar și cu vreo 5 mese de 4 persoane. Poate că iarna nu-i chiar foarte tranzitat.

Afară, fiind mulți, am ocupat toată terasa. Aveau nuntă-n seara aia dar ne-au primit și pe noi, de la 13:00 la 15:00.

S-au descurcat de minune, n-am ce zice. Multe fete și băieți trebăluiau de zor peste tot: la aprovizionare, la aranjat mese, să ne servească pe noi, să-mi facă mie Irish coffe că eu am încercat cu tequila și-a ieșit cafeaua prea aspră și știa un băiat de la bar un pont cu cremă de whisky și, drept îi, Irish coffe-ul lui nu s-a comparat nicicum cu Irish coffe-ul meu dar aveau tequila Il Camino și, fiind pe drum n-am putut să mă abțin. Astfel, am comparat 2 variante de Irish coffe, una artizanală și alta nu dar, pe total, mi-a ieșit scor pozitiv.

Restaurantul ne-a tratat întâi cu o ciorbă de văcuță, extraordinar de bună, proaspătă, cu legume aromate după care o friptură cu cartofi aurii – poate aveau și rozmarin – și ceva salată lângă iar la desert mai mult papanași deși aveau și clătite, nu prea au avut căutare.

În final, toată lumea a fost fericită, mulțumită (mai puțin cârcotașii) ????, astfel, am plecat să admirăm, în continuare, Subcarpații de Curbură.

Chiar super. Era mult personal (relativ), toți pricepuți, prietenoși, se mișcau spârnel acolo.

A fost bun tot ce am servit, chiar și Irish coffe-ul pe care mi l-am preparat singură.

Cred că este cel mai minunat amplasament al vreunui restaurant, din câte am văzut vreodată.

---

VIZUALIZĂRI: 3289 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI