Un pastrav... la Poiana

TIPĂREȘTE

25 martie, ziua nationala a Greciei, dar si sărbatoare importanata pentru crestinii ortodocsi, Buna Vestire, cu dezlagare la peste pentru cei care s-au ostenit si au tinut post si pentru cei mai pacatosi care nu au postit, dar cand e vorba de dezlegare la peste, hop si noi.

De dimineata hotarasem ca vom cauta sa mancam un peste si daca se poate un pastrav. Stiam ceva locuri unde putem gasi asa ceva, dar erau cam departe, la iesire din Vatra Dornei - Poiana Izvoarelor, intre Gura Humorului si Campulung - Pastravaria Liliana, la Pojorata o alta pastravarie, dar era ceva drum si parca nu merita pentru un pestisor care nici macar nu era de aur… Am recurs la prietenul Google si dragut ca-ntotdeauna ne-a sugerat Pastravaria Poiana din Malini. Distanta buna circa 34km din Suceava ca oricum eram in Suceva, asa ca la drum.

Plecam din Suceva si o “rugam “ pe Ioana (de la GPS) sa ne ajute. Ajungem in Malini dupa un drum nu tocmai ca-n palma, dar suntem in Romania si nu e nimic nou pentru noi. Noroc de Ioana ca altfel nu stiu cum ajungeam in poiana. Dupa ce am intrat in Malini, la un moment dat, Ioana ne spune sa facem dreapta si dupa 100-200 de metri asfaltul dispare de tot. Continuam pe un drum de tara cu multe gropi pline cu apa spre disperarea sotului meu care era tare mandru ca tocmai isi spalase masina. Continuam sa circulam pe varful cauciucurilor sa nu ne murdarim prea tare si ajungem in camp. Dispare orice urma de civilizatie si incepem sa ne intrebam daca nu cumva Ioana a incurcat drumul. Mai facem o curba, mai trecem de o groapa si in fata se vad ceva constructii si reapare si speranta ca vom primi un pastrav.

Intram printr-o poarta mare din lemn pe care este scrisa si firma in curtea larga, cu multe locuri de parcare. Lasam masina si privim cu admiratie in jur, mana de om gospodar aici! O alee pietonala dupa unii, pentru masini dupa altii ne duce spre cele doua cladiri ce formeaza un “L”. In stanga aleei spatiul de joaca pentru turistii “chinderei”, in dreapta spatiul verde aranjat, cu ceva pietre si conifere, dar acum cam sub zapada, iar alaturi o livada pregatita deja pentru a intampina primavara. Cred ca era o livada de meri si deja ma gandesc cat de frumos va fi in momentul cand vor inflori…

Ajungem in fata cladirilor si avem in dreapta sase bazine mari, “casutele” pentru pastravi. Desi zapada in jur, soarele incalzeste bland, iar turistii isi fac poze incercand sa surprinda si cate un pastrav facand salturi in apa. Lasam pastravii si intram mai intai in cladirea principala care se dovedeste a fi o sala mare, probabil pentru evenimente mari si unde ne simteam cam stingheri.

Parasim incinta si incercam sa gasim locuri in sala mai mica (probabil sala initiala a locatiei). Aici, atmosfera mai prietenoasa, constructia este din busteni, cu mobilier din lemn putin prelucrat, cu blanite de oaie pe banchete, cu un cuptor, gratar si plita intr-un capat al incaperii si multa lume. Gasim si noi o masa si asteptam sa fim bagati in seama. Primim rapid meniurile si incepem sa “studiem“ intens desi noi stiam ce vrem.

Sotul meu isi alege un bors de peste, iar la felul de baza luam pastrav la gratar, eu cu cartofi prajiti (cei la cuptor nu erau!), iar sotul meu cu mamaliga. Comanda a fost rapid preluata, dar de primit a mai durat ceva timp si am avut vreme sa studiem cam tot ce era in incapere.

Cand incepusem sa ne pierdem speranta ca vom mai primi ceva apare si borsul de peste si se mai domolesc temerile ca s-au terminat pestii din bazine.

Si borsul (cu ardei iuti si gogosari la otet extra toping) a fost delicios, iar de pastrav ce sa spun… a fost cel mai bun pastrav pe care l-am mancat (opinie comuna a celor doi consumatori!)

Ar fi mers si un desert, dar nu aveau decat clatite si nu chiar imi sunt pe plac. La masa noastra copioasa am adaugat apa plata eu si apa cu ”bulbuci“ sotul meu.

Am plecat multumiti de bucate si ne-am propus sa revenim, poate cand vor fi merii infloriti sau la vara. Chiar daca am avut parte de un drum plin de gropi a meritat!

La intoarcere am ales un alt drum, care se pare ca era si drumul principal pe care se ajungea la pastravarie. Data viitoare vom sti si nu vom tine cont chiar de toate indicatiile “Ioanei”…

Daca veti ajunge in Malini va puteti rezerva putin timp si pentru o vizita la Casa Memoriala “Nicolae Labis”, eventual dupa ce v-ati potolit foamea.

---

VIZUALIZĂRI: 7118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI